14 Oct

‘Mă joc într-o poveste frumoasă’: Valentin Anghel

Zâna cea bună grăbi pașii să ajungă la timp. Nu putea să riște să o lase pe Gheonoaia să își împrăștie veninul, trebuia să fie acolo să-i contracareze răutățile. Deși, pe de altă parte, avea încredere deplină în puterile lui Valentin de a o combate cu forța binelui și cu argumente de o logică la care nu mai avea ce comenta.

 

Valentin Anghel e fondatorul și CEO-ul companiei de intermedieri credite bancare și non-bancare AVBS Credit și membru în Consiliul Director al Asociației Române a Brokerilor de Credite. Astăzi, în echipa AVBS Credit se află zeci de brokeri care intermediază toate tipurile de credite, atât pentru persoane fizice, cât și pentru persoane juridice, de la 30 de instituții financiare din România. În decursul celor 14 ani de activitate, rețeaua de brokeri AVBS Credit, care lucrează în sistem de franciză în peste 25 de orașe din țară, a intermediat credite în valoare de peste 350 de milioane de euro.

Zâna își aranjă cârlionții blozi, care se răvășiseră rău de tot de la atâta zdroabă. Chipul ei blând se schimonosise de la efort, dar când în sfârșit ajunse în încăperea luminată de două ferestre uriașe, se lumină dintr-o dată când îl văzu acolo.

 

Gheonoaia patrula prin cameră, cu mâinile la spate. Când o văzu pe zâna cea buna, o întâmpină cu un zâmbet fals:

-Faci ce faci și întârzii de fiecare dată. Nu că nu mi-ar conveni, așa se întâmplă atâtea rele în lume, pentru că ăștia ca tine, “imaculații”, abia își târșâie pașii.

-Oi fi fiind eu mai înceată, dar la contre mă pricep încă, zise zâna dând la o parte draperia din dreptul ferestrei. Gheonoaia își feri ochii, orbită de lumină.

 

-O să încep eu, făcu ea întorcându-se către Valentin, care stătea calm în fotoliu, răsfoind o carte. Bănuiesc că nu au fost puțini cei care te-au descurajat în demersurile tale de a te dezvolta financiar, de a trece de la postura de angajat la cea de angajator. Care ți-au spus că vei pierde banii, că nu vei reuși. Cum ai făcut față vocilor negative? îl iscodi ea frecându-și mâinile.

-Prima persoană care mi-a spus acest lucru, și nu din răutate, ci pentru că pur și simplu așa vede el viața, a fost tatăl meu, care lucrase până la pensie în ministerul apărării. Am făcut și eu asta, timp de un an și ceva, am lucrat în ministerul apărării, dar de îndată ce mi-am dat seama că nu e sistemul care mi se potrivește, am mers la privat, după care am trecut în anreprenoriat. N-am regretat nici o clipă, m-am dus să explorez ceva nou, nu m-am luat după limitările cu care diverse persoane mă avertizau, cum că las pasărea din mână pe cea de pe gard? E important să te dezvolți în direcția în care vrei realmente să mergi.

-O să-ți spun și eu o întrebare, cu gândul la cei care doresc să se dezvolte financiar, să îmbrățișeze schimbarea. Oricine poate să facă asta?

-Oricine poate să facă orice, nu numai antreprenoriat, veni răspunsul prompt al lui Valentin. De vreme ce-ți asumi o afacere, e la fel ca a-ți asuma o familie, îți asumi că vei crește copii, că vei fi acolo pentru familia ta. La fel e în business, încet mă duc în direcția aia, nu știu inițial cum se face, dar îmi asum că voi merge în direcția aia.  Trebuie să avem deschiderea, să vrem să fim deschiși noului.  E foarte important să învățam ce înseamnă să fii deschis. Până acum, din copilărie începând, am deprins niște programe mentale. Oare am deschiderea să văd și altceva? În sfera mea de observabilitate, care poate porni fie de la o carte, film, etc, s-ar putea să văd că, până în momentul prezent, am fost blocat de niște idei cu care am trăit, și dintr-o dată mi se deschid alte oportunități care îmi permit să văd viața altfel decât o vedeam. Poate fi o mândrie, am fost învățați să fim mândri, asta însă implică ca de fiecare dată când cineva vine și-mi spune ceva nou, voi rejecta ideea, în idea că știu eu mai bine ca el. Ei, când mă orientez pe nou, admit că pur și simplu nu știu. De aici poate începe totul, și va începe. Așadar primul pas este să admit că “Nu știu” și de acolo de undeva, cumva, de la cineva, răspunsurile vor veni.

-Aș mai avea o întrebare, legată de partea cu comunicarea, pe care văd din toată atitudinea ta și din tot discursul că o apreciezi la justa ei valoare. Cât de mult influențează comunicarea relația voastră cu ceilalți?

-Eu până acum 2 ani nu aș fi vorbit în fața publicului, mărturisi Valentin. Nu aș fi făcut filmulețe pe YouTube. În momentul în care eu nu comunic, înseamnă că ceva rulează în fundalul meu și mă oprește să mă desfășor, să văd cum este viața mai departe de momentul acesta, să-mi văd programele mentale care m-au ținut în loc, m-au împiedicat să mă exprim cu adevărat. Eu în copilăriile mele am auzit vorbe de genul: “Taci că te omor” (asta fără să-mi acuz părinții). Odată ce auzi asta, ți-e indusă frica de a vorbi. Cărțile și discuțiile cu soția pe temele astea privind limitările m-au ajutat să îmi văd blocajele și să le depășesc. Am avut diverse încercări cu echipa de a ne descoperi limitările. Cine e deschis și vrea să facă asta, o va face. Dacă nu, îl cari pur și simplu în spate.

-Cât contează creativitatea într-un business ca AVSB credit și în dezvoltarea finianciara în general? mai vru să afle zâna cea bună.

-Contează enorm. Dacă nu există creativitate, e doar o copiere, rulezi pe ceea ce ai văzut la alții. Creativitatea intervine atunci când îți afirmi cu toată seriozitatea: Eu nu știu cum să pot crește cifra de afaceri. Atunci pot apărea soluții cu adevărat creative. Tot ceea ce faci, atâta vreme cât nu copiezi de la unul sau altul, e amprenta personală.

Gheonoaia își pierduse răbdarea, așa că interveni in forță:

-Am și eu o întrebare, așa mai incomodă. Ai avut vreodată sindromul impostorului? Să ți se pară că ești prea norocos să meriți tot ce ai?

-Da, e tot un program mental în care ți s-a spus că nu meriți, răspunse Valentin fără să se lase intimidat. Asta ar însemna că nu meriți să trăiești viața pe care o ai. Am avut acum câțiva ani această percepție dar mi-am dat seama că e doar un blocaj mental. Noi suntem învățați de mici că banul este ochiul dracului, când te trezești cu câteva mii în buzunar te simți vinovat, te întrebi: ce mă fac cu ei? Una e constatarea și alta e conștientizarea, care vine după o reflecare asupra programului care ți-e întipărit, prin asta și a te întreba dacă lucrurile chiar așa stau. Atunci abia începe să se dizolve “nemeritismul” acesta.

 

Gheonoaia trebuia să admită că nici de data aceasta veninul ei nu-și atinsese ținta. Așa că dădu o ultimă directă de dreapta, cu o întrebare cu care spera ca, în sfârșit, îl va dezechilibra pe Valentin din argumentele lui raționale și pline de dragoste de viață și deschidere. Așa că întrebă, privindu-l în albul ochilor:

-Ce faci când simți că nu mai poți, că trebuie să te oprești?

-Da, am avut astfel de zile, admise el cu sinceritate. In momentul în care te simți copleșit de foarte multe lucruri care vin toate dintr-o dată, le iei pe rând, le conștientizezi și lucrezi la organizare.

“Mă joc într-o poveste frumoasă”, fu concluzia lui Valentin Anghel, și la aceste cuvinte până și chipul întunecat al Gheonoaiei se lumină pentru o clipă.

 

Pentru un alt interviu, în care cel care pune întrebări e de data aceasta Valentin Anghel, urmăriți videoul de mai jos. Enjoy!

Articol scris pentru SuperBlog, ediția de toamnă 2021.

Sponsor:

 

Comentarii

comments

2 thoughts on “‘Mă joc într-o poveste frumoasă’: Valentin Anghel

  1. Așadar am vorbit cu tine și cu celelalte personalități ale tale, una mai „zânatică” decât alta! :))
    Inedit mod de a aborda acest interviu! Îți mulțumesc pentru ocazia de a-mi spune povestea pe blogul tău.
    Mult succes!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *