Casa Micului Prinț

Una dintre cărțile preferate ale copilăriei adolescenței mele a fost “Micul Prinț”. Un ghemotoc de om, cu trup firav, cu ochii mari, plini de lumină, mereu curioși, prin care se vedea lumea într-un fel uimitor. M-a fascinat întotdeauna acest Mic Prinț, care poate pentru alții părea un naiv, dar pentru mine, un căutător neobosit al adevărului acestei lumi. S-au scris multe povești despre Micul Prinț, dar povestea pe care urmează să o scriu nu s-a scris încă. Se plimba într-o zi Micul Prinț prin ploaie, era o ploaie din acelea care părea că se prăvălesc necontenit din cer. Îi era frig, și șuvoaie de apă i se prelingeau prin păr, scăldându-i chipul într-o peliculă lucioasă. I se făcu și mai frig și se gândi că nu va mai putea înainta așa mult timp, că frigul îi vă pătrunde în oase și îl va îmbolnăvi. Nu-i plăcea deloc să fie bolnav. Așa că bătu în ușa primei case cu geamurile luminate. Un bătrân îi deschise în cele din urmă ușa, cu un scârțăit prelung. Avea un toiag noduros și niște ochelari cu rame strălucitoare. Dincolo de ei, niște ochi albaștri, care reușiseră cumva să-și păstreze tinerețea. -Ce te aduce aici, copile? îl interpelă bătrânul, trăgându-l în casă și oferindu-i un prosop imens în care să se cuibărească. -Ploaia, răspunse simplu Micul Prinț. -Tremuri cam tare, treci aici, lângă sobă. Fugări cu un gest o pisică albă, grasă, ce se încolăcise cu nonșalanță pe scăunelul de lângă sobă și îl pofti pe băiat să stea. Micul Prinț se așeză lângă foc și privi flăcările unduitoare care se vedeau prin ușița sobei. Îi mai venise inima la loc. Focul are puterea de a înveseli orice ființă, își zise. -E mai bine lângă foc, ai? Întrebă bătrânul cu...

Ca la mama tehnologiei acasă...

Pană de curent. Coșmarul oricărui dependent de tehnologie. S-a întâmplat de puține ori în ultimii ani să se ia curentul, dar m-au marcat atât de mult orele în care îmi era tăiată porția de laptop, consolă, televizor, încât m-am hotărât: mi-am luat generator de curent electric. Asta a fost doar așa, de încălzire, ca să vă faceți o idee cam unde mă aflu pe scara împătimiților de tehnologie. Da, am trecut până și de faza negării, sunt irecuperabilă de-acum. Eh, dar acum, că m-am descărcat și mi-am dezvăluit patima, să vă povestesc puțin despre casa mea. Micuțul apartament, mai bine zis, un sanctuar al tehnologiei. Accesorii laptop, micul meu colț de gaming, toate sunt acolo, în refugiul meu de după o zi lungă de lucru. Nu-mi lipsește nimic, am până și suport de laptop cu cooler inclus, pentru că mi se părea că se încinge prea tare mititelul când o ardea pe programe de editare foto. Câinele Tutu nu e nici el străin de ce se întâmplă de câțiva ani în casă. Are și el gadgetul lui, o lesă cu cip, pe care o poartă cu mândrie, mai ales că știe că în momentul în care îi pun lesa se iese afară la plimbare. via GIPHY Tehnologia ne-a intrat în casă pe ușa din față (ori de câte ori vine curierul cu ceva gadget nou apărut, pe ușa din față intră) și nu se dă dusă, nici măcar pe geam, desi babacii, când mai vin în vizită la mine, mai au tentația să arunce consola pe geam. Colțul de gaming e bine pus la punct și adesea vizitat, după ce se stinge lumina, începe distracția, cam asta e singura regulă. Imagine realizata cu Canva.com Ce-mi mai plac jocurileee! Heroes 3 a fost prima și...

La o cafea-fantezie

Mai degrabă visătoare decât vreo mare strategă, toată viața am încercat să mă disciplinez și să mai tai pe cât posibil din sesiunile de visat cu ochii deschiși pentru a duce la capăt task-urile zilnice. Deși îmi iese din ce în ce mai bine treaba cu organizarea, tot visatul cu ochii deschiși rămâne preferatul meu. Și cum visele astea au și ele nevoie de combustibil, cafeaua, în special cea de dimineață, dar nu numai e tovarășul perfect de visare. E de-ajuns să aud cum cafeaua se cerne prin filtru, să o torn apoi tacticos în cană și apoi daaa, să o adulmec și să o sorb și gata, fantezia se declanșează neîmblânzită. Ce tip de băutoare (de cafea) sunt via GIPHY Dacă stau și mă gândesc, cafeaua are o putere magică în ce mă privește. Eram înainte mult mai activă noaptea. Mă culcam târziu, mult după ce toate luminile s-au stins, îmi plăcea să ies, noaptea aveam și eu replici brici, eram în cea mai bună formă, iar ziua, pe de altă parte, dormitam și-mi încărcam bateriile pentru o nouă noapte. Ei, lucrurile s-au schimbat radical de când am început să consum cafea. Lichidul acesta plin de arome mi-a inversat ritmurile diurn-nocturn, așa încât am ajuns să iubesc diminețile, ziua, lumina. Acum nu mai visez foarte mult noaptea, dar visez cu nemiluita la o cafea ierbinte. Daca ar fi să mă definesc ca un anumit tip de băutor de cafea, aș intra în categoria heavy drinker, dar, cum ar spune orice dependent, în scopuri terapeutice. Pentru suflet, pentru minte. Și cum orice combustibil, fie el și pentru suflet și minte, are nevoie de a adevărată industrie și tehnologie în spate, ca să se producă, mă gândesc serios să investesc într-un espresor de cafea. Vreau...

Low-cost să fie, dar să știm și noi ce și cum

Suntem o țară minunată, însă totodată suntem și o țară de oameni săraci. Consecințele se văd în goana neobosită a românului după mocăciuni și promoții, în alergatul pensionarului de la primele ore ale dimineții după cel mai bun preț din oraș, în competiția de tip care pe care la deschiderea unui nou magazin, ia, neamule, tigaia, că e ieftin, în isteria care vine la pachet cu fiecare Black Friday. Nici transporturile aeriene nu aveau cum să scape de acest trend, așa că zborurile low-cost sunt la mare înălțime pe lista de priorități a românilor. via GIPHY Si, desigur, la pachet vin și câteva nemulțumiri. Că doar români suntem, ne place, dm’le, să comentăm. În contextul în care UE se codește să reglementeze niște condiții minime de călătorie, cei de la companiile aeriene își permit să modifice Termenii și Condițiile ori de câte ori au chef. Astfel, noi, pasagerii, trebuie să fim mereu în alertă, mereu informați, ca să nu ne trezim că rămânem ca proștii în aeroport, cu banii dați, suprataxați și nervoși. Eu am fost cu Wizz Air doar în City break-uri prin orașe europene, așa că un ghiozdan în care am îndesat strictul necesar plus geaca groasă pe mine au fost suficiente. Dacă ar fi însă cazul să plec într-o călătorie mai lungă, ei, aici se schimbă datele problemei. Și da, mi se pare corect să plătești dacă vrei bagaj mare. Un bagaj de mână să rămână un bagaj de mână efectiv. Adică mic. Vrei în plus, plătești. Platești priority = intri cu bagajul mare și ai spațiu suficient pentru el.Nu plătești priority = intri la final cu bagajul mic și ar trebui să ai loc pentru el tot sus (ceea ce nu se prea întâmplă). Trebuie înțeles că un preț mic va veni întotdeauna cu cât mai multe servicii extra la un cost tot mai mare. In ce mă privește, până acum am abordat stilul minimalist, cu bagajul de mână. Când apare însă un copil, se schimbă totul. La anu’ vom călători cu pitica, va fi primul ei zbor cu avionul. Cum are și ea o grămadă de lucrușoare, va trebui să-i achiziționăm unul dintre acele adorabile trolere copii, pe dimensiunile maxime admise, adică 45x35x20cm și de culoare NEAPĂRAT roz. Foto via TravelKit Vom călători cu Wizz Air, și cum va avea puțin peste 2 ani, vom lua cu noi și un cărucior portabil, pentru care am înțeles că nu se plătește vreo taxă, dacă odrasla are mai puțin de 4 ani. Ce-o să ne mai plimbăm pe faleză cu căruțul! Să vină numai vara odată :p Am pus ochii deja pe un asemenea troler, de pe Travelkit, magazinul specializat în bagaje de avion și accesorii de călătorie. De aici îmi iau și toate informațiile despre politica de bagaje a fiecărei companii care zboară în și din România, precum și un sortiment specializat de bagaje de avion, bagaje de mână Wizz Air, astfel încât să fiu întotdeauna pregătită de zbor. Partea și mai faină e că bagajele Travelkit au fost special proiectate la dimensiunile maxime permise de diferitele companii aeriene, astfel încât să poți beneficia de spațiul optim de bagaje în călătoriile tale.  via GIPHY Ca tot românul cârcotaș, am început cu ce nu-mi place la Termenii și Condițiile care țin de companiile low-cost. Ei, trecând peste mărunțișurile despre care am amintit deja, ar fi nedrept să nu salut existența acestor companii în România. E fantastic să poți visa într-o zi ploioasă la câteva zile pe o plajă însorită, și în momentul următor să îți rezervi zborul la un preț absolut decent. Pentru ca, la câteva ore distanță de primul gând, să te întinzi deja pe nisipul fierbinte. Mai mult, cu puțină documentare și răbdare, poți ieși super ieftin cu întregul sejur, de la bilet până la cazare, autobuzuri de la aeroport la cazare, etc. Sigure, cu condiții decente de călătorie, cu personal amabil, zborurile low-cost...

Moda ne face și ne desface

Moda, galeria aceasta fascinantă de tendințe și imagini, de asortări și texturi, de nuanțe, de lumini și umbre! Crez pentru unii, capriciu pentru alții, moda se înnoiește și se reinventează sezon după sezon. Tendințele modei de primavară-vară 2020 s-au conturat cu aproape un an în urmă, odată cu show-urile de pe catwalk semnate de marii designeri. Ca trend general, materialele ușoare, croiurile mai lejere și mai ales texturile skin friendly sunt la mare căutare în sezonul cald. Săptămânile Modei din marile capitale ale lumii au fost și pentru acest an sursa de inspirație pentru noile trenduri. Mai multă culoare, accesorii fanteziste, printuri care animează un outfit altfel tern, pantofi dn piele întoarsă, cu șireturi în culori neon, acestea au fost cele mai năstrușnice tendințe în moda 2020. Pentru noi ăștia, muritorii, când vine vorba de a crea o ținută la limita dintre casual și eleganță, cea mai la îndemănă strategie este să combini o piesă versatilă, din colecțiile noi, cu una clasică, pe care o ai deja în dressing. Tendințele anului viitor aprind deja imaginația iubitoarelor și iubitorilor de modă. Fior care nu m-a cruțat nici pe mine, așa că am luat la răsfoit câteva reviste glossy, câteva site-uri de lifestyle & beauty și m-am pus la curent cu noile trenduri. via GIPHY Ce nu mi-a plăcut: volanele Foto via Yahoo Perfecte pentru o rochie de fetiță sau pentru fusta unei dansatoare profesioniste, volanele nu mi-au plăcut niciodată pe…bluze. Deși se spune că avantajează femeile cu sânii mici, volanele sunt mult prea romantice și copilărești pentru gusturile mele. Nu le-aș purta! Ce mi-a plăcut – adidașii cu talpă masivă Foto via Answear Noile modele de sneakerși marca Nike vin cu o talpă masivă și cu o siluetă futuristă. Mă bucur că se vor purta în noul an, sunt un mare fan, chiar dacă îi porți la palton sau la fustă. Câteva perechi de sneakerși futuriști și cateva botine de damă și genți de damă și garderoba pentru anul viitor arată deja mult mai bine. Despre moda feminină s-au scris tomuri întregi, dacă ar fi să punem laolaltă articolele din revistele de lifestyle&beauty. Astăzi voi scrie și despre moda masculină, încă o mică cenușăreasă la noi, dacă e să comparăm cu analiza modei sexului opus. Un bărbat bine îmbrăcat întoarce capete și îi spune multe unei femei: are bun gust, imaginație, e îngrijit sau…are un consilier de modă priceput. Am analizat și eu noile tendințe fashion în materie de îmbrăcăminte bărbați. Una dintre tendințe nu mi-a plăcut deloc. Nu-mi place: Denim din cap până-n picioare Foto via Pinterest Deși o piesă clasică, un element-cheie al oricărei garderobe masculine, denimul pentru bărbați vine în fiecare nou sezon cu câteva detalii care se impun rapid ca trenduri. Designerii se întrec cu fiecare nouă colecție să aducă în prim-plan croiuri cât mai fluide, texturi skin friendly, a căror atingere declanșează o senzație de moliciune și prospețime. N-am nimic împotriva denimului, să ne-nțelegem. O pereche de jeans bărbați bine croiți sunt o piesă statement. Dar NU denim din cap până-n picioare: geaca din denim, cămașă, jeanși și, de ce nu, pantofi din denim. E mult prea mult! Ce-mi place: o mărime în plus la blaizere Sursa foto: Vogue Cea mai îndrăgită casă de moda franceza a lansat la Paris colecția de primăvară-vară 2020 pe segmentul menswear. Ca și concept, francezii au mers pe blaizere purtabile, care să sublinieze printr-o siluetă supradimensionată o atitudine fermă, masculină. O mărime în plus la blaizere, dar și la cardigane sau la paltoane bărbați, aduce o notă de masculinitate colecției, dar și o tendință controversată, căreia probabil îi va trebui ceva timp până să fie adoptată de iubitorii de modă de pe toate meridianele. Un astfel de concept se îndepărtează mult de imaginea delicată a bărbatului efeminat, pe care am tot văzut-o pe catwalk în ultimii ani. Lanvin promovează un bărbat puternic, conștient de locul lui în lume. Dacă și tu...

O lume văzută de aproape...

Imaginația nu are Frontiere, și o stare De visare îți induce Și povești frumoase-aduce. Să ne imaginăm, așadar, O lume fără habar De mica publicitate. Să vezi totul mai de-aproape, Nevoit vei fi atunci, Dealurile la pas să le urci Să vezi o casă de vacanță; Sau de vrei să-ți iei faianță Să le treci pragul unor inși, Să discuți prețuri și inchi, Dacă un teren dorești Să străbați mile vânătorești, Sau dacă deții o dronă Să filmezi de sus în zonă, Și să derulezi apoi Filmarea, ca un tehnician de soi, Că doar trăim într-o eră În care lumea disperă Făr-un gadget pe etajeră, Făr’un device, până și-n seră, Dar fără micile anunțuri, Printre printatele enunțuri Ne-am învârti mai mult pe loc, Ca tuta pe lângă bloc Căutând mereu ieșire Dintr-o încâlceală de fire. Harta ar fi la mare preț, Și ca să te miști isteț, O busolă n-ar strica, Sau un gps, ceva. Drumurile preliminare O bătaie de cap mare Ar fi, pentru cumpărător, Până să-și vadă marfa-n ocol. Iar pentru un vânzător, Ar fi ca un film horror Marfa să și-o etaleze Făr-un site pe metereze, Făr’ a urca poze și text, Făr’ de-a netului context. Chiar de pare neînsemnat Anunțul e adunat Din a oamenilor viață Și-i aduce față-n față După ce pe-online se-ntrețese O vânzare, o poveste, Cu imagini fel de fel, Cu descrieri, cu apel, Cu negocieri încinse, Cu tranzacții ce par desprinse Din a filmelor scenarii. Și a online-ului poveste Înainte mult mai este Ca-ntr-un SF, să vezi trai, Realitarea virtuală va fi pe cai, Și din orice unghi obiectul Îl vei putea privi, conceptul Și designul vor face legea Și totul va fi aievea. O lume din care ar dispărea anunțurile de mică publicitate. Ce trist...

La pariul laudat sa nu te duci cu sacul...

De ești parior convins, Sigur deja te-ai cam prins Că mai mari șanse să pierzi Decât să câștigi ai, vezi, Însă nu-i nimic, știința Fotbalistică, ființa Asta care crește-n tine – Pasiunea ce te ține Siteuri sportive să răscolești, Netul să îl scormonești După știrile recente, De pe cele continente – Te ține mereu pe jar, Ligile le cauți iar, Campionate, clasamente, Antrenori, cantonamente. Și te-arunci la rămășag Că îți este sportul drag, Dar și câștigu-l vizezi, Că doar pe asta mizezi. Atâta timp cât știi din sport Câte fire de iarbă sub cort, Ai tot dreptul la un pariu Și te poți trezi mai târziu Că faci profit pe termen lung, Și îndoiala să-ți alung, Ți-oi zice niște mici trucuri Să ai succes la rămășaguri: Nu te-arunca pe fotbal doar, De ai și-al sport în galantar; Poți paria pe el, de știi Clasamente, strategii. Pe scor la pauză mizează, Sau pe cine conduce, egalează, Împarte meciul pe bucăți, Pe rezultate, să arăți Că știi pariul să-l dozezi În doze mici, să calculezi, Cote și riscuri, strategii Ca mulțumit apoi să fii. Ca să le-ai toate într-un loc Pe 10pariuri.ro, cu puțin noroc, Cu strategia șlefuită, Și cu știința dobândită, Ai parte de cote, ponturi, sfaturi, Biletul care-a făcut valuri, Articole gen pas cu pas, Ca să câștigi de-acum pe ceas. Cum să ai succes la pariuri sportive? La pariul lăudat să nu te duci cu sacul Așa sună parafrazarea unui vechi proverb românesc. Tot așa, să nu te aștepți ca la un pariu cu miză mare să câștigi o grămadă de bani. Mizele mari au implicit mulți pariori arondați. Tu fii cu un pas în fața lor și orientează-te spre mize mai mici, din când în când, unde șansele să câștigi mai mulți...

Tânăr și mai liniștit...

Diagnosticul de cancer Poate părea ca un cer Care cade peste tâmple, Și visele nostre ample Se pot dizolva pe dată Într-o tristețe ciudată. Unde mai pui că sistemul Nu ne-ajută, îi ca blestemul, Pârghii n-are să găsim Răspunsuri, si să vorbim Între noi, cei cu durerea, Să ne regăsim puterea De-a lupta, și să nu facem Tabu-uri din prin ce trecem. E o încercare grea, Pentru cei de vârsta mea, Între opt’șpe și treiș’ nouă, Cancerul, și vă zic vouă, Că VIA-i un univers Dincolo de orice vers, Un spațiu securizat, Virtual, prietenos, curat, În care fără probleme Poți găsi răspuns la dileme De la alți tineri suferinzi Așa încât să te prinzi În cele prietenii Și singur nu vei mai fi. De pe App Store sau Google Play Aplicația gratis o iei, De Little People produsă, E intuitivă și robustă. Ca o rețea socială Funcționează, și despre boală Liber poți vorbi de-acum, Izolarea s-o faci scrum. Și-n speranța că VIA pentru viață Va mai ridica din ceață, La luptă nu renunțăm, Informația ne-o luăm, Și inaintăm duios Spre un mâine mai frumos.  ...

Bătaie să fie, dar cu strategie...

Copil fiind, fundații de bloc cutreieram. Se construia în draci în curtea blocului. Un nou bloc, care avea să ne răpească priveliștea și să ne aducă vecinii și mai aproape. Atât de aproape, încât să îi putem vedea când se aprind luminile. Dar asta era problema părinților. Noi, copiii, nu vedeam în asta decât un nou teren de joacă. Un teren de luptă, un teatru de operațiuni. Gropile în care urma să se toarne betonul pentru noul bloc erau pentru noi adevărate tranșee. Și ce mai tranșee! Perfecte pentru a-ți croi drum ca printr-un labirint, pentru a-ți urmări dușmanii ( a se citi gașca adversă) și pentru a-i pune la pământ (a se citi a-i ochi cu puști de jucărie, cu jeturi de apa). Războiul era așa: între noi, Șepcile kaki, o grupare para-militară de copii bezmetici și zgomotoși de la scara A, versus Atomicii, copiii de la scara C. Aveam și cazemate, și jurnal de război, și lider care chitea strategia de luptă, totul era pus la punct până la cel mai mic detaliu. Tatăl unuia dintre noi, cei de la scara A, era trompetist în fanfara armatei, așa că aveam căști kaki berechet, chiar dacă ne erau atât de mari pe căpșoarele noastre încât trebuia să le îndoim pe după urechi, ca să nu ne vină peste ochi. Unul dintre noi era clăpăug, iar noi, ceilalți, nu-l cruțam deloc,  spunându-i că sigur i se trage de la șapca îndoită pe după urechi. Atomicii erau mai degrabă stilul SF. Spațiul era ultima lor frontieră, și asta se vedea. Improvizau echipamente lucioase, măști și căști metalice și, trebuie să recunosc, erau destul de înspăimântători în lumina crepusculului, când se prelingeau prin labirintul fundației de bloc, în căutarea următoarei victime. Noi însă nu ne arătăm intimidați...

Joaca de-a antiromanticul...

 De fiecare dată când se face 8 Martie, eu mă  joc iarăși de-a masculul indiferent, (pentru  care romantismul e dovadă că ești cam slab  ce înger); tu te faci iar că plouă și că puțin îți  pasă că o convenție umană (poate doar de  parte feminină) a stabilit că azi e ziua ta, fără  să te rabzi însă să-mi arunci una din  privirile tale involuntare, care mă iscodesc  până-n străfundul sufletului. Și iarăși eu, cel care i-am declarat război  total romantismului cu ani și ani în urmă,  nu știu cum se face că se nimerește să trec  pe lângă vreo tarabă cu flori -nici nu e greu,  de altfel, într-o asemenea zi. Și doar cu gândul la zâmbetul tău de mai apoi, iau un buchet de stânjenei pe care îi maschez cât pot până acasă. Ca de obicei, tu ești deja acolo, așteptându-mă cu aceeași față curată și nerăbdătoare să mă revezi. Mă iscodești însă ceva mai atent și ăsta e singurul gest care te dă de gol. Și eu, antiromanticul declarat, mă înmoi ca un cub de gheață aruncat lângă șemineu și îți întind stânjeneii ascunși la spate cu mâini tremurătoare. Flacăra din ochii tăi merită toată stânjeneala mea idioată, toată mascarada de a părea bărbatul de fier. Pentru că tu ești singura ființă de pe lume pentru care merită să încerc să fiu, din când în când, romantic. *Articol scris in cadrul acestui concurs.   Foto via:...

Revolutia Preturilor la Emag revine...

  Prinde cele mai bune oferte din fashion pe...