12 Oct

Cum am ales să alerg, plus alte alegeri sănătoase

Ce te aprinde? Ce te face să zbori? Ce te face să-ți spui: până aici, de-acum schimb macazul?

De când mă știu s-a râs de mine pentru că sunt diferită. În școală pentru felul în care mă îmbrăcam și pentru cum gândeam. Interesant este că acum, tocmai ceea ce mă face diferită e ceea ce oamenii iubesc la mine. Am încercat ani la rândul să fiu la fel ca ceilalți și acum am ajuns să mă bucur că nu am devenit așa cum îmi doream să fiu la un moment dat: una din mulțime.

Dacă până mai ieri aveam un stil de viață mai degrabă dezordonat, cu drumuri dese de la canapea la frigider, cu cuibărit în fotoliu la filme până târziu, la 1 mai anul ăsta, în loc să sărbătoresc cu o halcă sfârâind pe grătar, m-a fulgerat un gând: ce-ar fi să dau o tură de parc? În pas alergător.

 

Ei, și de aici a început o saga întreagă. În care eu, cea nițel cam doldora, cea pisicoasă și comodă, am început să dau tot mai multe ture de parc. Eu, cea care n-am fost în viața vieților mele o sportivă, m-am pus ca prin magie în mișcare. Eram ca un vechi ceas mecanic, al cărui mecanism nu mai fusese uns de mult. M-am pus în mișcare scârțâind din toate încheieturile, dar am luat pas cu pas avânt. Acum, uitându-mă în urmă, cred că a fost un fel al corpului meu de a-mi spune că era momentul să schimb ceva.

Am început cu 2 km chinuiți și vai de ei, în timpul cărora nu numai că nu-mi găseam cadența, dar respirația mea făcea eforturi disperate să țină ritmul cu pașii. De runner’s high nici nu putea fi vorba. Am ținut-o așa vreo 2 săptămâni, pe urmă încet-încet am ajuns la 5km pe zi și câte 200-300 m adăugați cu fiecare alergare. Ceea ce inițial părea imposibil a devenit un warmup. N-am de gând să particip la vreun maraton, nu vreau să dedic ore pe zi noului meu obicei, dar jumătate de oră pe zi, cinci zile pe săptamână nu mi se par o eternitate. Mai ales că deja se văd schimbări, atât la kilograme, tonifiere, dar mai ales la starea mentală și psihică.

 

 

E felul meu de a medita, de a-i fi recunoscătoare celui de sus pentru tot ce am în viața mea, felul meu de a mă reconecta cu cei plecați, dar și cu gândurile bune. Și chiar dacă nu-mi place să alerg nici după atâtea luni și atâția kilometri parcurși, senzația de după merită tot efortul și toată transpirația.

Alergatul pe-afară vine cu încă ceva: cu raze de soare printre frunzele castanilor, cu șuieratul vântului, cu mirosul ierbii proăspat cosite, cu formațiuni de nori lățindu-se pe cer după fiecare curbă de parc. Cu ocazionala nucă verde rătăcită prin iarbă. Cu băiatul cu care m-am împrietenit de când alerg și care mă mai însoțește uneori de pe bicicletă să-mi povestească ce-a mai isprăvit pe la școală. E o lume întreagă pe care am adăugat-o vechii mele lumi cu un gest atât de simplu. Cu un pas atât de simplu. Cu primul pas.

 

După atâta zdroabă, ce mi-am zis? Dacă tot merge bine partea cu alergatul, ce-ar fi să mai tai și din calorii? Că prea nu le-am mai numărat de mult. De numărat tot nu m-am apucat să le număr, dar porțiile le-am micșorat  cu vreo 20% și am încercat să evit junk food și sucuri. La dulciuri încă lucrez.

Și, cel mai important, am început să beau mult mai multă apă. Mult mai multă apă. Ani de-a rândul mă forțam să beau litri de apă recomandați pe zi, aveam chiar și o aplicație care-mi amintea să beau apă. Pe scurt, era un chin. Ei, de când alerg, setea vine de la sine. Mă opresc la cișmeaua din parc, pe urmă mai dau juma’ de apă minerală pe gât când ajung acasă, deci și pe partea asta m-am echilibrat.

Cu somnul iarăși am câștigat teren. Încet dar sigur mă apropiu de 7 ore de somn întins. E bine, zic eu, mai ales că inainte de a mă apuca de alergat aveam de multe ori un somn întrerupt.

 

Sau, cum zic fătucile pe Insta ‘I didn’t wake up like this’. Cu câteva kilograme mai slabă, mult mai tonifiată, cu mai multă încredere în mine, fără dureri de spate, cu somn degrabă pe la gene și mult mai odihnitor. A fost efort, și muncă de convingere cu mine însămi să-mi înving lenea și să ies odată din casă la alergat, a fost iarăși muncă de convingere să mai alerg încă un kilometru, și încă unul, și încă unul. Și eu sunt greu de convins.

Alegeri sănătoase fac și când eu sau cineva din familia mea se îmbolnăvește. Mai ales atunci cred că e important să-i dăm corpului ce e mai bun în natură, plante testate de generații și generații, amestecuri meșteșugite și dozate de specialiști. De asta alegerea mea când ne lovim de tuse e Plantusin. De peste 25 de ani, Plantusin, marca Fares, ajută în toate tipurile de tuse, pornind de la o rețetă tradițională pe bază de plante.

Imaginea de mai sus am realizat-o cu bunăvoința odraslei din dotare, care a acceptat să-mi împrumute mașinuțele și păpușa și să mă ajute să le așez regulamentar în parcare, alături de produsele Plantusin, să stea parcate acolo până la următoarea tuse.

Tot în spiritul acesta, al alegerilor sănătoase, am testat Plantusin fără zahăr. Am încredere că familia mea va trece cu bine și de sezonul ăsta cu așa aliați. Pachetul Plantusin s-a întâmplat să se suprapună perfect peste prima răceală din sezonul acesta.

După ce plantele au trecut examenul de admitere, sunt uscate conform unui program personalizat, perfecţionat de noi în aproape 90 de ani de muncă cu plantele. Depozitarea se face mai apoi într-un spaţiu cu temenratura şi umiditatea monitorizate. Plantele sunt balotate, etichetate şi aranjate pe loturi şi locuri de provenienţă. Până ce ele ajung sub forma unui pachet de ceai, a unei sticle cu sirop sau a unui flacon cu capsule, trebuie să mai treacă de încă patru puncte de control. De exemplu pentru un ceai, se fac cel puţin 6 analize, care însumează circa 24 de ore. Fiecare lot de ceai „simplu” (alcătuit dintr-o singură plantă)  trece prin acest număr de analize. Pe an realizăm peste 1.000 de loturi de ceaiuri simple. Adică peste 6.000 analize.

Fares.ro

Când reușești să îmbini tradiția străveche cu inovația, nu e de mirare că un asemenea brand autohton reușește să aducă pe piață nu numai vechi rețete românești, consacrate deja, dar și formule noi sau îmbunătățite, bazate pe ingrediente naturale. În peste 25 de ani, echipa de medici, farmaciști și biologi a dezvoltat continuu rețetele Plantusin. Cel mai popular din gama Plantusin, siropul pe care-l cunosc încă din copilărie, are același gust plăcut, chiar și în varianta fără zahăr, și culoarea naturală, a plantelor din compoziție.

Si-acum spune-mi despre tine. Ce alegeri sănătoase ai inclus în viața ta în ultima vreme? Hai să facem inspirația să circule liber, de la unul la altul. Nu poate să iasă decât ceva bun din asta!

Articol scris pentru SuperBlog, ediția de toamnă 2021 în timp ce-mi fac curaj să ies la o alergare în parc.

Sponsor:

 

 

Comentarii

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *