9 Mar

Je ne regrette rien

Alege o slujbă. Alege o carieră. Alege familia. Alege un televizor al naibii de mare. Alege maşini de spălat, automobile, compact disc players şi deschizătoare de conserve electrice. Alege sănătatea. Colesterol redus şi asigurări dentare. Alege dobânzi fixe, plăţi amortizate. Alege-ţi o casă. Alege-ţi prietenii. Alege o îmbrăcăminte comodă şi bagaje asortate. Alege un apartament închiriat cu trei camere lângă o grămadă de fabrici nenorocite. Alege statul pe canapea uitându-te la emisiuni care îţi doboară mintea şi sufletul, îndopându-te cu porcării. Alege să putrezeşti până la sfârşit, urinând într-o casă mizerabilă, nimic mai mult decât o jenă în plus faţă de progeniturile egoiste şi perverse pe care le-ai făcut ca să nu fii singur. Alege viitorul. Alege viaţa. – ăsta era îndemnul lui Renton din Trainspotting. Să alegem, mai ales, ce facem cu viaţa, zic.

Ce poți face ca să spargi rutina? Simplu. Experimentează viața! Chiar dacă te lovești uneori cu capul de pragul de sus, s-ar putea să ai surpriza ca, după o vreme, să-ți dai seama că o experiență negativă se poate transforma într-o oportunitate a ceva nou, sau, în cel mai rău caz, într-o lecție de viață.

Instagram | Experimenteaza.ro

Așa s-a întâmplat acum 10 ani, când îmi doream din toată inima să mă fac copywriter. Îmi plăcea cum sună, mi se părea cel mai cool job cu putință, așa că am făcut tot ce este omenește profesional posibil ca să obțin acest job. M-am angajat la cea mai cea agenție de advertising de pe o rază de câteva sute de hectare, și ego-ul meu era de-acum la cote maxime. De parcă mi s-ar fi brevetat prima invenție sau ceva. Ei, eram în perioada de probă, dar eu mă vedeam deja mare publicitar de seamă.

Am făcut ce-am făcut, sau mai bine zis n-am făcut mare ispravă, și nu mi s-a reînnoit contractul. Mai exact, am fost pusă pe liber. Ei, să vezi atunci dramă, depresie. Universul meu de copywriter proaspăt uns în scaun se prăbușea ca un castel de nisip.

După câteva luni însă, perspectiva mi s-a schimbat cu 180 de grade. Ceea ce inițial mi se părea un mare eșec s-a dovedit a fi un nou job în care am avut ocazia să mă specializez pe ce îmi plăcea cu adevărat și unde am stat 8 ani. E-advevărat, n-am mai fost copywriter de atunci dar știți ceva? Nici nu îmi mai doream. Cele trei luni petrecute la minunata agenție mi-au arătat că lumea publicitarilor nu era nici pe departe cum mi-o imaginasem. Aerele de boemie erau de multe ori doar niste snobisme, bârfa și invidia erau la mare rang, presiunea din partea clienților era maximă.

Dacă îmi pare rău c-am experimentat? Niciodată. Probabil că dacă nu ajungeam copywriter, aș fi rămas toată viața cu regretul că nu am încercat mai multe experiențe dezvoltare personală. Ar fi rămas undeva, într-un colț al minții, întrebarea “Oare cum ar fi fost să…?” Așa am fost, am văzut, am bifat și am mers mai departe.

Să fi fost mai bine oare,

Să fi fost o întâmplare?

Cu capu’ de pragul de sus

Am dat, dar ce-i mai presus

E că o lecție în plus

Am bifat, cu umilință,

Dar si c-o urmă de credință,

Că-ntr-un fel m-a ajutat,

C-am avut de învățat.

Viața e care pe care,

Dar să te implici e o onoare;

Chiar de ieși mai șifonat

O nouă lecție-ai bifat.


Pentru momente dincolo de limita ta de confort, intră pe Experimentează.ro, furnizorul tău de experiențe,  și vei avea posibilitatea de a alege ceva care să se potrivească personalității tale. Adrenalină, relaxare, romantism, dezvoltare personală sau sport și hobby, you name it. Sau dacă vrei o alternativă pentru cadourile banale, Experimenteaza.ro oferă posibilitatea de a alege din sute de experiențe de neuitat. 



Articol scris pentru proba a doua a Spring SuperBlog 2020.


7 Mar

O plimbare prin bucătărie

Cea mică se plimba cu mâinile la spate, ca un bătrânel îngândurat, de-a lungul micii insule în care maică-sa se spetea în fiecare zi cu pregătitul mâncării. Bine, “spetea” e mult spus, de cele mai multe ori gătea ceva rapid, căci punea la cale o strategie numai de ea știută, își aranja pe categorii ingredientele dinainte și le amesteca precum un magician, așa încât la sfârșit răsărea din oala aburindă, ca un iepure din pălărie, o tocăniță delicioasă, sau alteori o supă de-ți încălzea măruntaiele, sau chiar și-o prăjitură pudrată, în care găseai întotdeauna pitite câteva vișine grase.

Își învârti șuvițele de culoarea mierii pe după ureche și se opri pentru o clipă:

-Mami, bucătăria noastră de ce e așa…demodată? În seriale au oamenii bucătării SF, chiar dacă nu e vorba de un serial SF. Ba chiar și în desene au bucătării mai frumoase decât a noastră!

-Of, Iris, chiar n-ai nici o problemă în a răsuci cuțitul în rană, oftez eu.

-Cuțitul în rană?

-Ei, e doar o expresie care li se aruncă acelora care nu se sfiesc să spună lucruri de un adevăr dureros. E-adevărat, bucătăria noastră a fost și ea, la vremea ei, modernă, dar anii au trecut peste ea și poleaiala i s-a dus așa că e cam prăfuită, săraca.

-Avem praf în bucătărie? făcu Iris intrigată.

-E tot un fel de-a spune. Ca o femeie căreia i-a trecut de multișor prospețimea din obraji și lumina jucăușă din ochi. Eh, dar oricum, observația ta e mult mai finuță decât cea a soacrei, care la ultima vizită n-a pregetat să-mi arunce, într-o doară: “Aoleu, voi beți apă de la chiuvetă?”,
“Dacă de-acolo curge… “, i-am răspuns. “Păi asta de la chiuvetă e toxică, are minerale și clor! Eu beau numai apă plată îmbuteliată”, a continuat drăguța de bunică-ta. “Păi și când te duci la munte și bei apă din pârâu?”, a întrebat-o taică-tău. “Eu nu beau apă din pârâu. Și oricum e apă de pârâu!”, i-a replicat soacra. “Păi și-asta nu tot de pârâu e? Doar că mai trece prin 1000 de pamperși până ajunge la stația de purificare”. “Altă chiuveta n-ai?” a continuat ea imperturbabilă. “Ce contează cum arată? E curată? E!”.
În timpul ăsta, în mintea mea: “Aoleu…! Ia uite c-a venit regina mamă în vizită pe la vasali și nu găsește cristalele de Boemia! “

“Mă gândeam că vrei să faci o bună impresie, măcar când ai musafiri, a continuat bunică-ta. Data viitoare când vin în vizită, că știi că vin rar, vreau să văd o bucătărie nou-nouță, echipată ca la carte. Ia de-aici, făcu ea întinzându-ne un teanc de bani, ai buget cât casa, și dacă mai trebuie, îți transfer. Vreau doar să văd că aveți și voi o bucătărie ca lumea, măcar pentru aia mică, să se simtă și ea bine”. “Se simte foarte bine cea mică”, o asigură taică-tău. Dar a luat bănetul și a îngăimat un bogdaproste.

-Ce taaare, făcu Iris apaludând. O să avem o bucătărie nou-nouță. Buni e cea mai super bunică!

-Desigur, nu mai avui eu ce obiecta. Și ghici cine se va ocupa de reamenajarea bucătăriei? Moi!

-Păi clar, tu ești cea mai estetică din casă.

-Am simț estetic, e-adevărat, ai folosit cumva deviat cuvântul, o corectai, deși nu mă deranjează prea tare să fiu cea mai “estetică”.

-Mami, tu ești un adevărat influencer în ale decorului! Pun pariu că și prietenele mele or sa vrea o bucătărie ca a noastră, mai ales Eveline, care e așa mai…invidioasă.

-Eveline, fetița din vecini, nu e invidioasă, e doar o ambițioasă mică, ceea ce nu-i rău, în fond. Oricum, mă simt flatată de faptul că mă consideri influencer, zâmbesc eu. Credeam că această titulatură li se cuvine doar vloggerilor pe care-i urmărești.

-Și ei sunt, dar în alt fel. Și-n locul chiuvetei noastre din inox, pe care te tot chinui să o cureți de urmele de clor, ce vei alege, mami?

-Vreau ce-i mai bun din ce există pe piață, așa că voi alege o chiuvetă Franke, cel mai mare producător de chiuvete de bucătărie din lume şi lider în cercetarea şi dezvoltarea unor materiale şi a unor produse noi pentru bucătărie. Și ca să scăpăm de curățatul zilnic, voi alege o chiuvetă care se curăţă singură. Una din fragranit s-ar potrivi cel mai bine familiei noastre, căci e super igienică, cu tehnologie adițională Sanitized, prin care ioni de argint sunt introduși în granit așa încât împiedică înmulțirea bacteriilor până la 99%. Plus că e cu instalare sub blat, și are un ton arămiu, inspirat din natură, care va oferi o estetică superbă noii noastre bucătării. Pentru ca toată povestea cu gătitul să fie mai frumoasă și mai practică, o chiuvetă marca Franke beneficiază și de izolaţie pentru căldură şi sunete, adică nu doar reduce zgomotul apei care curge în cuvă, ci menţine şi apa caldă mai multă vreme. Mai mult, ventilul de scurgere pop-up cu buton înseamnă un mod simplu şi inteligent de a goli cuva, așa încât nu va mai fi nevoie să introduc mâinile în chiuveta plină de apă murdară.

Imagine via Facebook/FrankeKitchen.Romania

-Oooo, ce-o să să mai mire Eveline când o să vină în vizită! făcu Iris încântată.

Când se pune pe tapet

O schimbare de decor

Si ai și bani berechet,

Intervine mama mea,

Influencer cum e ea.

Finisajele moderne

Cu sclipiri intense-așterne,

Peste-a noastră bucătărie,

Care-o să ne tot ție,

Căci sunt rezistente foc

Marca Franke, deci de top.

Spuse pe nerăsuflate mica poezie și se înclină usor, ca și cum ar fi fost la serbare.

-Bravooo! nu te știam așa poetesă. Daa, la o asemenea chiuvetă nici chiar soacra n-o să aibă ce comenta. Cât despre baterie, voi opta pentru una tot de la, ai ghicit, Franke! Avantajul este că poți alege între apă filtrată instantaneu, fierbinte sau rece, provenită dintr-o singură sursă. Așa n-o să mai aibă bunică-ta ce comenta că bem apă de la robinet. Va fi așa, fac eu cu un gest larg al mâinii, o bucătărie pe tonuri de cupru și abanos, cu finisaje de ultimă generaţie, o minunăţie în care nu ne vom sătura să ne mirăm de fiecare detaliu.

Imagine via Facebook/FrankeKitchen.Romania

-Mami, dar cuptorul de care o să fie?

-Ei, și aici avem nevoie de ceva wow. Toate checurile și prăjiturile cu vișine din viața noastră merită un cuptor în care să se lăfăie și să se umfle, să se rumenească și să se aburească cum trebuie. Asa că ai ghicit, vom alege un cuptor Franke, tot pe tonuri de cupru, compatibil cu hota și cu o plită Franke.

-Și cu toate mirosurile din noua noastră bucătărie ce-o să se întâmple? O să intre, ca și până acum, în tapițerii și în prosoape?

-Nuuu, voi seta pur și simplu funcţia de întârziere pe hota Franke, iar aceasta se va opri automat numai atunci când a extras tot aburul rămas după gătire, păstrând bucătăria curată şi fără mirosuri.

-Asta e grozav, apaludă Iris încântată.

Continuă să se plimbe cu mâinile la spate, în jurul insulei din bucătărie și imaginându-și cum va arăta noua hotă, îi căzu privirea pe hota lor din aluminiu, zgâriată de atâta curățat și care făcea un zgomot infernal ori de câte ori o porneau, de parcă ar fi fost un avion pe punctul de a-și lua zborul.

Imagine via Facebook/FrankeKitchen.Romania

-Hota pe care am ales-o beneficiază de panouri de amortizare a zgomotului, așa că o să fie cât se poate de silențioasă, zic eu, ghicindu-i gândul. Așa că o să ți se audă glasul cristalin, chiar și când hota e în funcțiune. Vom alege atât o hotă Franke, cât și o chiuvetă bucătărie și o baterie Franke din linia Maris, iar plita și cuptorul vor trebui să dea și ele bine în peisaj și să fie compatibile ca stil și finisaje atât intre ele, cât și cu restul elementelor, așa că vor fi din aceeași linie.

Maris!

-Exact. Ei, și când o să mai vină regina-mamă în vizită, să vedem atunci cum s-o mai simți în noua noastră bucătărie!

 


 

Articol scris pentru prima probă a Spring SuperBlog 2020.

Imagine via Facebook/FrankeKitchen.Romania

28 Feb

Începe înc-un SuperBlog. De primăvară

Spring SuperBlog 2020, a 20-a ediție a proiectului. Să fie o ediție rotundă, ca numărul 20, cu sume rotunde, premii dodoloațe și articole perfecte, ca un cerc.

Mă înscriu și eu în competiție, de unde și acest articolaș. Va fi a treia ediție la care particip și, sper, prima la care voi participa la toate probele. Îmi doresc badge-ul de finalist SuperBlog, se-nțelege, și de data aceasta sper să nu mai capitulez pe parcurs. Tre’ să mai lucrez la capitolul perseverență, dar promit că măcar încerc.

Spring SuperBlog 2020 se va desfășura în perioada 1 martie – 22 aprilie a.c. şi invită bloggerii participanți să-şi demonstreze creativitatea, să câștige recunoaștere și premii exersându-și pasiunea pentru blogging. 

Hai, succes și ne vedem!


8 Feb

Micul Prinț va deveni bărbat

Porțile supermarketului se dădură la o parte, ca la un semn, și îi făcură loc unui ghemotoc de om, cu trup firav, cu ochii mari, plini de lumină, mereu curioși, prin care se vedea lumea într-un fel uimitor. Cum afară era o ploaie din acelea care părea că se prăvălesc necontenit din cer, Micului Prinț i se făcuse frig, și șuvoaie de apă i se prelingeau prin păr, scăldându-i chipul într-o peliculă lucioasă. Chiar înainte să intre în magazin se gândise că nu va mai putea înainta așa mult timp, că frigul îi va pătrunde în oase și îl va îmbolnăvi. Își uitase iarăși umbrela acasă, uff, ce zăpăcit sunt, se certă în gând. Nu-i plăcea deloc să fie bolnav. Așa că păși înfrigurat înăuntru, grăbind când putu pasul.

via GIPHY

Ajuns în magazin, șuvoaielor de apă le luară locul șuvoaie de lumină care izvorau din toate colțurile, din tavan, din pereți, de pe rafturi. Ledurile aruncau o lumină rece, dar nu conta, el începea oricum să se încălzească. Orice era de preferat ploii care turna cu nemiluita. Apucă să se plimbe pe lângă rafturile înalte, aliniate de-a lungul unui perete, cu mâinile la spate și cu gândul aiurea. Părea un bătrânel care se plimba prin parc, mai degrabă decât un omuleț ieșit la cumpărături.

Tot patrulând pe lângă perete, făcu la un moment dat un viraj și ajunse în dreptul unei console cu scule și unelte. Arătau așa industrial, așezate frumos pe rafturile metalice, vopsite în câmp electrostatic, ranforsate și curate, încât nu se putu abține să nu le admire îndelung. Luă în brațele lui moi o mașină de găurit, o întoarse pe toate părțile, îi cercetă cheile și burghiele, citi îndelung instrucțiunile de pe cutie. Un bătrân care dădea târcoale aceleiași gondole se opri lângă el si prinse a-l privi prelung de după ochelarii cu rame strălucitoare. Dincolo de ei, niște ochi albaștri, care reușiseră cumva să-și păstreze tinerețea.

-Ce te aduce aici, băiete, la raionul cu scule și unelte? întrebă suspicios bătrânul.

-Ploaia, răspunse simplu Micul Prinț.

-Heheh, râse bătrânul, lasând să se vadă două șiruri de dinți, încă ireal de albi. Ce-i drept, încă îți mai curg stropi de ploaie din păr. Mă gândeam eu că n-oi fi vreun meșter mare. Pari cam plăpând pentru o trebușoară din asta, râse el, arătând înspre mașina de găurit.

-Eh, adevărul e că-mi place atât de mult cum arată colțul ăsta industrial de magazin, cu rafturi metalice moderne, cu unelte numai bune de montat și demontat chestii prin casă, încât mă simt ca în vechiul meu atelier, în care mă jucam când eram mic copil de-a traforajul și alte cele.

via GIPHY

-Cred că te afli tocmai la granița dintre copil și bărbat, făcu bătrânul cu un zâmbet, de parcă îi ghicise gândurile. Și gondola asta, așa bărbătească cum arată ea, e un fel de probă inițiatică. Știi, tinerii amerindieni stăteau câteva zile singuri, în mijlocul pădurii, înainte de a deveni bărbați, nemișcati la poalele unui copac bătrân. În zilele noastre, lucrurile s-au schimbat pe ici pe colo.

-Și anume în punctele esențiale, îl completă Micul Prinț.

-Exact, în punctele-cheie, că tot suntem în fața unei gondole cu chei franceze și alte unelte. În zilele noastre, probele care te fac se devii încet-încet bărbat țin de meșterit prin casă, de reparat, demontat, găurit, înfiletat. O trusă din asta, chiar dacă pare că e prea grea pentru brațele tale moi, e primul pas spre a-ți crea un colț al tău, că e garaj sau debara, în care să ți le aranjezi pe categorii, pe dimensiuni, pe funcționalități. Ca un bărbat adevărat, ce mai!

-Daaa, aș vrea să am un colț al meu, așa cum l-ați descris. Și neapărat să fie aranjate toate pe rafturi metalice, cum sunt cele de aici. Sunt ușor de curățat, igienice, arată într-un mare fel. Plus că oferă o mare vizibilitate produselor.

-Imaginează-ți, la ce greutate au toate sculele și uneltele astea, dacă ar fi fost așezate pe alt fel de rafturi. Ar fi fost pusă sub semnul întrebării nu numai siguranța produselor de la raft, ci și a cumpărătorilor. Plus că, cele metalice, sunt extrem de rezistente. Asta ți-o spune un om trecut prin viață. Rafturile astea o să-ți supraviețuiască și tie, băiete, nu numai mie.

-Daa, făcu Micul Prinț, sunt sigur de asta. Plus că arată modern, industrial! Un schelet metalic conceput parcă de niște ingineri cu o servietă plină de schițe de neînțeles la mână, cu un pix după ureche.

Zicând acestea, își îndesă în coșul de cumpărături mașina de găurit, plus o trusă cu chei, plus un set de burghie de diferite dimensiuni.


Morala poveștii, adusă în zilele mercantile în care trăim? Iată cum rafturile metalice, aspectuoase și durabile, pot schimba aspectul unui spațiu comercial, și pot influența decizia de cumpărare a unuia care a intrat în magazin doar că să se adăpostească de ploaie. Atunci când produsele sunt cele care trebuie, așezate cum trebuie și unde trebuie în magazin, toată această alăturare poate influența decizia de cumpărare într-un mod covârșitor.

Dacă și tu, ca Micul Print, ești fascinat de lucruri durabile, cu aspect industrial, ușor de menținut și de curățat, care respectă standardele de siguranță și de durabilitate, și ai un magazin pe care ai în plan să-l echipezi sau să-l renovezi ca la carte, îți propun o colecție atent selecționată de rafturi metalice de la A la Z, ce cuprinde rafturi metalice de perete și de mijloc (gondole), dar și accesorii rafturi, sisteme de access, mese pentru casa de marcat, cărucioare supermarket, coșuri de cumpărături, etc. Intră într-un univers industrial, bărbătesc, care te va purta printr-un sistem ingineresc de profile metalice, piulițe și șuruburi, din care vei ieși mai… cum altfel decât mai bărbat!


22 Jan

Cel mai inspirat cadou

Cea mai bună prietenă e ca o carte deschisă. Mai ales dacă o știi de pe vremea când erați două puștoaice, pășind în tandem spre liceul din centrul orașului, cu ghiozdanele atârnând de un umăr, ca să fie mai chic.

Mădălina avea ochii mari și verzi, cu câțiva stropi roșii în jurul irișilor, de-i ziceam că are ochii roșcați, Mădălinei îi plăceau filmele polițiste, Mădălina era sigură pe ea și mereu veselă și pusă pe șotii, Mădălinei îi plăcea să urce uneori pe munte și să rămână acolo, pe spate, în iarbă, privind pur și simplul cerul ore în șir.

Imagine realizata cu Canva.com

La una dintre aniversările ei, i-am adus cadou un izopren. Am știut că era încântată de el în momentul în care l-a strâns la piept și stropii roșcați din ochi au prins a licări. Mi-a povestit peste câteva zile la ce l-a folosit. A început așa:

– Uniți în cuget și-n simțiri, părinții de pe toate meridianele par să-și spună la unison același lucru. Când vine vorba despre parchet, “Las’ să scârțăie, ca să știm și noi”. Când vine-acasă aia mică, (adică moi, făcu ea dându-și pe spate o șuviță) cât de mult i se împleticesc pașii sau, culmea nesimțirii, dacă vine însoțită de vreun găligan. Părinții mei, știi doar, nu fac excepție. Acesta este și motivul pentru care nu și-au pus covor în hol nici în ziua de astăzi. Ei susțin că se murdărește la trafic intens, dar eu știu foarte bine care e adevărul. I-am lăsat să își facă damblaua și n-am mai adus vorba de covor. Știi și tu că parchetul din hol scârțăie îngrozitor.

-Daa, chiar mă întrebam de ce nu-l schimbă, intervin.

-Așaa, continuă Mădălina pe tonul ei cântat. Văzând eu că nu pot ieși în oraș pe setare silențios, ce mi-a chitit mintea? M-am echipat, frate. De fiecare dată când ieșeam la ore neregulamentare în oraș, îmi luam cu mine și izoprenul. Era relativ ușor de purtat, și am făcut din el un accesoriu de agățat montaniarzii. Pe care, de altfel, îi ador. Când ajungeam acasă, deschideam ușurel ușa de la intrare, care și aia trebuia tratată cu blândețe, că altfel trosnea din toate încheieturile, și îmi desfășuram la picioare tanananaaa – izoprenul de la tine. Păcat că nu m-ai văzut, pășeam pe el ca o divă pe covorul roșu.

-Hehe, e de-ajuns să mi te imaginez desfășurându-l, ca un Aladin semi-beat.

-Când treceam pe lângă camera alor mei, mai aplecam o ureche la ușă. Sforăitul învingător al tatei, atât.

 


 

 

Asta de mai sus e un exemplu de cadou bine ales. Care a fost pe urmă folosit intens, chiar dacă nu în felul în care îmi imaginasem eu, când l-am ales. Când aleg un cadou, fac o cercetare amănunțită. Nu neapărat a pieței, cât a omului pe care urmează să-l cadorisesc. Când aleg cadoul, mă gândesc dacă se pliază pe pasiuni, pe stil de viață, și de cele mai multe ori emoția din ochii celui care îl primește e neprețuită.

O carte cu personalitate din gama de cărți personalizate pentru un pasionat de lectură, o eșarfă-fantezie pentru o fashionistă, un joc interactiv pentru un copilaș, un tricou cu mesaj pentru un prieten drag, și lista poate continua la nesfârșit. Totul e ca atunci când faci un cadou, să nu o faci pe fugă și doar ca să-l bifezi. Deschide puțin omul, ca pe o carte, citește-l, și va intui că ai încercat să-l cunoști în străfunduri, așa că emoția va fi intensă. Un cadou personalizat îi va arăta cadorisitului că te-ai gândit la el, că ai investit timp și suflet, că ai fost creativ, dacă ai inclus un mesaj drăguț, că ai vrut să fii, și poate chiar ți-a ieșit, amuzant.

Imaginează-ți-l pe al tău copil, sau pe al tău soț, sau pe a ta mamă, primind o carte personalizată, în care apare numele ei/lui, poze cu ea/el, situații înduioșătoare în care e implicat. Avertizare: va fi un cadou care va stârni emoții intense. Și ca să faci o așa bucurie, nu trebuie decât să bifezi câțiva pași simpli: în primul rând să alegi un template de carte (cui vrei să faci o carte personalizată cadou?), să adaugi poze (da, le poți lua de pe facebook), apoi să editezi textul (dacă ceva nu se potrivește cu povestea ta) și, în fine, să plasezi comanda și să aștepți cuminte curierul. Simplu, nu? Iar lacrimile de fericire de care vei avea parte vor răsplăti cu vârf și îndesat acest efort.

Ca să ajung la atâta înțelepciune, am trecut și eu prin câteva experiențe mai nefericite. I-am făcut cadou unui nepot celebra cutie cu cutii din ce în ce mai mici în ea și la sfârșit, când bietul copil a văzut că și ultima cutie era goală, a izbucnit în lacrimi. Experiențe de acest gen m-au făcut să ajung la mintea românului cea de pe urmă și să devin o mică entitate în materie de făcut cadouri.

“Ar trebui s-o întrebăm pe sperietoarea de ciori, am auzit că se remarcă în câmpul ei de activitate”. Lasând gluma la o parte, chiar am prieteni care, în pană de idei fiind, mă întreabă ce cadou să le facă celor dragi. Postură care nu mă deranjează deloc, trebuie să recunosc.

Voi ce plănuiți să le luați celor dragi de sărbători?

 


 

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019.

 


24 Dec

Seară cu iele

Era o seară ca oricare alta. Atâta doar că vara se insinuase atât de adânc în păduri, încât verdele întunecat al frunzelor și ierburilor făcea ca greu să poți distinge un luminiș printre copaci. Noroc cu nasul de copoi bătrân al lui Otto, golden retrieverul meu cu ochii ca două bile de ciocolată, care-și găsea oricând drum prin orice desiș.

 

-Hai, Otto, hai că ne-am cam întins. Uite, aproape s-a lăsat noaptea și noi tot prin păduri hălăduim.

Otto grăbi pasul, parcă înțelegându-mă, măturând cu blana lui de culoarea mierii firele de iarbă, și mușchii, și crengile căzute.

La câțiva pasi în față, un luminiș ce părea scăldat într-o ceață strălucitoare. Îndepărtai cu vârful bocancului o creangă uscată, să nu fac zgomot când calc pe ea pentru că, prin ceața din luminiș mi se păru că văd…. dar ce zic eu, chiar văd niște iele, făcând horă în jurul unui stejar bătrân.

Să vezi că am nimerit într-o poveste, îmi zic. Mi se pare că visez, mă uit la Otto, care s-a oprit și el cu un picior în aer, ca hipnotizat. Ielele își continuau neobosite dansul, ținându-se de mâini și alternând piciorul pe care-și lăsau greutatea. O fi vreun ritual de-al lor, îmi zic. Pe când mă uit eu așa la ele, ca hipnotizata, numai ce-o văd pe una dintre iele că se desprinde din horă și se îndreaptă spre mine și spre Otto.

-Vă așteptam, mă luă ea în primire, dându-și o șuviță rebelă, deranjată de dans, după ureche. Haideți, cu îndrăzneală, pășiți în luminiș.

Ne apropiarăm toți trei de adunătura de iele, care se așezaseră acum la baza stejarului și preparau un decoct în ulcele de lut.

-Pot să văd și eu ce preparați? le întreb curioasă.

-Sigur, e un amestec de plante, o cremă cu care ne protejăm tenul în sezonul rece, care va veni.

-A, deci ăsta e secretul tenului vostru, alb ca spuma laptelui, fraged și luminos, fac eu, ca să le intru în grații. Mai ales că nu mă îndepărtam prea mult de adevăr, ielele erau deosebit de frumoase, așa naturale cum erau, fară pic de machiaj.

Invocă puterea naturii, e atât de simplu! Așa vei învăța și tu, pe pielea ta, ce mult contează să te folosești de ingrediente de origine naturală. Te ajută să îți protejezi organismul, și implicit tenul, de efectele intruzive ale frigului, îți aperi ce ai mai scump, armata de bacterii bune, microbiomul, așa încât să ieși din iarnă cu tenul nevătămat, radios și sănătos.

-Dar… mai e mult până la iarnă, o întrerup eu încurcată.

-Adevărat, dar plantele acuma sunt în floare. Au și ele sezonul lor, în care pot fi culese, așa încât puterea lor să fie maximă. Uite, noi am cules de dimineața plantele miraculoase, acum le tocăm în mojar, urmând să extragem substanța și să le combinam apoi cu un emolient, pentru a obține crema.

-Tot respectul pentru munca voastră, încep. Dar știți, în lumea din care vin eu, eu și Otto, există un Booster vitalitate și strălucire creat pe bază de extractele din Semințe de Castan, rizomi de ghimpe pădureț, frunze de viță de vie și frunze de hamamelis și frunze de brusture. De fapt, e o întreagă gamă de produse cosmetice marca Gerovital Plant, de la demachiant până la crema hidratantă, creată cu ingrediente de origine naturală. Singurul meu efort e să deschid cutia, să îmi ung fata și gata, efectul e uimitor.

Imagine via Farmec.ro

 

-Chiar, ai serul la tine? se apropiară ielele curioase.

Mă simțeam ca un antropolog care nimerește în mijlocul unui trib de sălbatici și își desface cadourile. Desfac și eu tacticos cutiuța boosterului și le invit pe iele să îl încerce. Le văd făcând fețe-fețe, când încântate, când neîncrezătoare, așa că le explic mai departe.

-Serul acesta ajută la reechilibrarea microbiomului pielii, așa încât tenul dobândește un aspect mai tânăr, revitalizat și strălucitor. Doar 4% din ingrediente sunt pentru a asigura o bună conservare a formulei, restul de 96% fiind extracte din plante, săruri minerale și vitamine.

Imagine via Farmec.ro

 

Mă uit în jos și îl văd pe Otto, care se făcuse colac la picioarele mele. Mai avea puțin și adormea. Luna se etala acum toată în luminiș, ceața se ridicase și noaptea se instaurase în toată puterea cuvântului. Imi iau așadar rămas bun de la iele, și le mulțumesc pentru lecția pe care mi-au dat-o despre puterea naturii.

-Sunteți perfecte pentru a întruchipa puterea naturii, le zic. Dacă aș fi auzit de la un hipster de oraș, proaspăt coborât dintr-o mașină despre puterea plantelor, cu siguranță n-aș fi dat doi bani. dar așa, de la voi, ființe ale pădurii și ale nopții, totul capătă sens. Râd în sinea mea: tocmai am folosit cuvântul “sens” într-o discuție cu niște… iele.

Ne strângem mâinile și mă îndepărtez cu Otto, ieșim din luminiș înapoi în desișul pădurii, apoi, după câteva sute de metri ghidate exclusiv de minunatul exemplar canin, suntem la șosea. Față în față cu luminile civilizației, stau și mă întreb dacă nu cumva am ațipit în pădure și am visat totul. Mă uit în geantă, scot Boosterul, număr fiolele și constat că una e aproape goală, și îi lipsește căpăcelul de sticlă. Așa pătești când îți caută ielele-n seruri, fac eu ridicând din umeri, și pornim mai departe, înapoi spre casă.

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019.

 


30 Nov

Fie iarna cât de grea, tot mai bine-n geaca mea

Prima oară ne-am întâlnit în fața aparatului de cafea din bucătăria firmei. Zvelt și maur cum era, nu m-am putut opri să nu mă uit insistent la dinții lui, de un alb strălucitor.

-Cum te numești? îl întreb mai mult de dragul de a începe o conversație.

-Lionel, făcu el cu același zâmbet larg.

-Cum? Ionel? întreb neîncrezătoare.

-Li-o-nel, silabisi el, și sunt din Africa.

-Era amuzant să te fi chemat Ionel și să vii din Africa, chicotesc eu.

Asta a fost primul impact. O săptămână mai tărziu, ne plimbam împreună pe bulevardul central al orașului, colindând magazinele de haine. De fapt, mai degrabă alergam decât colindam, căci Lionel avea un pas sprinten și lung, încât abia puteam să mă țin după el. L-am luat ca să ne facem o idee – ce i se potrivește, ce texturi și ce culori îi plac, ce proporții îi vin cel mai bine. Cumpărăturile serioase de pulovere bărbați, paltoane, jeanși, încălțăminte, inclusiv cizme de iarnă și ce mai trebuia la casa omului, tot de pe Answear urma să le facem, adică, ați ghicit, de pe canapea.

-Știi, aici la noi sunt ierni grele, noi le suportăm cu stoicism, dar ție îți va părea că e de două ori mai frig, l-am prevenit. Mai e puțin și-o să te convingi pe pielea ta. Dacă tot m-au desemnat colegii să fiu noul tău ghid în materie de modă, n-avem ce face, trebuie să te înfofolim.

-Da, da, făcu Lionel, deja simt frigul până la oase, vreau haine cât mai călduroase, dar cu stil, zâmbi el.

-S-a făcut, vom alege un outfit pentru fiecare zi a săptămânii, îmi frec eu mâinile. Știi, nu-mi displace deloc postura asta, de consultant fashion, îi mărturisesc.

Uite, pentru ziua de luni, care e așa mai… mohorâtă, vom alege o ținută care să spargă monotonia. Vom începe cu o pereche de jeans Medicine Jeans Basic, la 119.90 lei, un pulover Medicine Urban Stories, cu dungi late, pe nuanțe de albastru și o textură fluidă, la 159.90 lei, bocanci Wrangler la 339.90 lei, din piele naturală, cu care să-ți fie cald afară și nu exagerat de cald în ei la birou. Și, mai presus de toate, o geacă de iarnă. Și dacă e geacă de iarnă, neapărat de puf, pentru că e ușoară, călduroasă, confortabilă. Am găsit una la reducere, așa că am comandat-o fară să mai stau pe gânduri: geaca Guess Jeans, la 649.90. Buun, cam așa arată un outfit complet pentru ziua de luni:

Imagine realizată cu Canva.com | produse via Answear.com

Pentru zilele ce vor urma, bocancii și geaca se mențin pe poziții, vom schimba însă puloverul pentru ziua de marți cu un pulover Jack&Jones, la 119.90 lei, și o pereche de jeans tot pe nuanțe de gri prespălat, marca Only&Sons, la 99.90 lei.

Imagine realizată cu Canva.com | produse via Answear.com

Pentru miercuri, vom purta jeanșii de luni, că doar nu s-au murdărit așa tare într-o zi, dar vom alege o cămașă nou-nouță- Tokyo Laundry la 49.90 lei. Ieșim ieftin pentru ziua de miercuri.

Imagine realizata cu Canva.com | produse via Answear.com

Pentru joi, am ales o cămașă gri, de o textură lejeră, cu croi modern, perfect pentru birou, marca Blend, la 69.90 lei.

Imagine realizată cu Canva.com | produse via Answear.com

Cât despre vineri, vom alege un pulover călduros, de la Review, la 59.90 lei, care să-i pună în lumină musculatură perfect definită.

Imagine realizată cu Canva.com | produse via Answear.com

Sâmbăta trecem la un pulover lejer, casual, într-o culoare intensă, că doar e weekend. Am ales un pulover ocru, marca Medicine, la 46.90 lei. Cum stăm mai mult pe-afară, pe la târgul de Crăciun, luăm și un fular, Otto Medicine, la 34.90 lei, o căciulă Retro Racer, la 23.90 lei, și niște mănuși, tot gri, de la Jack& Jones, la 34.90 lei.

Imagine realizată cu Canva.com | produse via Answear.com

Iar duminica, eh, duminica, ne îmbrăcăm mai stilat, renunțăm la geaca de puf și ne luăm un palton Medicine la a 179.90 și un portofel pentru bărbați, fabricat de piele, marca Vip Colection, pe care l-am găsit la reducere la doar 9.90 lei.

Imagine realizată cu Canva.com | produse via Answear.com

Și uite-așa ne-am încadrat într-un buget de 1999.50 lei, și l-am ajutat și pe Lionel să treacă cu bine peste prima lui iarnă de România. Misiune îndeplinită!

 


 

 

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019.


28 Nov

Vacanțe de ieri și de azi

Până să mă dezmeticesc eu, mă și trezii că un turist înalt și slab, cum erau toți din jurul meu, îmi trage un capăt de cearceaf la o parte, ca să-i facă loc cearceafului sau. Mi s-a părut dovadă de nesimțire supremă, așa că nu m-am putut opri să nu-i arunc:

-Dar bine, dom’le, du-te la Mamaia Nord dacă n-ai loc aici printre noi, ăștia…muritorii. Cum iți permiți să-mi dai cearceaful la o parte?

-Dar dumneata unde te crezi, să vii cu ditamai cearceaful, să ocupi două locuri? Nu vezi ce aglomerație e aici?

Mă uit în jur și trebuie să admit că omul are dreptate. Îmi amintesc că am aterizat cu mașina timpului în vara lui ’85 la Costinești, așa că îmi explic și faptul că turiștii și turistele sunt toți slabi. Mâncau salam cu soia, ăla nu prea îngrașă, ce-i drept.

-Eh, dacă tot v-ați așezat, mai mult sau mai puțin abuziv, lângă cearceaful meu, ia să vă povestesc eu câte ceva despre vacanțele din viitor.

-Doar n-o să-mi spuneți că sunteți din viitor acuma, mă întrerupse vecinul de cearceaf.

-Bine, hai să zicem că sunt din alta țară, ok?

-Așa mai vii de-acasă. A, de la aeroport, făcu omul.

-Daa, în țara din care vin eu, vacanța de vară arată cu totul altfel, încep eu N-oi fi eu cea mai „umblată” creatură, dar pe ici pe colo, și anume prin punctele esențiale m-am preumblat și eu. Uite, vara trecută, de pildă, am fost în vacanță în Lefkada, în Grecia. Am căutat înainte, în zilele cu mai puțin de lucru la birou, prin niște oferte Early Booking, am ales destinația la un preț super avantajos, poți ieși cu până la 25% mai ieftin, îi trag eu cu ochiul. Omul nu pare prea impresionat de reducerea de preț, de altfel pe vremea aia nu banii erau adevărata problemă, îmi amintesc eu. Ne-am cazat la Thalero Hotel, continui, pe care l-am ales în funcție de recenziile celor care i-au călcat pragul de-a lungul anilor. Hotelul e situat în Ligia, un sat de pescari, care se află la doar 5 km de orașul Lefkada și aproximativ 40 de minute de aeroportul Aktio. Plaja Ligia este situată în imediata apropiere a hotelului. Mi-am făcut rezervare online, am plătit cu cardul, cea mai rapidă modalitate de plată. Noi am mers cu mașina, doar pentru că are soțul meu fobie de avioane, dar se poate ajunge foarte ușor cu avionul, după care cu autobuzul până la destinație. Cât despre meniu, noi am ales self catering, care e așa mai low budget, dar există și oferte cu all inclusive, unde mănânci și bei când și cât vrei, fară restricții. Dacă ai și un copilaș sau mai mulți pe lângă tine, există locuri special amenajate pentru ei și distracții, în incinta hotelului, timp în care părinții se pot relaxa la un pahar de ozo.

Noi, de pildă, cum am ajuns, ne-am aciuiat la terasa hotelului și am contemplat  de acolo întinsele piscine, înainte de a ne aventura pe insulă. Și ce mai priveliște era, chiar dacă era doar incinta hotelului! Ne-am urnit până la urmă și nu ne-am mai oprit până pe plaja încinsă, de unde am rămas ca străfulgerați de lumina albastră strecurată pintre valuri. Vedeai o mare incredibil de albastră, pătată doar de albul bărcilor de agrement, căci asta era una din activitățile preferate de turiștii insulei.

Sursa foto: Christiantour.ro


Omul de lângă cearceaful meu înghițea în sec de ceva vreme.

-Trebuie să fie foarte frumos acolo, în țara de unde puteți organiza asemenea vacanțe.

-Știți, e tot România, atâta doar că peste niște ani.


Articol scris pentru SuperBlog 2019.


26 Nov

Regatul meu pentru un CR-V Hybrid. Mașina perfectă pentru familia mea

Iris era bălaie și curioasă. De când se făcuse de-o șchioapă, avea din ce în ce mai multe întrebări de întrebat, se scărpina din ce în ce mai des la ceafă, deranjându-și zulufii aurii, după care începea pe glasul ei cântat:

-Dal bine, mamă, dal de ce… Și de aici povestea putea continua la nesfârșit.

Cel mai greu era seara, când lui Iris nu-i trecea nici prin cap să se culce pur și simplu. Neh, mintea ei iscoditoare părea să fie mai activă ca oricând, scormonind în fiecare cotlon după câte o explicație, după încă o poveste.

Așa s-a întâmplat și în seara asta, când Iris, stând în lotus în așternuturile ei cu ponei albaștri, m-a întrebat:

-Mami, nu-i așa că îmi zici și în seala asta o poveste flumoaaasă?

-Bine, fac eu oftând, ți-o zic pe aia cu frații porcușori, vrei?

-Nuuu, aia o știu pe dinafală. Nu vleau nici polcușoli, nici scufițe, nici Hansel cu solă-sa! Vreau o poveste nou-nouțăăă, bătu ea din picior.

-Uff, crezi că așa, pe loc, se fabrică poveștile? Cărțile cu povești le-am epuizat de mult. Presupun că nu-mi rămâne decât…să-mi pun mintea la contribuție. Poate-poate adormi și tu odată, zic în sinea mea.

Trag aer în piept și încep pe un ton egal, molcom:

-Erau odată un împărat și o împărăteasă. Erau tineri și frumoși, și trăiau într-un regat îndepărtat de lumea dezlănțuită, pe un vârf de munte, lângă un lac în care se reflectau soarele și luna, și pădurea de brazi care împungea cerul.

-Mamă, dal de ce s-au izolat așa de lume? mă întrerupse Iris curioasă. Ei nu tlebuiau să mai mealgă la magazin după una-alta?

via GIPHY

-Ba da, pișpirico. Mergeau și la magazin, sau mă rog, făceau troc cu gheonoaia sau cum și-or fi procurând oamenii de-ale gurii pe vremea aceea. dar mergeau cu calul. Asta urma să-ți spun, cei doi împărați aveau o mârțoagă de cal, care însă mânca din când în când jăratec, și să te ții atunci pe el viteză ce prindea și cum îi mai ducea pe cei doi în spinare, de ziceai că zbura cu ei, nu alta!

-Degeaba, că ela un singur cal putele, făcu Iris îngândurată.

-Povestea nu s-a terminat aici, îi zic din ce în ce mai încurcată. Cei doi împărați, după ce ani mulți se bucuraseră unul de altul și de peisajul superb în care își întemeiaseră împărăția, se întâmplă de făcură un fecior. Ei, de aici lucrurile au început să se schimbe radical pentru cei doi. Liniștea, care înainte se abătea peste lac și păduri netulburată, fu sfâșiată de urletele celui mic, care răcnea din toți rărunchii că vrea de mâncare aia și aia, că vrea jucăria aia și aialaltă, că vrea să viziteze regatul vecin, și câte și mai câte nu-i trebuiau micului fecior de împărat. Bieții părinți se uitau unul la altul și căutau în disperare soluții, căci vezi, băiatul le era drag ca lumina ochilor. Problema era că mârțoaga lor îmbătrânise de-acum, de-abia își mai târa picoarele, darămite să mai care și caleașca cu trei fețe de împărat. Mai mânca el jăratec din când în când ce-i drept, ca în tinerețe, dar efectul ținea tot mai puțin, iar viteza maximă pe care o putea atinge îl făcea pe cel mic să bată din picior și să spună: “Calul ăsta merge ca fânul! Faceți ceva să meargă mai repede”.

via GIPHY

 

-Spel că n-au biciuit bietul căluț…făcu Iris îngrijorată.

-Nu, încerc eu să vin cu o soluție salvatoare. Împărații au făcut ce-au făcut și au cumpărat o mașină.

-Daaa, foalte bine au făcut, bătu Iris din palme. Fix la fel aș fi făcut și eu, căluțul l-aș fi ținut pentlu joacă.

honda hybrid
Imagine via Hondatrading.ro

-Împăratul a dat sfoară-n țară: “Regatul meu pentru un CV-R Hybrid“. Vezi tu, expresia era “Dau regatul meu pentru un cal”, dar împăratul își dorea mai mult decât atât. Și unde nu mi se adunară cei mai de soi ingineri din regat și din regatele vecine, și din mințile lor luminate a ieșit o minunăție de mașină, de i se dusese vestea peste mări și țări. Si se dovedi că nici măcar nu trebuia să dea regatul la schimb, ci doar câteva din comorile lui adunate, căci mașina nu era atât de scumpă.

poza landscape cu Honda Hybrid
Imagine via Hondatrading.ro

 

O mașină de poveste – CR-V Hybrid

Ei, și mașina asta avea nu unul, ci 184 de cai putere, cât ditamai herghelia, și prindea o viteză de până la 180 de kilometri pe oră, și avea un portbagaj încăpător, de-și putea pune în el feciorul de împărat toate jucăriile și straturile de mantii strălucitoare cu care se prezenta în fața curtenilor, plus că mai încăpeau și proviziile de mâncare și băutură pentru călătoriile lungi, până-n regatul vecin. Avea un spațiu generos pentru picioare și o capacitate mare de încărcare, de până la 1.700 litri. Mai mult, mașina asta se descurca de minune pe drumuri de munte, căci se bucura de tehnologia Honda Hybrid, care îmbină un motor ultra-eficient de 2.0 litri pe benzină i-VTEC cu două motoare electrice de mare putere.


Logo Honda via Hondatrading.ro

E lesne de înțeles că feciorul de împărat era acum în culmea fericirii, toate distanțele și așteptarea lui au fost reduse la minim, de când mașina aceasta, pe numele ei Honda CR-V Hybrid, intrase năvalnic în viața lor. Nici împăratul cel bătrân nu era însă mai puțin încântat de achiziție. Fiind singurul cu permis de conducere, își vizita acum mult mai des supușii din toate colțurile regatului, ba făcea chiar și drumuri lungi, la regatele vecine, cu tot familionul la bord, bucurându-se de un condus dinamic și silențios, cu emisii și consum reduse, toate fără opriri și fără cabluri de încărcare.

-Și nu-i dulea spatele la dlumurile lungi? întrebă Iris. Mai ales pe împălatul ăl bătrân.

-Nici măcar. Interiorul mașinii ăsteia minunate era îmbrăcat în inserții din piele și materiale de calitate înaltă, așa cum numai la curțile împărătești a fost dat să se vadă. Sistemul climatic cu două zone, scaunele frontale încălzite și reglabile electronic în 12 puncte pentru șofer și 4 puncte pentru pasager era mai mult decât confortabil pentru toată familia împărătească. Unde mai pui că mașina aceasta fusese creată de mințile cele mai luminate de pe o arie de șapte regate, cu ideea de a scoate la lumină mașina perfectă pentru familie, nu numai prin spațiul mai mult decât încăpător, pentru familii mai numeroase decât a împăraților, dar și prin siguranța deplină pe care o oferea. Sistemul revoluționar Honda SENSING permite detectarea pericolelor ce ar putea fi trecute cu vederea în timpul deplasării, cum ar fi colizuni iminente sau părăsiri de bandă și carosabil care, odată detectate, sistemul va interveni cu semnale audio-vizuale de alertă și măsuri de corectare a traiectoriei și vitezei. Cum împărăteasa era atrasă de tot ce e frumos, când și-au ales mașina s-au uitat și la detaliile estetice, la fiecare dintre liniile sale fluide şi sofisticate, de la aripile robuste ale roților, până la capota frumos sculptată.

Imagine via Hondatrading.ro

 

Un vis – CR-V Hybrid

Îi arunc o privire lui Iris și văd că s-a cuibărit în așternuturi și, după felul în care respiră egal, cu ochii închiși, îmi dau seama că adormise de mult și că eram, de fapt, în propria poveste. Se vede că micuța nu era prea interesată de detaliile tehnice, dar eu eram! De câteva luni bune m-am tot documentat despre ofertele Honda și am ajuns la concluzia că CR-V se potrivește cel mai bine familiei noastre. Perfectă pentru drumuri lungi, cum stăm la câțiva kilometri de oraș și naveta e, vrem nu vrem, parte din viața noastră, sigură și încăpătoare, perfectă atât pentru vacanțe, dar și pentru drumurile zilnice la și de la grădiniță, mașina aceasta se potrivește ca o mănușă familiei noastre. Eu și soțul nu ne-am mai ciondăni la fiecare curbă, el atenționându-mă că am virat prea strâns, eu cerându-i să nu accelereze prea mult, ca să nu se zdruncine mașina din toate încheieturile. Dimpotrivă, singurul motiv pentru care am putea ajunge să ne certăm ar fi… cine să conducă minunăția asta de mașină. Sunt sigură că ne-am certa pe volan, destul de des.

Și cum suntem o familie plimbăreață, mereu curioși să vedem cel mai strălucitor târg de Crăciun, cea mai populată gradină zoologică, cel mai înalt observator astronomic, mașina va fi cu noi la drum, mai mereu.

 

Vechi vs. nou. Rosinanta vs. CR-V Hybrid

Cât despre vechea noastră mașină, precum calul din poveste, începea să dea semne vizibile de oboseală. Mai deunăzi, Iris mă întrebase, pe tonul ei cântat:

-Mami, cine e Losinanta?

-Rosinanta e o mârțoagă obosită, ce abia se mai târâie. De ce mă-ntrebi?

-Pentlu că așa îi zic copiii din bloc mașinii noastle, îmi zise pe cel mai inocent ton din lume.

După un asemenea schimb de replici, ideea de a schimba cât mai repede mașina familiei cu ceva net superior nu mi-a dat pace. Mai ales că acest model Honda consumă doar 7.3 litri la suta de kilometri, așa încât nu trebuia să dispui de o împărăție ca să o alimentezi ori de câte ori ai nevoie.

Cu gândul la CR-V Hybrid și la liniile lui fluide, mă îndepărtez cu pași moi de patul micuței. O să visez frumos la noapte, îmi spun.

Imagine realizată cu Canva.com

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019.

 

 


20 Nov

M-a făcut mama spioancă

Bine, nu din născare, dar trebuie să recunosc faptul că încă de când eram de-o șchioapă o rugam pe mama să mă ridice în brațe ca să ajung la vizor, să spionez cine vine la vecinul de vizavi când se auzea zgomot pe casa scării. Când nu era ea prin preajmă, improvizam eu ceva, dădeam la o parte pisica de pe taburet, mă cocoțam pe el și până la urmă tot ajungeam la vizor. Cel mai puțin încântată de tentativele mele de spionaj în incintă era pisica, ce-mi arunca o privire de o dușmănie cruntă, ori de câte ori o alungam de pe taburet. Se oprea brusc din tors, îmi arunca privirea aceea care însemna “N-o să ți-o iert” și se muta leneșă și posacă lângă cuptor.

Se spune că obiceiurile din copilărie ne urmăresc și mai încolo în viață, atâta doar că le cizelăm și le facem să pară ritualuri de om mare. Aproape că uitasem de episoadele de sionaj din copilărie, până mai deunăzi, când m-a sunat un reprezentant al unei agenții de spionaj.

-Mi-ai fost recomdată, știu că ai o memorie fotografică, că reții fețe, și date, și poți să redai cu exactitate conversații întregi, începu cel de la celalalt capăt.

-Cine m-a recomandat? făcui curioasă.

-Fostul tău profesor de istorie, e și el un vechi colaborator de-ai noștri.

-Serios? Nu mi-aș fi închipuit. Era un domn atât de…plinuț, zisei eu încurcată. Proful de istorie era de fapt la limita obezității și gâfâia îngrozitor ori de câte ori era nevoit să se grăbească.

-Eh, păi nu mai e ca pe vremuri. Nu mai trebuie să fii atlet de performanță ca să te faci spion, făcu omul pe un ton cântat. Uite, de pildă stiu că îți place să spionezi pe rețelele sociale ce face unul și altul.

-Adevărat, râsei eu. Aici chiar m-ați prins.

-Acestea fiind zise, ești invitată să faci parte din echipa “Îngerii lui Charlie”. Veți fi patru, nu trei, ca cei patru muschetari. Mâine dimineața te așteaptă Bosley pe platou. La revedere și mult succes.

Și gata, a închis, lăsându-mă să mă întreb dacă e vis sau realitate. Eu! în “Îngerii lui Charlie”! Să joc alături de superbele de Kristen Stewart, Naomi Scott și Ella Balinska. Doamne, dar eu nici măcar nu arăt așa bine ca ele, îmi trecu prin cap. De fapt, nici măcar în visele mele nu aș putea arăta ca o vedetă de Hollywood, mai ales de calibrul trio-ului de mai sus. Eu! Intr-un film de acțiune, asta începea să sune ca un plot de comedie.

Sursa foto: Intercomfilm.ro

Dar nu-i nimic, nu mă descurajez eu cu una, cu două. Nici cu trei, fie vorba-ntre noi. Îmi prind părul într-o coadă de cal, în creștetul capului, îmi fac un machiaj discret, dar care mi-a luat pe puțin o oră, cu fond de ten, iluminator și toate cele, ca să dau bine pe sticlă. Trag pe mine blugii preferați, pe o nuanță de verde, puțin elastici, ca să mă pot mișca în voie, o bluză lejeră și o geacă army style. Una peste alta, când arunc o ultimă privire în oglindă, arăt chiar drăguț.

-Te-ai îmbrăcat în camuflaj? Știi, spionii nu trebuie să stea prin boscheți, mă luă Bosley de îndată ce am ajuns pe platoul de filmare.

-Aaa, știți, m-am gândit că ar da bine, făcui încurcată.

-Ei, greșeală de începătoare, nu-i nimic, învățăm! Uite, de pildă, astăzi te vom învăța să tragi la tir.

-Sunt săgetătoare, îi trag cu ochiul, sigur nimeresc ținta din prima.

-Heheh, aici nu merge-așa. Aici exercițiul e totul. O să vezi, o să te descurci, mă încurajează el pe un ton cald.

Îl privesc cu recunoștință în ochi: chiar aveam nevoie de o vorbă de îmbărbătare, mai ales că m-au cam intimidat toți operatorii, producătorii, scenariștii, scenografii, ce să mai zic de actori și de regizori!

Bosley îmi prinse privirea și continuă pe același ton:

-Mâine vom da proba de condus. Ai o camionetă cam rablagită, pe care poți s-o lovești cât dorești, numai să rămână pe picioare. Aaa, pe roți. Și pe urmă, vei da un mic test psihologic. Nu vă fi însă tipicul test psihologic, cum e cel de la angajare. Îți vor fi testate abilitățile de a “citi” oamenii, de a-i descoase, de a-i face să aibă încredere în tine.

-Îmi plac jocurile psihologice, îmi frec eu mâinile. După atâta zdroabă cu probele fizice, cea psihologică va fi ca o pauză de cafea.

-Bun, vei fi un fel de al patrulea muschetar, îmi zise el strângându-mi mâna.

-Mai bine decât a cincea roată la căruță, râd îndepărtându-mă în pas săltat, neputându-mi stăpâni bucuria.

Până când se lansează filmul în România, adică pe 29 noiembrie 2019, dați un ochi la trailerul de mai jos:

Articol scris pentru SuperBlog 2019.