Colțul meu, prin ochii lui

E o dimineață ca oricare alta. Atâta doar că trotuarul e măturat de fulgi fugari, care parcă se grăbesc spre un tărâm numai al lor, alb și la capătul lumii. Am grăbit și eu pașii, nu de alta dar unii dintre ei se încăpățânau, în drumul lor, să-mi poposească în ochi. N-aveau de unde să știe, săracii, că aveau să sfârșească acolo, lovindu-se de irișii mei somnoroși, în loc să se alăture celorlalți fulgi, în pătura albă, nesfârșită, care se așternuse pe asfalt.

Ajunsă pe pragul din fața ușii biroului, mi-am scuturat îndelung bocancii. Gându-mi era la cafeaua fierbinte, dar și la fotoliul meu suspendat, pe care-l lăsasem acasă, ocupat, până mă întorc de pisoiul Mef cel tărcat. Care parcă văd că se lăfăie in toate locurile interzise din casă.

Cafeaua ce dezleagă limbi

M-am așezat la coadă la aparatul de cafea; ne adunaserăm deja vreo 5. Un tip roșcat, plin de pistrui, pe care nu-l mai văzusem pe la birou, îmi face semn să intru în fața lui la coadă. Îi zâmbesc recunoscătoare: nu puteam fi atât de ipocrită încât să-l refuz, mai ales că aroma cafelei proaspete era o tentație căreia-i cedam de fiecare dată.

-Nu te-am mai văzut pe la birou. Ești nou? îl întreb tranșant.

-E prima mea zi, îmi zâmbește puțin jenat. Nu prea cunosc lumea pe-aici, încerc să fiu și eu drăguț…

-Cu mine chiar ai reușit, i-o întorc. Apreciez că m-ai lăsat în față. Îți spun un secret: cafeaua e singurul lucru care m-a făcut azi să mă ridic din fotoliul meu și să vin prin zăpadă până aici. Știi, lunea e mai greu pentru mine.

-Nici pentru mine n-a fost o dimineață ușoară. Îți dai seama, prima zi, job nou, oameni noi. Dar acum, că te-am cunoscut pe tine, parcă încep să mă simt mai în largul meu.

Simt cum roșesc, mai ales că părea sincer. I s-au înroșit și lui pistruii adorabili de pe nas. Mai sus de ei, ochii mai albaștri ca cerul aruncau sclipiri repezi spre mine. Îmi plăcea tipul cel nou, trebuia să admit.

Am ieșit pe terasă, să ne continuăm conversația, de data aceasta cu o cafea aburindă în mâini. Fulgii se întețiseră între timp și se roteau în jurul siluetelor noastre, în zborul lor aparent haotic. Nouă, însă, nu ne era deloc frig. Ne încălzea nu numai fierbințeala cafelei, ci și o altă fierbințeală, care transformase pe dată o dimineață anostă de luni într-o zi ce avea să fie de neuitat.

Colțișorul meu drag, pe care îl mai împart cu Mef, dar doar când am eu chef (pe cine încerc sa amăgesc? doar când are el chef)

Au urmat multe zile, din ce în ce mai frumoase. Până într-o zi, când nu ne-am mai putut vedea așa des. Se decretase starea de urgență. Eu mi-am recăpătat locul meu din fotoliul suspendat plasat strategic lângă fereastra înaltă, cu vedere spre păduricea care străjuiește rândul de blocuri.

Cum zilele petrecute la birou s-au transformat în zile petrecute doar acasă, am încercat să-mi fac cât mai plăcută sufrageria, locul în care-mi petrec mai mult de jumătate din zi. De multe ori, noaptea mă găsește tot aici, în fotoliu, mai aruncând un ochi spre cartea deschisă, mai spre luna care se rotunjește prin fereastră.

Fotoliul suspendat e și locul din care țin conferința de seară. Eu și roșcatul meu, ore în șir. Mai vine și Mef din când în când, aruncă o privire pisicească, dar se plictisește repede de discuțiile noastre și se întoarce spășit la ghiveciul lui cu iarbă anti migrene.

Mi-am umplut casa de plante. Ador verdele lor crud care mă relaxează tot timpul anului, senzația de mică pădure tropicală îngrămădită în sufrageria mea. Am achiziționat un set de ghivece din ratan, decorațiuni împletite, o pătură din in, cu motive geometrice minimaliste. Și, piesa de rezistență, un fotoliu suspendat, din poliratan și cadru metalic.

Leagănul meu de om mare

Îmi amintesc și azi cu drag de leagănul meu colorat, pe care bunicul îl fixase de o ramură a nucului din mijlocul grădinii. Era umbră deasă și vântul mi se plimba prin plete, iar eu vedeam când petece de cer, printre frunze, când țărâna din ograda bunicilor, în funcție de direcția în care mă dădeam.

Se pare că nostalgia aceasta m-a urmărit într-atâta încât iată-mă acum, femeie în toată firea, tot într-un fel de leagăn, e-adevărat, modern, cu design rustic dar cu note futuriste, tronând în sufragerie. Mai am multe idei de reamenajare în locuința mea. Am început cu colțișorul acesta, pe care nu l-aș schimba pe nimic. L-am amenajat după sufletul meu, am pus în el verdeață, și decorațiuni din pânză, și texturi de poliratan, și tabureți cu motive geometrice.

De unde migrează piesele de mobilier și decorațiunile în sufrageria mea?

Inspirația mea nu e vreo revistă de amenajări interioare, cum ar crede unii, ci motorul de căutare Favi.ro. Mulțumită motorului de căutare mobilă, nu mai trebuie să accesez magazin după magazin online, cum făceam înainte, pentru a găsi produsele dorite. Rezultatul erau o grămadă de taburi deschise, pagini care se încărcau mai repede sau mai încet, popup-uri care mă făceau să renunț la căutare și, mai ales, mult timp pierdut.

Cu Favi pot alege cu ușurință mobilă și decorațiuni în funcție de stil, culoare, preț, material și multe alte caracteristici. Tot ce trebuie să fac este să-mi configurez filtrele în funcție de preferințele sau prioritățile mele și să navighez nestingherită prin galeria ce pare nesfârșită de piese de mobilier și decorațiuni.

În prezent, motorul de căutare FAVI operează în 6 țări: Cehia (unde a fost lansat în 2015), Slovacia, Ungaria, Polonia, Croația și, bineînțeles, România.

Colegul meu roșcat a fost primul care a observat oaza mea de relaxare din sufragerie. Nici n-a trebuit să mă laud singură, deși, recunosc, eram pregătită s-o fac.

-Îmi place cum se combină căldura poliratanului și a textilelor cu răceala cromată a metalului. Ingenioasă combinație, a remarcat el inr-una dintre primele noastre “conferințe”.

-Ce vrei, gândire de artist, fac eu cu o urmă de mândrie în glas.

-Când vii să renovezi și la mine? m-a întrebat tranșant. Am roșit, dar speram ca roșeața mea să nu treacă de sticla ecranului.

-E adorabil cât de repede ți se ridică roșeața în obraji, continuă el să învârtă cuțitul în rană.

Bun, promit că, de îndată ce se suspendă starea de urgență, ne apucăm de renovat, îl asigur.

–It’s a deal! hotărî el.

Am început să mă pregătesc deja, am câteva idei de combinații cromatice și de texturi. Nu-mi place să mă prezint cu tema nefăcută. Am pus ochii pe un lampadar stil man’s cave, tot din metal negru, dacă tot i-a plăcut detaliul acesta din livingul meu. Așa cum ideea de amenajare a livingului meu a crescut în jurul fotoliului suspendat, ca o reinventare a leagănului din nuc, sufrageria lui va începe cu lapmadarul metalic, în stil industrial.

Cum sufrageria lui e mult mai spațioasă decât a mea, am căutat un colțar masiv, care să dea o notă de confort si de eleganță încăperii. Am găsit exact ce căutam. Tot de pe Favi.ro, desigur. Rămâne doar să dezbat cu el pe îndelete cele câteva idei de amenajare. Sunt curioasă dacă va merge spre genul industrial, în spiritul man’s cave, sau spre ceva mai cozy, unde să pot să-mi pun și eu o mică amprentă. Bine, nu roz, să nu exagerăm.

A trecut între timp starea de urgență, noi ne-am reîntâlnit mai des, și nu doar virtual. Eu mi-am mutat cartierul general în sufrageria lui. O zi la mine, o zi la el. Așa nu se supără nici Mef prea tare pe mine, deocamdată nu îndrăznesc să îl mut și pe el. Plus că îmi revendic din când în când fotoliul meu drag și, implicit, timpul pentru mine, cu mine.