CSF când nu vrei proces cu banca? CSALB

Mai ții minte somnul ăla lin, netulburat de nimic, din care te trezeai cu fața boțită, dar cu mintea limpede și cu trupul revigorat? Somnul ăla din prima tinerețe, când nu-ți făcuseși încă rate la bancă. Da, ce amintire frumoasă! 

Dar ce te faci că, uite, ai cedat și tu presiunilor și te-ai mutat la casa ta, sau ți-ai luat mașina ta, sau ți-ai făcut afacerea ta. Luându-ți drept partener o bancă, vrând nevrând.

Statusul relaței cu banca: It’s complicated

Ca în orice relație, la început totul a fost lapte și miere. Fiecare dintre voi, tu pe de o parte, banca pe cealaltă, ați venit cu un capital de încredere. Tu cu salariul tău, care la vremea respectivă părea bătut în cuie pe viață. Banca cu împrumutul consistent, care să te ajute să pornești în viață pe drumul tău. 

Ai ales-o dintre mai multe, ai făcut cercetare de piață, te-ai interesat printre prieteni dacă e de încredere, i-ai căutat trecutul, ai făcut cam tot ce ținea de tine înainte să intri în acest parteneriat, care părea echitabil. 

Dar iată că anii au trecut și relația a început să se încingă. Mai ales în perioadele în care tu ai rămas fără o parte din venit, sau în care ți-ai dat seama că promisiunile de la începutul relației începeau să se clatine, și banca ta cea dragă îți impunea comisioane peste comisioane, mărea dobânzi, avea pretenții tot mai mari de la un biet muritor, ca tine. 

Atunci ai început să-ți pierzi și somnul tău lin, din tinerețe. I-au luat locul întorsul de pe o parte pe alta, insomniile, ba uneori chiar și coșmarele. 

Csf? N-ai csf. De fapt ai: CSALB

Da, o relație care poate deveni un coșmar, din care aparent calea de ieșire e doar un sir de procese, mai exact un proces civil. Până în 2016, singura cale de a încerca să-ți rezolvi problemele cu banca era să intentezi proces instituției financiare creditoare, pentru a-ți soluționa eventualele probleme.

Evident că, odată demarat procesul, relația dintre cei doi parteneri (eu, cea cu somnul pe sponci, și banca) devenea din ce în ce mai rece, și șansele de reîncălzire a ciorbei erau nule.
 

 

CSALB e o alternativă la un proces care te seacă de energie și de bani 

Pentru cei care vor să-și rezolve problemele cu banca altfel decât printr-un proces, există o alternativă: CSALB sau Centrul pentru Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar. Este o entitate independentă, apolitică și non-guvernamentală care a fost înființată în 2016, ca urmare a unor directive ale Uniunii Europene.
Centrul are ca principal obiectiv acela de a soluționa eventualele probleme care pot apărea între clienți și instituții financiare – atât bănci, cât și IFN-uri, printr-o conciliere. CSALB este un loc în care contractul existent poate fi renegociat și îmbunătățit, astfel încât ambele părți să aibă de câștigat și să nu mai ajungă la proces.

Vestea bună e că în România există posibilitatea să negociezi cu banca. Niciun alt domeniu nu îți oferă această oportunitate, deși în Europa astfel de Centre sunt și în domenii precum telecom, transporturi, utilități etc. În această negociere intervine CSALB, care ajută la rezolvarea problemelor cu Banca rapid și gratuit.

infografic csalb

Orice negociere corectă merge pe principiul echității

În momentele-cheie ale vieții, suntem puși în fața unei negocieri. Cel mai rău lucru care se poat e întâmpla e ca una, sau chiar amândouă părțile să fie pe poziții fixe, să nu vrea să lase nimic de la ele. 

Conciliatorii CSALB încearcă tocmai acest lucru: să miște părțile de pe pozițiile fixe și să îi facă mai flexibili, să accepte că într-o negociere ambele părți trebuie să-și satisfacă așteptările.

Ce avantaje ai dacă mergi pe mâna celor de la CSALB

✅ serviciile CSALB sunt gratuite pentru consumatori

✅ timpul de soluționare este de cel mult 90 de zile, conform legii (media este de 55 de zile)

✅ reducererea sau eliminarea unor comisioane

✅ scăderea dobânzii

✅ scăderea ratelor sau chiar ștergerea întregii datorii (ultima măsură este luata în special în cazurile sociale sau în cele ale consumatorilor care au diferite probleme medicale)

Unde găsești studii de caz, detalii despre conciliatori și despre negociere

Dacă vă găsiți în situația nefericită de a fi pe punctul de a începe un proces cu banca sau cu IFN-ul, dați-i o șansă concilierii. S-ar putea să fiți uimiți de cât de repede și de avantajos (pentru ambele părți) se poate rezolva totul. Vă invit să intrați pe pentru studii de caz, și informații actualizate intrați pe csalb.ro , iar detalii despre conciliatori și despre negociere găsiți pe canalul de youtube CSALB. Mi-au plăcut cliprile marca CSALB, mai ales cel de mai jos, din care îți dai seama că nu numai debitorii, ci și creditorii își doresc să colaboreze cu CSALB. It’s not a one way street! 

 

Un vis cu brackeți și cristale. Care va fi făcut posibil de Cris Smile

Muzica îmi suna în urechi atât de tare încât, deși erau unii dintre artiștii mei preferați pe scenă, simțeam nevoia să mă dau câțiva pași mai în spate, cât mai departe de boxe. Ajunsă la câțiva zeci de metri mai încolo am răsuflat ușurată: pe lângă faptul că aveam o privire mai de ansamblu asupra scenei, fară să am vreun tip mai înalt  cu un cap în fața mea, sunetul muzicii era în sfârșit plăcut, fără să-mi agreseze urechile.

Plus că… la dreapta mea s-a nimerit un flăcău cu ochi migdalați și cu maxilare puternice, exact genul meu de bărbat. Să fi fost o întâmplare că m-am nimerit chiar lângă un asemenea exemplar? mă întreb în sinea mea, în timp ce-l urmăresc cu coada ochiului cum simte muzica, cu mâinile în aer. 

Ce simplu se înfiripează o idilă de-o vară când ești tânăr și neliniștit

Surpriză, ochii lui migdalați, plini de lumină, nu se uitau tot timpul la scenă. Cred că mi-a prins privirea sau ceva, și îmi mai aruncă și el, ca în joacă, câte-o ocheadă scurtă.

M-am topit. M-am apropiat de el:

-E mult mai bine aici decât lângă boxe, unde stăteam înainte, îi strig în ureche. 

Se uită la mine zâmbind. La care mă săgetează albeața și perfecțiunea dinților lui, cum numai vedetele de la Holywood, trecute des pe la cabinetele de stomatologie, mai aveau. Cu dinții aceia ai lui, perfecți, îmi zice: 

-Bine-ai venit, o fată drăguță la stânga mea în timpul concertului meu preferat nu poate decât să mă bucure. La care zâmbește din nou larg, de mă ia cu fluturi prin stomac.

Râd și eu, acoperindu-mi cu mâna gura. E un gest de-al meu, pe care-am ajuns să-l fac din reflex. Dar asta e o altă poveste, pe care trebuie să v-o povestesc. 

Povestea mea cu stomatologia

M-a dus și pe mine mama de mânuță la stomatolog, cum să nu. Eram de-o șchioapă, și tremuram de frică. Ajunsă cu chiu cu vai, cu negocieri și promisiuni de recompense, pe scaunul din cabinet, dentistul  se opintea din toate încheieturile și, înarmat cu un clește care mie, prin ochii mei de copil, mi se părea un aparat de tortură, îmi scotea, tacticos, câte o măsea cariată. 

Sunt amintiri dureroase, dar cum trăiam într-un orășel de provincie în care medicii dentiști îi putea număra pe degetele de la o mână, nu prea aveai de unde alege.

Mai târziu, ajunsă și eu în București, noi orizonturi s-au deschis în fața ̶o̶c̶h̶i̶l̶o̶r̶  dinților mei. Cum aveam traumele mele din copilărie, am făcut cercetare serioasă de piață. M-am oprit la clinica Cris Smile, un studio de estetică, profilaxie și tratamente dentare powered by Ciristina Munteanu. M-a fascinat  empatia, amabilitatea, dedicația și profesionalismul acestui medic dentist, despre care am auzit numai vorbe frumoase.

Un om care se informează mereu în legătură cu inovațiile în domeniu, un om care tratează deopotrivă adulții și copiii cu aceeași dedicație și răbdare. Ce bine ar fi fost dacă aș fi găsit-o pe doamna doctor Cristina Munteanu când eram un copil. Dar nu e tărziu nici acum, mai ales că…

 

 

…am nevoie de aparat dentar

Da, începusem să vă povestesc depre flăcăul acela cu dantură perfectă: perfect albă, perfectă ca formă, perfect aliniată. Era o plăcere să-l privești. Am ținut legătura, și ceea ce-a fost o conversație la un concert s-a transformat într-o idilă de-o vară. N-a fost să fie dragostea vieții mele, dar a fost o relație care mi-a deschis ochii asupra multor lucruri. 

Puteam să jur că băiatul despre care vă vorbesc are gene bune în materie de dantură. I-am și zis într-o zi, într-o doară: 

-Cum e să trăiești așa, defilând cu o dantură perfectă? îl întreb. Fară să treci prin caznele durerilor de măsele, care pe mine m-au măcinat încă din copilărie. 

-Dantură perfectă? Poate. Dar cu siguranță nu e o chestiune de gene, sau de aliniere de astre. E pur și simplu rezultatul vizitelor constante la dentist, la orice mică problemă, ba chiar și preventiv. Contează enorm să nu ai teamă de dentist, și asta se întâmplă în momentul în care găsești omul pe mâinile căruia te simți cu adevărat în siguranță. 

Cuvintele lui mi s-au întipărit în minte, și din momentul acela, toate problemele mele vechi și noi legate de dantură le-am abordat cu o altă mentalitate. 

Știam demult că am nevoie de aparat dentar, dar acum m-am și hotărât să fac pași fermi în direcția asta. 

 

stoma copii

 

 

Ortodonție, sau pașii spre o dantură perfect aliniată

Primul pas a fast cercetarea de piață. Am găsit clinica Cris Smile, după ce am extras, prin eliminare, dintr-o paletă de 10 clinici. Mă interesa o clinică în care oamenii să facă diferența, nu numai prin profesionalism, ci și prin empatie. Așa m-am oprit la ei. M-au atras cuvintele simple, dar pline de sens, pe care le-am găsit pe site-ul celor de la Cris Smile Studio. Empatia, grija față de pacienți sunt valori umane care străbat ca un fir de legătură toate serviciile clinicii. 

Mi-am făcut deja programarea. Așa că primul pas, cel mai important, este ca și făcut. Știu, în mare, ce mă așteaptă: consultația preliminară, radiografiile și fotografiile necesare, luarea amprentei, apoi montarea aparatului dentar și vizitele lunare pentru activarea aparatului. Medicul dentist îmi va clarifica multe dintre nelămuriri și îmi va da sfaturi pe care nu le voi găsi nicăieri altundeva.  

În funcție de recomandarea medicului, voi alege dintr-o gamă largă de aparate dentare disponibile  la Cris Smile:

✅Aparat dentar safir – confecționat din brackeți din monocristale de safir.

✅ Aparat dentar mobil – compus dintr-o parte acrilică și elemente metalice.

✅ Aparat dentar lingual STB – nu este vizibil cu ochiul liber, fiind localizat pe partea internă a danturii.

✅ Aparat dentar Orthocaps – confecționat din două tipuri de măscuțe transparente numite alignere ce se poartă ziua și în timpul somnului și se pot înlătura în timpul periajului și meselor. 

✅ Aparat dentar Incognito – folosește tehnologia linguală computerizată și este aplicat pe suprafața internă a dinților, fiind astfel imposibil de observat de către alte persoane. 

✅ Aparat dentar fix metalic – cel mai economic tip de tratament ortodontic cu rezultate remarcabile.

✅ Aparat dentar fix ceramic – asigura estetica și funcționalitatea cavitații orale, are aceeași culoare cu smalțul dinților tăi. 

Deja sunt confuză, le-aș alege pe toate, dar mă tem că gura mea nu le poate duce pe toate :)) Sunt sigură însă că cei de la Cris Smile mă vor ghida spre aparatul care se potrivește cel mai bine nevoilor și bugetului meu. 

 

Cris Smile studio

Rezultatul? Voi zâmbi, în sfârșit, fară să-mi duc mâna la gură

Vi se pare lucru puțin? Pentru cineva care întreaga viață a râs cu mâna la gură, nu e nici pe departe puțin lucru. Aștept cu emoție momentul în care dinții mei vor fi aliniați, frumoși și sănătoși. E o chestiune de încredere în sine, dincolo de estetică și funcționalitate. E un vis de-al meu vechi. 

Nu mă deranjează deloc gândul că voi purta aparat dentar, ba dimpotrivă, îl voi purta cu mândrie, va fi amprenta faptului că îmi doresc mai mult pentru mine, că sunt în continuă schimbare, o schimbare înspre mai bine.  

Vechea mea idilă de-o vară mi-a deschis ochii, mi-a arătat cât de mult contează să-i lași pe profesioniști să se ocupe de dinții tăi, să faci controale periodice, chiar dacă ție ți se pare că totul este în ordine. Să râzi din tot sufletul, cu încredere în tine, să nu te cenzurezi, să te exprimi cu toată ființa ta. O dantură frumoasă e un semn de respect nu numai față de tine, ci și față de ceilalți. 

Am făcut primul pas: mi-am făcut programare la Cris Smile, studioul care m-a cucerit în primul rând prin echipa de medici profesioniști și dedicați. Promit să vă țin la curent cu felul în care se construiește, pas cu pas, zâmbetul meu perfect.

Oricare ar fi nevoile tale, de la pedodonție, endodonție, estetică, parodontologie, implantologie, până la chirurgie, e liniștitor să știi că undeva în București (mai exact în Giulești sau în Rahova), o echipă de medici dedicați pot să-ți facă visul tău să devină realitate. O realitate strălucitoare și sănătoasă. Ca zâmbetul tău!  

Fă-ți o programare la Cris Smile
Programează-te online sau sunând la cele două numere de telefon:

pentru clinica din Giulești +40765449033

sau pentru clinica din Rahova +40723918404 

 

Unde mi-am găsit mașina visurilor mele

drumul spre mare

Pe măsură ce mă apropiam de cafenea, pașii îmi erau tot mai înceti și inima îmi bătea tot mai tare. Mă simțeam ca și când m-aș fi dus la o întâlnire, deși nu era nici pe departe o întâlnire propriu-zisă. Eu însă simțeam din plin vântul răcoros de primăvară trecând încolo și-ncoace pe străduța pavată, și cu coada ochiului vedeam cum câte-o pungă goală, scăpată dintr-un coș de gunoi, dansa în ritmul ei la o margine de caldarâm. 

Provocare acceptată

Ajung în sfârșit, trec pragul cafenelei și dau o ocheadă înăuntru. Nici nu era greu de reperat: singurul client la ora aceea a amiezii, se așezase la masa de lângă fereastră și citea ceva pe telefon. Nu pot să nu observ ce bine arată din profil, cu nasul lui drept și cărnos conturat în contra-lumină. 

-Am venit puțin mai repede decât era ora stabilită, începu el. 

-Ei, nu-i nimic, râd. Măcar bine că n-am întârziat. Nici nu aveam cum să întârzii, la întâlnirea cu mașina de vis, adaug eu. 

-O fi mașina ta de vis, dar nu e mașina ta, răsuci el cuțitul în rană. 

-Ei, o să fie, în curând, i-o întorc. 

-Cum anume, o să mi-o furi? râse el. 

-O să-mi cumpăr exact același model de Honda, aceeași culoare, același an. Nu înainte însă de a-i face un test drive – alături de tine, îi zâmbesc cât de duios pot. Sunt atât de pornită, încât mi se pare că văd și în cafea importatorul de la care urmează să-mi iau Honda. E un semn, îmi spun. 

 

Râde și dă pe gât cafeaua scurtă. Ne ridicăm și îmi deschide ușa cafenelei, după care ne îndreptăm spre parcare. 

-Îți mulțumesc că ai acceptat provocarea de a-mi fi copilot, tu, care ești atât de ahtiat după condus. Pentru că ți-ai răpit din timpul tău de sâmbătă ca să mă lași să-ți conduc mașina asta de poveste. 

-Nu ești singura care s-a îndrăgostit, râse. Eu pălesc. Oare m-a ghicit că sunt topită după el? De mașina asta, adaugă el. 

 

Cum arată mașina mea de vis

Ne așezăm în minunăția asta de mașină, cu silueta ei robustă, cu un aspect care făcea puțin probabil să se piardă în parcare. Arăta bine atât pe exterior, cât si pe interior, unde dădeai de tapițerii premium, pe care iți făcea plăcere să le atingi. Odată instalată, mi-am dat seama că atât pentru mine, ca șofer, cât și pentru pasager, nu exista loc de compromisuri. Honda Civic  le avea pe toate: scaune spațioase, motor puternic și silențios, roți robuste, exact ce așteptam eu de la o mașină. Aveai parte de ergonomicitate și upgrade-uri tehnologice ale unei mașini Civic standard. 

Odată ce pun mâinile pe volan s-au pornit și fluturii, îmi zboară prin stomac. Parcă lumea s-a oprit în loc. Sunt doar eu și mașina. Ah, mai e și bărbatul de care m-am îndrăgostit în dreapta mea.

Luăm strâns o curbă, îl văd puțin crispat.

-Stai liniștit, îi zic, chiar dacă n-am mai condus de mult, inginerii Honda au conceput sisteme de siguranță care protejează pasagerii circumspecți, ca tine. Crede-mă, tocmai pentru că e așa sigură îmi place atâta. 

 

 

“font-size: 30px;”>Mașină rulată, dar cu o istorie curată 

-Eh, văd că te-ai documentat, nu glumă, râse el.

-Da, nu pornesc niciodată la drum fară să mă documentez temeinic, i-o întorc eu. Uite, spre exemplu am aflat de unde pot să-mi cumpăr exact același model de mașină, atâta doar că la un preț mult mai atractiv decât cel la care ai luat-o tu. Plus că mașinile de pe SIXT SH sunt sigure și primești garanție pentru o perioadă de 2 ani.

-Și ce te face să crezi că nu a trecut prin câteva zeci de mâini înainte să pui tu mana pe ea? știi cum e cu mașinile rulate, făcu el circumspect.

-Chiar vroiam să-ți zic. Cei de la SIXT SH comercializează doar mașini care nu au avut decât un singur proprietar.

-Pare alternativa perfectă pentru cei care își doresc o mașină sigură și puternică, dar nu sunt dispuși să dea întreagă sumă pentru ele. 

Prima destinație

-Exact, admit. Mi-am făcut deja planul: Prima destinație va fi Vama Veche, așa, pentru un weekend. Ce zici, vii cu mine? îl întreb tranșant.

-Vin, dar eu conduc, râse. 

Îi observ cu coada ochiului dinții de un alb orbitor. 

-Să te uiți neapărat la istoricul mașinii, îmi zice. Știi, se mai întâmplă să fi fost accidente ascunse, kilometraj dat înapoi. 

-M-am interesat și pe partea asta, îl liniștesc. La SIXT SH primeșți istoricul complet al mașinii, inclusiv cu accidente și stadiul integral al reviziilor, unde se vede și kilometrajul, totul este transparent și deschis, pentru că nu au nimic de ascuns.

-Încă ceva, își aminti el. Să nu cumva să fi fost reparată cu hei-rup-ul. Știi tu, cum se mai practică. Reparații neînregistrate, cu piese din dezmembrări. Te poți trezi că ai de investit în ea pe urmă o mică avere. 

-Neh, tocmai de asta m-am îndreptat spre cei de la SIXT SH. Mașinile se vând când ies din garanție, iar până în acel moment ele au fost reparate pe garanție și asigurare, deci sunt reparate în service autorizat și cu piese noi, întrucât nu există motive să nu fie întreținute corect. Așa încât nu va mai trebui să investesc suplimentar. 

-Bun, răsuflă el ușurat, se pare că cei de la SIXT SH au trecut testul. Până și testul meu, care știi cât sunt de cârcotaș când vine vorba de chestiuni legate de mașini rulate.

-Abia astept să-mi vină, îi mărturisesc. Așa poate o să-mi treacă obsesia pentru mașina ta, râd. Am rezervat-o deja online. Am intrat în  secțiunea dedicată “Mașini disponibile la cerere”, mi-am ales-o și mi-am făcut rezervarea pe loc pentru a fi prima contactată în momentul în care mașina devine disponibilă. Vreau să mă asigur că va fi a mea!

-O mișcare isteață, admise. 

 

 

Adresă și program SIXT SH
Șoseaua București-Ploiești nr. 145, București
Program: luni-vineri 09:00-18:30, sâmbătă 09:00-14:00

 

masini rulate

 

Acasă e unde îți pasă de tapițerie

materiale tapiterie

 

Fata se plimba cu mâinile la spate, ca un soldat cu gândurile aiurea, în timp ce-și făcea rondul cu pași egali. Patrula de-a lungul micii insule din sufragerie în jurul căreia ne petrecem cea mai mare parte din zi.

Își învârti șuvițele de culoarea mierii pe după ureche și se opri pentru o clipă:

-Mami, sufrageria noastră de ce e așa…demodată? În seriale au oamenii decoruri de poveste…Ba chiar și în desene au livinguri mai frumoase decât al nostru!

-Of, Iris, chiar n-ai nici o problemă în a răsuci cuțitul în rană, oftez eu.

-Cuțitul în rană?

-Ei, e doar o expresie care li se aruncă acelora care nu se sfiesc să spună lucruri de un adevăr dureros. E-adevărat, sufrageria noastră a fost și ea, la vremea ei, modernă, dar anii au trecut peste ea și poleaiala i s-a cam dus. Ce mai, e demodată de-a dreptul. Cred că sunt nevoită să-ți dau dreptate, oftez.

 

Schimbarea de decor începe în minte

 

-Dar știi ceva? De mult visez la o schimbare de decor, continui. 

-Schimbare de decor? Ca atunci când am fost la piesa aia de teatru care nu se mai termina? făcu fetița. 

-Nu, Iris, râd eu. Mă refer la o schimbare de decor care se va întâmpla cât de curând chiar aici, la noi în sufragerie. Vezi draperiile astea grele, din brocart, a căror culoare purpurie a început să pălească de la soare? Le vom schimba cu unele noi, fabricate pe comandă. Sunt sigură că vor da un aer modern sufrageriei, plus că vor lăsa exact atâta lumină să pătrundă cât să nu fie supărătoare. 

-Și cine ni le face la comandă? Cu vechea ta croitoreasă tocmai te-ai certat, își aminti fata. 

-Neh, vreau ceva premium de data asta. Le luăm de la Cromatique, au showroom taman în centrul Bucureștiului, pe strada Occidentului, nr 42, sector 1, ca să fiu mai exactă. Am fost alaltăieri pe la ei și am avut senzația pentru câteva zeci de minute pe care le-am petrecut acolo că tocmai am intrat în salonul unei domnițe aristocrate, care mă invitase la un ceai. Un decor meșteșugit nu numai cu artă, căci designul interior e o artă, ci mai ales cu suflet. Asta e o chestiune pe care voi, copiii, o intuiți de fiecare dată. Trebuie să te iau cu mine data viitoare, o să-ți dai seama despre ce vorbesc când vei intra acolo. 

-Ce binee, bătu Iris din palme. 

 

Cum e să fii tratată ca o doamnă

 

-Când o să crești, o previn eu pe Iris,  o să-ți dai seama ce rar și ce prețios e momentul în care ești tratată regește, când ai parte de comunicare și de înțelegere, când nevoile tale devin prioritare. Așa mi s-a întâmplat la Cromatique. În momentul în care am intrat mă simțeam deja ca o cucoană invitată la ceai, iar când am văzut că doamna de acolo a avut toată răbdarea din lume, mi se părea că am aterizat într-o altă dimensiune. Erau atâtea modele de materiale, atâtea texturi, atâtea modele, de la modele geometrice până la modele florale, încât am rămas cu gura căscată. Eram cam pierdută în spațiu, nu știam prea exact ce vreau și pendulam între materiale Fiber Guard și catifea din bumbac pentru canapeaua noastră care, vezi și tu, necesită o retapițare. 

-Necesită, necesită, admise ea. Petele astea făcute de Lucky nu mai trec nici la curățătorie chimică. Ne trebuie un material tapițerie ușor de curățat. Ce ai ales până la urmă? fu ea curioasă. 

Materiale tapițerie rezistente, vrednice de sufrageria noastră

 

caine in sufragerie-Catifeaua m-a fascinat întotdeauna, de mult îmi doream textura moale și reflexiile adânci ale acestui material în sufrageria noastră. Dar cum îl avem pe Lucky, care de multe ori vine de afară și se urcă pe canapea cu lăbuțele murdare, am decis să aleg o tapițerie din materiale Fiber Guard, un material tapițerie rezistent la murdărie. La visul meu drapat în catifea tot nu am renunțat însă, vom avea draperii de catifea. 

O văd cu coada ochiului pe Iris, care începe să danseze, înfășurându-se în draperii. Pare că dansul acesta o inspiră, căci îmi face pe loc o mică poezie:

 

 

 

Când se pune pe tapet

Fără demo și antet,

O schimbare de decor

Pe care o s-o ador,

Intervine mama mea,

Influencer cum e ea

Într-ale reinventării,

Decorării și schimbării.

Livingul ni se va umple

De lumini, culori și umbre, 

De texturi și de sclipiri, 

Ce vor atrage priviri. 

Materiale faine foc,

Cromatique, marcă de top.

 

Spuse pe nerăsuflate mica poezie și se înclină ușor, ca și cum ar fi fost la serbare.

Trecuse de ceva vreme de vârsta serbărilor, dar era la fel de adorabilă ca atunci când o sorbeam din ochi cum se fâțâia pe scenă , cu aceeași dezinvoltură cu care o făcuse întotdeauna, în orice împrejurare. 

 

 

Cum schimbă interfața fața unei încăperi

 

Așa cum interfața digitală revoluționează prin elementele ei de design un întreg website sau o aplicație, când ne întoarcem în viața reală, interfața unei încăperi se schimbă radical atuci când schimbi tapițerii și perdele, draperii.

Visez cot la cot cu Iris la makeover-ul sufrageriei noastre, ne tot gândim și ne răzgândim, pentru simplul motiv că, la Cromatique, avem multe materiale textile create pentru cele mai exigente cerințe: durabile, rezistente, din fibre naturale.

Cam greu de ales, mai ales când avem gusturi atât de diferite, dar îi dăm noi de capăt cumva! Ea are încredere în gusturile mele, eu sunt dispusă să mai cedez pe ici pe colo așa încât să aduc un aer de tinerețe sufrageriei noastre, așa că, atâta vreme cât toate materialele vor fi de calitate premium, sunt sigură că vom avea parte de un decor de poveste! 

Ce știm amândouă, deși nu ne-o spunem, este că redecorarea nu se va opri la retapițarea canapelei și la draperii. Neh, o să vrem perne în a căror moliciune catifelată să ne afundăm, o să vrem pe urmă perdele din materiale organice, care să filtreze lumina într-un mod cât mai plăcut, o să vrem să tapetăm peretele din spatele patului din dormitor, ba parcă mă bate gândul să iau si niscaiva huse canapea terasă. Eh, dar nu-mi fac griji, căci știu unde să le găsesc pe toate.  

Cum slabesti fara sa te ingrasi la loc

Femeie slaba fotografiata din spate

 

O intrebare care ma bantuie de cativa ani. Inainte de a-i da nastere puslamalei mele mici si adorabile, n-am avut niciodata probleme cu greutatea. Ba dimpotriva, prietenele ma intrebau cum de nu ma ingras, “zici ca slabesti mancand“, mai ales ca la iesirile noastre in oras de vineri seara eram in sare “sa duc” o pizza medie de una singura

E de la sine inteles ca nu-mi trecea prin cap sa slabesc, ardeam totul, ca o torta vie. Sportiva n-am fost niciodata, dar eram o fire foarte mobila, mereu pe drumuri, activa, prezenta. Umblam mult pe jos, si in pasi repezi, nu catinel, cu mainile la spate, ca batranii. 

Ei, totul s-a schimbat odata cu perioada de dupa sarcina. Viata mi s-a mutat pe canapea, pofta de dulce si-a intrat puternic in drepturi, poate ca sa mai pompeze putina endorfina in viata mea care devenise, trebuie sa recunosc, destul de plictisitoare. Si, ce sa vezi, eu, care nu avusesem in viata mea probleme cu greutatea, am ajuns sa observ de la saptamana la saptamana cum kilogramele se asezau cuminti, unele peste celelalte. 

Am ajuns la plus 12 kilograme. Nu eram chiar supraponderala, dar la limita tot eram. TREBUIA sa slabesc. 

 

NU infometarii

 

Prima tentatie a fost sa ma infometez ca sa slabesc rapid. Am incercat cateva zile (vreo doua), dupa care foamea strunita isi intra in drepturi ca o furtuna de iulie si mancam cantitati industriale la aceeasi masa. 

Am incercat intermittent fasting, incercam sa fac pauze de 16 pana la 24 de ore in care sa nu mananc nimic, puteam sa beau doar cafea neindulcita si apa. Cum obisnuiesc sa dorm in jur de 7 ore pe noapte, nu mai mult, imi ramaneau o gramada de ore in care sa fac foamea. Postul intermitent n-a functionat la mine, asadar. 

 

NU dietei disociate

 

Dietele disociate presupun sa mananci aceeasi grupa de alimente timp de 4 zile, bazandu-se pe faptul ca la un moment dat ti se face lehamite sa tot mananci aceeasi chestie, asa ca vei manca din ce in ce mai putin. Toate bune si frumoase, atata doar ca la finalul dietei nu eista faza de mentinere, asa ca esti tentat sa combini alimente ca “nu se pupa”, cum ar fi carne plus cartofi, asa ca ajungi rapid la efectul jojo. 

 

DA dietei Rina

poza dieta rina

Ei, dupa multe diete care clar nu mi se potriveau, am reusit si eu sa slabesc. Fara sa simt ca ma privez de la alimentele mele preferate, ba dimpotriva, senzatia a fost, cat am tinut dieta Rina, ca mananc sanatos. 

Am gasit acest tabel Rina pe uncorpsanatos.ro, dupa care m-am ghidat cat timp am tinut dieta. 

tabel dieta Rina

Este in fapt tot un fel de dieta disociata, dar disocierile sunt pe cate o zi si dieta e mult mai permisiva, ai voie sa mananci inclusiv prajitura :P. Incepi cu ziua de proteine, pe urma amidon, carbohidrati si vitamine. 

Primele 4 zile au fost cele mai grele. Pana mi s-a obisnuit creierul ca poate sa manance doar o data la 4 ore, fara snackuri intre mese, fara sucuri, fara shake-uri, fara nimic. Pe urma, m-am obisnuit cu ideea si, chiar daca am mai trisat spre final, timp de 3 luni am reusit sa slabesc 12 kilograme. 

Partea frumoasa e ca Rina are si o dieta de mentinere, asa incat dieta se intinde pe luni intregi. Ce a facut, in cazul meu, a fost sa imi schimbe mentalitatea in ceea ce priveste alimentatia. 

Am aflat, pe pielea mea, ce combinatii de alimente sunt interzise, asa ca daca mi-e pofta de branzeturi n-o sa ma arunc la un cascaval pane, ci o sa mananc niste brie cu struguri, sau daca vreau sa mananc carne, imi fac o friptura cu salata. 

 

Asta a fost lupta mea cu kilogramele, fara prea mult sport, fara infometare, doar disciplina si perseverenta. Si schimbarea mindset-ului. La voi ce a functionat? 

Foto via Unsplash.com

 

Coana Mara față cu tehnologia – aventuri în țara magazinelor online

rele sunt clipele când trebuie să te declari înfrântă în confruntarea cu tehnologia! S-a întâmplat acu’ câțiva ani când ce mi-a dat mie, femeie îndrăzneață și plină de idei prin cap? Dacă tot înnebunise lumea cu pantofii sport de toate culorile și toate tălpile, de-i purtau fetele și la rochițe, și bărbații la costum, ce-ar fi să îmi deschid un magazin de pantofi? Online, evident, căci doar nu era să mă îngrop în vreun magazin la bulevard și să mint clientele că le vin bine adidașii, în orice combinație, în speranța că îi vor cumpăra. Online, elegant, ieftin, mi-am zis, din câteva click-uri, gata magazinu’! Îmi trebuiau doar timp și răbdare să încarc produsele, că doar platforme erau destule, și gratis. 

Am luat de am încărcat eu frumușel produsele pe o asemenea platformă gratuită, unul câte unul, cu poze, cu descrieri, cu coduri, tot tacâmul, am bifat toți pașii despre care se spunea în tutoriale. Mi-a luat vreo două săptămâni să mă familiarizez cu platforma, după care așteptam deja ca succesul să mă copleșească.

 

să-i dau drumul live, o să se înghesuie userii să-și umple coșurile de cumpărături…

 

Pe scurt, n-a fost așa. Se vede că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de pe eCommerce. Site-ul arăta jalnic, și asta mi-au zis-o câțiva prieteni pe care i-am rugat să-mi spună sincer cum li se pare. Au fost dureros de sinceri. Mai ales că, dacă încercai să-l accesezi de pe mobil, aveai impresia că tocmai ai aterizat pe  un câmp nesfârșit de caractere ce se unduiau în bătaia vântului (erau caractere italice și pagina era disponibilă doar în varianta landscape). Așa că…

 

ânată de dorința de a avea în sfârșit magazinul online pe care-l meritam, mi-am căutat în listă.

 

Se vede că, deși luasem o palmă puternică peste emisfera responsabilă cu tehnologia (parcă cea dreaptă era), tot nu eram dispusă să scot bani din buzunar ca să-mi deschid magazinul. Așa că ce m-am gândit eu? Ia să fac o românească și să-mi consult lista de prieteni, poate dau de vreun IT-ist dispus să mă ajute.

Îl găsesc, fost coleg de liceu. Aveam numărul lui de la întâlnirea de 10 ani de la terminarea liceului, pe care eu o organizasem și la care el n-a mai venit.  Îi explic că vreau să-mi fac magazin online de pantofi sport, că am nevoie de ajutor. “Ne vedem mâine la cafea”, îmi zice. 

Vine și ziua de mâine, îmi fac smockey eyes ca să mai readuc ceva din intensitatea privirii mele din liceu, pentru care primeam mereu complimente, și mă înfățișez la cafea. 

Singura masă din cafenea e ocupată de un bărbat bine îmbrăcat și bine făcut. Mă apropii și parcă aduce puțin cu Ducu, doar la ochii migdalați și strălucitori, fară să fi păstrat însă fața de tocilar, mâncată de acnee, din liceu. 

-Ești la fel de drăguță ca în liceu, mă întâmpină zâmbind. 

Simt cum roșeața îmi urcă în obraji, mai ales că zâmbetul îi dezvăluie o dantură perfectă, de un alb nepătat, nici măcar de cafeaua pe care o sorbea cu poftă.

 -Hahah, mersi, mă mai ajută machiajul. Despre tine ce să mai zic, arați chiar mult mai bine decât în liceu. Unde mai pui că ești și IT-ist de soi, râd eu. 

-Eh, nu-i mare lucru, îmi anulă complimentul cu un gest. Să vedem ce aș putea face pentru tine. 

Îi turui povestea cu încercarea mea eșuată de a-mi face un magazin online cât de cât pe platfoma gratuită. Îl văd că îl bufnește râsul de câteva ori, dar e gentleman desăvârșit și se abține. 

-M-ai pierdut la “cât de cât”, ai pornit greșit tocmai de acolo. Nu vei fi niciodată mulțumită cu “cât de cât”. Uite cum stă treaba, nu vreau să te iluzionezi că aș putea să-ți fac task-ul de la A la Z, mă avertiză. Pot să-ți construiesc arhitectura site-ului, ba chiar și câteva elemente basic de design, dar n-o să vezi de la mine integrare de transportatori, procesatori de plăți, soluții de facturare, aplicații de marketing, afiliați, CRM propriu și alte șmecherii.

-Ah, fac eu, neputând să-mi ascund dezamăgirea. 

-Da, din păcate nu sunt all inclusive, făcu Ducu. Am și eu limitele mele. Pot însă să te ajut în alt fel. Te direcționez spre o platformă în care eu am mare încredere, și asta ți-o spune unul care pricepe și codul sursă din spatele platformei, nu numai interfața. Altfel spus, atât funcționalitatea cât și experiența navigării vor fi de top.

-Mda, noi, fetele, suntem mai atrase de interfețe decât de backend, parcă așa îi zice, râd eu încurcată. 

-Știu, admise el, tocmai de aia-ți zic. Că tot veni vorba de interfețe, cei de la Gomag îți vor pune la dispoziție un design responsive, așa încât magazinul tău să arate impecabil și pe mobil, nu numai pe tabletă și pe desktop. Când îți faci magazin online, ai de ales între un design responsive, o versiune separată a site-ului pentru mobil sau un design adaptativ. Cel responsive e cel mai indicat, pentru că este favorizat de Google și e bine să nu te pui rău cu Google din start, dacă vrei să ai parte pe urmă de vizibilitate, îmi explică el. 

-Am citit că patru români din cinci folosesc un smartphone atunci când fac cumpărături online, deci îți dai seama că n-am de gând să ignor felul în care arată pe mobil. Așa că îmi doresc un site responsive, mai ales după experiența despre care ți-am povestit, admit eu.

-Îți spun, dacă-ți alegi platforma potrivită, o să arate într-un mare fel, mă asigură el. 

 

 

lungată, dar nu fără direcție

 

Chiar dacă IT-istul meu m-a cam lăsat baltă, sfaturile lui au fost de mare bun simț și deschizătoare de ochi. În sfârșit aveam o direcție, și mi se contura tot mai clar în minte cum aș vrea să arate și să funcționeze magazinul meu de pantofi sport.

I-am stalk-uit o vreme pe cei de la Gomag și m-am hotărât să nu-i contactez până nu mă asigur că ei sunt alegerea câștigătoare. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că se raportează la cei care și-au găzduit magazinul pe platforma Gomag ca la parteneri, nu ca la clienți.  Ăsta era spiritul pe care l-am decriptat din testimonialele   ̶c̶l̶i̶e̶n̶ț̶i̶l̶o̶r̶  partenerilor lor.

Evident, am început prin a mă interesa ce este Gomag. E o platformă ce oferă tot ce ai nevoie pentru a vinde online, astfel încât să ai parte de o experiență cât mai plăcută. Unde mai pui că îți pune la dispoziție o serie de teme pentru ca fiecare antreprenor să-și poată personaliza aspectul magazinului așa cum dorește. Exact ce căutam! Nu mai am nevoie de tipul de la IT, de tipa de la marketing, de tipul de la data entry. Gomag îmi oferă pachetul complet: un magazin 100% funcțional. Și la un preț absolut ușor de îndurat. 

Gomag este o platformă de comerț electronic românească, special concepută pentru a permite antreprenorilor care nu se pricep la programare să își construiască și să lanseze propriul magazin online. Este practic o soluție găzduită, o platformă ecommerce închiriată, care le oferă antreprenorilor integrarea pe piața din România. Fiind un  SaaS (Software as a Service), antreprenorul nu deține o copie a software-ului, ci plătește o taxă lunară ca să-l utilizeze. Mărimea taxei este în funcție de cerințele magazinului online.

Partea care mi-a plăcut cel mai mult este că ai posibilitatea să-ți configurezi singur magazinul. Să-l gândești de la A la Z, de la configurarea inițială până la activarea GoBotilor în platformă și marketing. Investiția se va rezuma, în acest caz,  doar la prețul abonamentului pe care îl plătești lunar / anual. Iar cei care nu au suficient timp să se ocupe de configurarea magazinului și au un buget pe care sunt dispuși să îl investească, sau pur și simplu nu vor să își mai consume energia cu asta și vor să lase o echipă cu experiență să se ocupe vor investi o sumă minimă pentru setup-ul inițial al magazinului. Win-win, orice ai alege așa că…

 

ata, m-am hotărât

 

După ce m-am codit atâta și am tot pendulat printre jumătăți de măsură, vreau și eu o platformă de încredere pentru magazinul meu. Știu la ce mă înham: un întreg ecosistem în care intră și transportatorii, procesatorii de plăți, soluții de facturare, aplicații de marketing, afiliați etc. Odată ce îmi urc magazinul pe Gomag, voi avea acces la integrări cu acești furnizori, așa că nimic nu mă va împiedica să vând online din prima zi.

Întotdeauna mi-au plăcut debate-urile, așa că m-am antrenat ca, ori de câte ori iau o decizie, să-mi fac o listă cu argumente. De ce aleg  Gomag? Pentru că pot: 

✔Pot încărca o gamă largă de produse, de la 500 până la peste 10.000 sau număr nelimitat de produse.

✔Pot integra foarte ușor până la 8 procesatori de plată, printre care voi aminti doar câțiva cunoscuți: mobilPay, PayU, euPlătesc.ro și Paypal. 

✔Pot să aleg din peste 12 servicii de curierat, printre care amintesc: FanCourier, SameDay, GLS, DHL, UPS, etc.

✔Pot să beneficiez de integrare cu cele mai cunoscute servicii de marketing afiliat, comparatoare și aplicații de marketing, peste 30 la număr, printre care Google AdWords, 2Performant, Profitshare, compari.ro sau Facebook.

✔Pot accesa cele mai populare servicii de e-mail marketing precum MailChimp, NewsMan, Get response etc.

✔Pot oferi clienților mei login cu Facebook, pot beneficia de o aplicație de chat prin care pot păstra legătura cu ei sau aș putea chiar să le transmit SMS-uri cu privire la comenzile și statusul acestora.

✔Pot alege dintre mai multe teme customizabile, foarte bine gândite si extrem de atractive.

✔Pot testa gratuit 15 zile serviciile oferite.

 

 

Dacă lucrurile vor merge bine, și n-au cum să nu meargă, voi lărgi aria și voi deschide un al doilea magazin, de data asta cu produse de beauty, mai ales de machiaj. Am eu așa o intuiție că, odată ieșite din carantină, femeile patriei își vor cumpăra stivă de rimeluri și tușuri de pleoape, ca să aibă ochi cât mai cuceritori, pe deasupra măștii. Mda, rujuri n-o să fie în magazin, cel puțin nu în al meu. Slabe șanse să-și mai cumpere cineva, cu măștile astea…

Voi? Aveți vreo idee de magazin online la pachet cu vreo intuiție că ar prinde pe piață? Hai să vedem, avem ceva spirit antreprenorial pe-aici? 

 

Ai 15 zile in care poti testa gratuit platforma Gomag
Intri pe Gomag.ro , click pe ‘Incearca Gratuit’, completezi adresa de email si numele magazinului online, apesi pe ‘Lanseaza Magazin’. Dupa ce se configureaza magazinul, iti alegi din mai multe teme prestabilite tema dorita.

 

 

 

Rămâi conectat și cu creditul încărcat

 

 

 

Roboții sunt minunați, fac munca grea fără să se plângă, nu se îmbolnăvesc, nu obosesc, nu au nevoie de salariu lunar. Și totuși, singurii roboți care îmi plac sunt cei care semănă cât de cât cu oamenii. Cei din filme sau din cărțile SF, care știu să vorbească cu modulații ale vocii aproape umane, să râdă și să-ți sară în ajutor.

Pentru că umanitatea e ceea ce ne umple viețile, umanitatea și nu altceva. Un umăr pe care să plângi, o amintire pe care s-o depeni cu un prieten vechi, un râs la care să rezonezi, un refren pe care să-l acompaniezi. S-au stins toate acestea odată cu pandemia asta îngrozitoare? Nu! Suntem ființe sociale, și vom rămâne mereu așa.

De ce să rămânem conectați

 

Mă simt uneori ca o fantomă într-un oraș al fantomelor. Nimeni pe drum, doar câte o pasăre, încurajată de liniștea din jur, se aruncă in picaj pe trotuar după vreo sămânță ratăcită pe caldarâm. Dar oamenii sunt, acolo, dincolo de ziduri, dincolo de garduri, dincolo de geamuri. Sunt acolo sperând, rugându-se pentru vremuri mai bune, neincetând să viseze. Și, mai ales, neincetând să vorbească. 

Sunt studii peste studii care atestă faptul că sănătatea mentală poate fi puternic zguduită de lipsa interacțiunii umane.  Unul dintre cântecele mele preferate spune cam același lucru: 

 

Se spune că ţigara, alcoolul şi boala. Îţi fură din ani.

De singurătate nu se spune nimic.

 

Vestea buna este că singurateatea și anxietatea pot fi îndulcite cu reprize lungi de vorbit la telefon, cu o simplă

reîncarcare online Orange. Garantat te vei simți om din nou după o convorbie cu un prieten sau cu cineva drag din familie, pe care frica de a nu-l expune la riscuri a făcut să nu vă vedeți o vreme. 

Ce te faci când nu mai ai credit

 

Coșmarul oricărui posesor de cartelă: să rămân fară credit, mai ales într-o vreme cum e cea pe care o trăim, când să ieși din casă a devenit o provocare și mersul la cumpărături seamănă cu mersul la război, bine, la o scară mai mică. Te echipezi, te protejezi, te distanțezi, le trimiți priviri ucigătoare celorlalți combatanți, care nu respectă distanța la coadă la supermarket sau, mai rău, îți chiar tușesc în față, dar îi acorzi și ajutorul unui combatant mai bătrân, lăsându-l în fața ta. 

Ei, și totuși s-a întâmplat: ai rămas fară credit. Tocmai acum, când vroiai să-i spui prietenului că l-ai visat aseară și era bine, erați la un concert, cu mâinile în aer, însuflețiți de ritmuri pe care amândoi le iubiți. Sau când vroiai să o întrebi pe mama ce trucuri să folosești, că tocmai ți s-a tăiat maioneza. 

Există o platformă nouă, menită să te ajute să te conectezi în câteva momente, să-ți încarci rapid și ușor cartela prepay și să-ți continui conversațiile de fiecare zi, fară să fii nevoit să mergi la un magazin fizic, efectuând o reîncărcare cartelă Orange din fotoliul de acasă. 

 

Când tehnologia e prietena ta bună

 

Adevărat, tehnologia nu e vreo știință rece și fără suflet, În vremuri cum sunt cele pe care le trăim, tehnologia ne aduce împreună. Ne ajută să fim oameni, să ne comportăm că niște oameni, să ajutăm și să cerem ajutorul.

Pentru o reîncărcare Orange online, nu trebuie decât să aterizezi pe platformă, să iți introduci numărul de telefon și valoarea creditului dorit și vei reuși să iți reîncarci cartela online în câteva secunde. Platfoma despre care vă vorbesc se adresează tuturor celor care au cartele în rețelele Orange, Vodafone și Telekom.

Eu o voi folosi pentru reîncărcare Orange, mai ales că, de când cu pandemia, am găsit soluții să-mi plătesc online toate utilitățile. 

La sfârșitul zilei, sunt OM

 

Vinerea seara e cel mai greu. Obișnuiam să ies în oraș cu prietenii la o terasă din centru, aveam masa noastră sub un cireș bătrân, care acum pun pariu că e înflorit… Ca să-mi îndulcesc izolarea, vineri seara mi-am făcut un obicei din a vorbi ore în șir la telefon cu prietena mea bună. Ne amintim crâmpeie din serile de demult și râdem mult. E aproape ca o seară de vineri normală, mă simt iar om. 

…ceea ce vă doresc și vouă

 

Mai ales că e atât de simplu, cu Orange reîncărcare poți continua liniștit conversația în câteva momente. Și viața curge în ritmul ei, nesacadată  de vizitele la magazin, care par mici incursiuni în linia frontului. 

Continuă să vorbești cu cei dragi, să rămai conectat, să fii om. Ne adaptăm noi și la asta, cum ne-am adaptat la toate. O altă trăsătură minunată a faptului de a fi om. 

Lui Iris nu îi place apa. Sau stai!

 

u știu altele cum au fost în primele luni ca mămici, dar eu una am primit o grămadă de sfaturi. Tulburi și învolburate sunt apele gravidității, dar și mai tumultoase sunt cele ale lăuziei când, ca proaspătă mămică la primul copil, toată lumea te asaltează cu sfaturi. Da, nu numai rudele, cunoștințele cu sau fară copii, amicii și amicele cu care n-ai mai vorbit de un car de ani, vânzătoarea de la aprozar, vecina de palier, ci și de la oameni total necunoscuți, care efectiv te opresc pe stradă ca să-ți spună ce și cum ar trebui să faci cu aia mică. Toți se simt datori să-ți salveze odrasla și să-ți dea sfaturi prețioase, toți se pricep la copii, marsupii și…băițe.

 

 

ste că oamenii sunt imprevizibili? Ce m-a întrebat un domn în autobuz

 

Că veni vorba despre necunoscuți care-ți dau sfaturi nesolicitate, eram cu micuța de 6 luni în autobuz, una dintre primele călătorii cu mijloacele de transport public. Înainte de 6 luni n-am îndrăznit s-o scot “la imunizare”, așa că în sfârșit mă simțeam și eu mai sigură pe boțul acela fragil de carne și plâns, numit Iris. Era un început de primăvară, oamenii ne zâmbeau, copacii își aplecau crengile ce explodaseră în mii de petale sub vântul călduț, totul era minunat.

Până când ne-am urcat în autobuz. Ne-am așezat strategic, lângă fereastră, ca să-i prezint micuței traseul. În fața mea, un bătrân aplecat spre noi atât de tare încât am crezut inițial că e adus de spate. Neh, era doar curios. Se uita cu ochi mari la micuță:

-E fetiță, așa-i? mă interpelă cu glas tremurător.

Era îmbrăcată atât de roz încât chiar dacă trăsăturile n-o trădau încă, era evident de parte femeiască.

-Mda, i-am răspuns cu glas moale.

-Cum ați născut-o? Natural, nu-i așa?

Am făcut ochii mari: nu mă așteptam la o asemenea întrebare.

Nici n-am apucat să mă indignez cum trebuie, așa că am îngăimat:

-Cu cezariană.

Atât i-a trebuit bătrânului. Pe dată se burzului la mine și, perorând cu degetul prin aer, începu:

-Pfui, păi da, așa e în ziua de azi. Toate vă încolonați la cezariană! Nu se mai naște natural, cum era odată. Nu se mai naște în chinuri, ci pac! vă taie, scoate odrasla și aia e!

-În cazul meu a fost o cezariană de urgență, dar orișicât, nu văd de ce vă inflamați așa în legătură cu ceva care chiar nu vă privește pe dumneavoastră.

-Așa e, duduie, m-am enervat puțin, scuzați-mi tonul. Mai am o curiozitate. Băiță îi faceți în fiecare zi, nu? Știți, e esențial, baia zilnică le crește imunitatea celor mici…

Era deja prea mult, bătrânul ăsta chiar le știa pe toate. M-am ridicat și am preferat să mai stau o stație în picioare, cu fetița în marsupiu, decât să-i ascult perorațiile.

 

casă, în sfârșit

 

 

Pe Iris am adus-o acasă într-o după amiază de august. Îmi amintesc și acum ca ieri, deși au trecut trei ani de atunci. Era o zi în care nu se mișca nimic, nici frunzele în copac, nici norii pe cer. Părea că doar noi, în întreaga lume, ne mișcam de la maternitate spre casă, o familie într-o mașină, cu un bebeluș adormit în landou.

Eram atât de obosită după nopțile nedormite din maternitate, cu bebelușii plângând pe rând, când se oprea unul începea cu forțe proaspete celălalt, cu infirmierele curățând salonul la prima oră, când somnul îmi dădea târcoale mai abitir ca oricând, încât pur și simplu nu mai aveam energie de o băiță ca lumea, așa că în prima seară acasă s-a adormit devreme la noi în casă.

 

ilometri întregi parcurși ca să pregătim prima băiță

 

 

La maternitate Iris a avut parte de băițe parțiale, executate în câteva secunde de asistente îndemânatice, pac! căpuțul și fundicul sub jetul de la robinet, pac! cântărirea de cu seara, împachetarea în prosop, pus scutecelul și îmbrăcarea! Ca la armată. Bine, o armată de micuți, de cei mai micuți.

De prima băiță ce se vroia ca la carte a avut parte abia în a doua seară de când eram acasă. Îmi amintesc că-mi era atât de frică, încât îmi bătea inima de o auzeam în urechi. S-a nimerit ca o amică, mamă a unei fetițe de 7 ani, să se anunțe pe la noi, să o vadă pe Iris. La fix, mi-am spus, ne mai învăța ea una-alta, mai înmoaie din tensiune, pentru că și eu și bărbatu-meu eram începători în povestea asta.

 

Buun, pregătim noi toate cele:

✅ vănița cu suport, de un albastru turquoise, care să aducă puțin a mare

✅ rățușca ce se vroia un element de distragere a atenției, adică de sacadare a plânsului, pe care îl presimțeam

✅ termometrul de baie, primit de la niște prieteni cu ocazia baby shower-ului

✅ prosopelul de cap. Deși Iris avea doar câteva fire bălaie, ne-am gândit că nu strică

✅ prosopul de corp, mai mare și mega pufos, deși nu era clătit cu balsam de rufe, că ne-am gândit să nu-i afecteze pielea sensibilă

✅ un detergent dermatocosmetic, tot așa, prieten cu pielea sensibilă a bebelușilor

✅ scutecul la îndemână, să nu ne nenorocească colțarul

✅ cântarul, pe care am regretat apoi că l-am cumpărat, când mi-am dat seama că viața mi-ar fi fost mult mai ușoară fară acest instrument care să-mi dea emoții că vai, iar a slăbit fata 100 de grame

✅ hăinuțele de schimb. De bumbac 100%, cu ursuleți

✅ atomizor de uleiuri esențiale. Am zis să împrăștiem și puțină aromă de lavandă în atmosferă, poate o să fie liniștitoare pentru Iris.

 

Ei, și după ce am parcus kilometri întregi ca să pregătim prima băiță într-un du-te vino continuu de la baie în sufragerie, ne așezăm sfârșiți în mijlocul sufrageriei și ne uităm neputincioși unul la altul.

-Și-acum ce ne facem? mă privește soțul cu ochi mari.

-Stai că o sun pe Ioana.

Mai stăm vreun sfert de oră, fetița începe să caște, eu patrulez dintr-o parte în alta a camerei. În sfârșit, sună Ioana la ușă.

-Ai ajuns la fix, o întâmpin! Tocmai ne pregăteam pentru prima băiță.

-Aoleu, făcu ea. Buun, ia să testam apa. Ați pus termometrul? Apucă instrumentul cu o mână sigură și după ce citi temperatura apei, își înmuie totuși și cotul în apa din văniță.

-Eu sunt mai de modă veche, se scuză ea. Testez și cu metodele băbești, niciodată nu poți avea încredere deplină într-un termometru. Mai avem nevoie de încă ceva. Văd că aveți două prosoape aici. Ei, mai avem nevoie de unul.

-Încă unul? făcu soțul.

-Da, îl punem în văniță, să-i fie moale copilului. Îl și înșfacă de cum îl aduse soțul, îl așeză în văniță și pe urmă pe Iris.

Te-ai fi așteptat ca micuța să se lăfăie în apa călduță, pe prosopul pufos, să râdă în fața rățuștei. Da de unde! Cum am scufundat-o în apă, cum a început să urle ca din gură de șarpe. Mai tare decât am auzit-o urlând vreodată, în scurta ei viață de până atunci.

-Lui Iris nu-i place apa, fu concluzia scurtă a Ioanei. Cu care eu pur și simplu nu puteam fi de acord.

 

nxietatea mamei = neliniștea copilului

 

Urletele micuței erau total justificate. Deși apa avea temperatura ideală când am așezat-o în văniță, până ne-am codit noi, apa a apucat să se răcească, așa încât biata Iris căpătase deja o nuanță vineție de la frig. O baterie de baie termostatică ne-ar fi fost de mare ajutor în momentele acelea. Se vede că eram trei adulți vaccinați în jurul ei și tot nu ne descurcam fără nițică tehnologie.

Nici nu mai era nevoie să-mi explice Ioana. Îmi era evident, îmi spunea intuiția mea de mamă că așa era. Unde mai pui că Iris mi-a simțit neliniștea acumulată cu câteva ore înainte de prima băiță și a izbucnit într-un plâns ca de sfârșit de lume, ca să-și elibereze propria-i neliniște, generată de starea mea.

Că intuiția aceasta era adevărată mi-am dat seama de nenumărate ori mai apoi, în viața mea de mamă. Copilul simte mult mai mult decât ne-am închipui noi, adulții, că simte. Are niște senzori ai lui, invizibili, cu care detectează sămânța de scandal, starea de tensiune a mamei, dar și bucuria și seninătatea. 

 

ntuiția îmi mai spune ceva

 

 

Că modernizarea locunței înseamnă ulterior mai puțină bătaie de cap. Aveam să aflu mai târziu că e mult mai comod și mai la îndemână să-i faci băiță copilului în baie, nu în sufragerie, unde erau stropi de apă peste tot după ce s-a terminat toată tărășenia. Mai ales că în ziua de azi există produse inteligente pentru baie, care îți permit să reglezi o temperatură minimă și maximă, așa încât să nu opărești copilul sau să-l faci să dârdăie.

Odată cu achiziționarea unor baterii termostatate pentru baie, poți seta livrarea fluxului de apă la temperatura dorită într-o fracțiune de secundă și, mai mult decât atât, îl menține constant pe toată perioada dușului! Da, chiar și în momentele acelea în care soțul se apucă să spele la chiuveta de la bucătărie paharul ăla cu urme de vin pe care l-a ignorat toată săptămâna, tocmai când esti tu la duș. Temperatura apei va ramâne constantă, așa incât dușul tău va fi reconfortant, nu enervant. 

 

 

Așa este bateria termostatică Grohe Grohtherm SmartControl disponibilă pe neakaisa.ro, ideală pentru familiile cu copii. Bateria despre care vă povestesc are oprire de siguranță la 38°C, precum și limitare opțională de temperatură la  43°C. Iată de ce consider că e esențial ca, înainte de a-l aduce acasă pe cel mic, să faci o mică modernizare a locuinței. Crede-mă, îți vei mulțumi pentru o baterie de baie inteligentă sau pentru alegerea unui suport de prosop dublu sau chiar triplu, ca să ai mereu la îndemână prosopul, înainte să apuce cel mic să urle din toți rărunchii, sau pentru un cuptor electric cu sistem de blocare copii, și lista poate continua la infinit.

Pe Neakaisa.ro găsești obiecte sanitare extrem de utile pentru amenajarea băii și a casei în general, dar și electrocasnice și accesorii, așa încât locuința ta să devină un loc mult mai sigur pentru copilul tău. Plus că viața îți va fi mult mai ușoară!

Construit din pasiunea pentru combinatia intre frumos si util, Neakaisa are 3 ani de activitate în spate și peste 15.000 de clienți cu peste 18.000 comenzi. 

 

ă vă mai zic una: totul devine mai ușor cu timpul. Și cu tehnologia

 

 

 

După ce am decis împreună cu soțul că nu se mai poate așa, cu vechea noastră văniță de plastic în care tot turnam apa, când mai caldă, când mai rece, cu vechiul cuptor pe care trebuia să stăm mereu cu ochii, să nu umble Iris unde literalmente nu-i fierbe oala,  ne-am hotărât să ne modernizăm, pas cu pas, locuința.

m început cu baia, am achiziționat o baterie termostatică, așa încât băițele lui Iris au devenit prilej de râsete și bălăceală. Cine-ar fi crezut? Lui Iris chiar îi place apa!

Sportul, apa și ardelenii

Că ardelenii nu sunt cei mai iuți oameni din câți se află pe fața pământului, asta e deja proverbial. Eu sunt ardeleancă get-beget, așa că mă încadrez cu brio în acest tipar. Vreți să faceți bancuri despre mine, despre noi? N-aveți decât, oricum noi ne prindem mai greu. Dar și cine râde la urmă râde mai bine, așa că păzea!

 

Warmup ardelenesc

 

 

Ei, și când e de făcut sport, noi tot așa, ardelenește, ne pregătim. Uite, eu, de exemplu. O iau strategic. În primul și-n primul rând, tre’ să fie pardoseala lună. Asta înseamnă că înainte de antrenamentul zilnic, am parte de o încălzire mai aparte. Adică frec podeaua. Aspirat, mop, eventual un pic de lustru, tot tacâmul, nu lăsăm nimic de izbeliște.

Buun, acum că e curat ca-n palmă și mă pot așeză pe jos fără probleme, șalele mele constată că nu mi-am pus încălzire în pardoseală. Așa că derulez metodic izoprenul și îl întind pe parchet. Mă așez pe spate, să-l testez, când mă lovește! Am uitat să-mi iau sticla de apă. M-am încălzit așa tare cu frecatul podelelor că mi s-a făcut deja sete.

Mă duc spre frigider, deschid ușa și nu pot să nu observ felia de amandină care șede ea cuminte și neatinsă pe farfurioară. Lasă, ai timp pentru ea mai încolo, îmi zic. Fă-ți înainte exercițiile, arde-ți caloriile alea și pe urmă mai vorbim. Înșfac sticla de apă Stânceni și mă întorc la locul faptei. Un capăt de izopren se rulase deja la loc de la atâta nefolosință.

 

Sportul nu e parte din povestea mea. A, ba stai!

 

Adevărul este că n-am fost niciodată ceea ce oamenii înțeleg prin o tipă atletică. La orele de sport mă fofilam cât puteam,  iar dacă mă mai nimeream pe la sală era doar ca s-o însoțesc pe prietena mea, care ținea morțiș să slăbească. Nu eram genul de tipă atletică, dar eram foarte mobilă, bine, atât cât îmi permiteau rădăcinile mele ardelenești să fiu.  Ca să fiu sinceră, uram să fac sport, dar ca orice altă fată, îmi doream abdomen cu pătrățele.

 

Mult antren și puțin antrenament

 

Asta până în martie 2020, când mi-am promis mie însămi că voi face sport de 5 ori pe săptămână și că-mi va plăcea. M-am înrolat în armata de followeri ai Kaylei Itsines, de data asta decisă să mă țin de program și să n-o dau în bară. Era pentru prima dată când recunoșteam că am probleme de angajament.

Dacă nu ți-s familiare programele de fitness promovate de Kayla Itsines, îți voi face o scurtă prezentare. Programul ține 12 săptămâni, iar de 3 ori pe săptămână faci antrenament de rezistență. Picioare, brațe, tot corpul, apoi de la tot corpul treci la abdomene în a cincea săptămână.

Cam așa arată o săptămână cu Kayla:

 

  • Luni: Picioare

  • Marți: Plimbare de 35-45 minute

  • Miercuri: Brațe

  • Joi: Plimbare de 35-45 minute dimineața, HIIT seara

  • Vineri: Tot corpul sau abdomene

  • Sâmbăta: Plimbare de 35-45 minute, HIIT opțional

  • Duminica: stretching

 

 

Pare ca fac sport o grămadă, nu? Greșit. Antrenamentele sunt atât de scurte, încât trainingul de anduranță durează doar 28 de minute. Dar după cele 28 de minute, sunt lac de sudoare. HIIT durează 10-15 minute, așa că se găsește oricând timp pentru el.

Cât despre răgazul de plimbare din programul Kaylei, de când cu carantina pur și simplu mă plimb prin casă. Pare ciudat, dar te obișnuiești, și oricum e mai bine decât să te afunzi în canapea un timp nelimitat. Noroc că am și o terasă lungă, pe care o iau la pas aproape zilnic.

 

Întorsătură de situație

 

Eu, fata aia care ura sportul și care nu se ținea de nici un antrenament, am ajuns nu numai să mă tonifiez pe ici pe colo, și anume în locurile în care eram cam molicică, ci și să scap de migrene și anxietăți. Asta e partea de care sunt cel mai mândră, dincolo de schimbările corporale, care încep deja să se vadă.

Că mă simt mult mai bine nu doar fizic, ci si mental, ăsta e unul dintre beneficiile cunoscute ale sportului. Parte din această transformare e și faptul că dorm mult mai bine și am mai multă încredere în mine. Sportul a reușit să facă în scurt timp ceea ce n-ar fi putut să facă zeci de discursuri motivaționale. Să mă facă să mă iubesc, din nou.

 

Cum facem cu timpul?

 

Cu ritmul meu ardelenesc cu tot, cu programul Kaylei cu tot, tot îmi rămâne destul timp pentru fetița mea, pentru hobby-uri, pentru gătit, pentru muncit, ba chiar și pentru reprizele interminabile de vorbit pe skype cu prietenele.

Contrar unor mituri urbane, nu trebuie să dedici sportului întreaga ta viață ca să vezi rezultate. De la 28 la 45 de minute la două zile și ești deja în grafic. 28 de minute nu înseamnă nimic când ai 24 de ore la dispoziție.

 

Aliatul meu – apa

 

 

 

Credeați că duc singură acest mic război, în care-mi sunt puse la încercare fiecare grupă de mușchi și fiecare coardă a voinței? Neh, am un aliat de nădejde. Apa Stânceni. Nimic nu se compară cu o gură de apă proaspătă după ce ai transpirat ca un culegător de bumbac timp de 30 de minute! Apa e viață, e răcoare, e flux. O simt curgându-mi prin vene, amestecându-se cu sângele, inundându-mă cu efectul ei binefăcător.

 

De apa aceasta minerală Stânceni m-am îndrăgostit! Sursele Stânceni sunt situate în partea centrală a României, în Carpații Orientali, zona protejată a Parcul Național Călimani, departe de orice sursă de poluare, rocile vulcanice furnizând apei un conținut special de minerale. După ce o beau, mă simt nu numai hidratată, ci îmi iau și porția de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu, ceea ce îmi susține buna funcționare a organismului.

Dar se pare că nu numai eu o ador! Au descoperit-o mulți alții, înaintea mea, ba chiar au și premiat-o. Anul trecut, apa minerală naturală carbogazificată Stânceni a primit distincția Gold Award.

 

Sunt invincibilă? Nu știu, dar eu așa mă simt!

 

Apa e cunoscută ca fiind un element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității. Un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile, în apele Stixului de către mama sa, Thetis, ce dorea să-i confere nemurire.

Ca să restrângem puțin aria, există și în mitologia românească așa-numitele “fântâni ale tinerețîi”, a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică. Izvorul tinereții (sau Fântâna tinereții) este un izvor legendar despre care se presupune că ar restabili tinerețea oricui ar bea sau s-ar scălda în apa acestui izvor.

Mi-ar fi plăcut și mie să cutreier munți și văi, să caut izvorul de legendă, aboi să-mi fac mâinile căuș și să las să picure apa, apoi să o beau și bum! să rămân mereu tânără. Doamne, ce frumos ar fi fost! Dar cum trăim într-o cu totul alta epocă și într-o cu totul altă paradigmă, apa cea pură vine la noi pe alte căi.

Proaspătă și bogată în minerale, apa Stânceni e pentru mine o astfel de fântână a tinereții. Și partea cea mai frumoasă e că nici măcar nu trebuie să o caut prin munți, e de ajuns să deschid ușa frigiderului și e acolo! Perfect pentru mine, o simplă ardeleancă molcomă, exact așa cum li s-a dus vestea locuitorilor acestora de țară.

 

 

 

Imagini realizate cu Canva.com


 

Articol scris pentru BlogalInitiative.

Sponsor:

 

 

 

Comanda ta va ajuta pe cineva

O luam de fiecare dată pe străduța laterală, cu dale din bazalt, mai puțin umblată, chiar dacă în plin centru. Așa aveam răgaz să mai visez puțin la mâncărica aburindă, înțesată cu cele mai savuroase arome mediteraneene din târg și la încă ceva, la ochii aceia de un verde smarald, răsăriți si ei parcă dintr-o mare îndepărtată, dar care erau cât se poate de autohtoni, ce mă fixau de după tejghea.

Vântul parcă aducea cu el miros de primăvară, și eu simțeam că gata, iar e anotimpul ăla în care mă îndrăgostesc. Ajunsă în fața restaurantului Pasta la Vista, inspir adânc și îi trec pragul luându-mi o față cât mai neutră. Mă îndrept spre tejghea. Era el de serviciu, deci calculasem bine turele, mă felicit în gând.

 

O porție de paste cu o porție de zâmbet

 

-Penne All’ Amatriciana, ca de obicei? mă întrebă el cu un ton prietenos, de cum mă zări.

-Da. Să pui te rog porție dublă de pătrunjel!

-Să-ți spun un secret, ești cea mai mare consumatoare de pătrunjel dintre clienții mei, râse el.

Simt cum roșeața îmi urcă în obraji, mai ales că îi zăresc dinții de un alb fără pată, dezvelindu-se cu nonșalanță în râs.

 

 

-Cred că și tu mai ronțăi câte o legătură, îi arunc. La ce dantură impecabilă ai. Știi? Chiar ajută.

-Hahah, mai ronțăi și eu pe ici-colo, admise el, dar niciodată pătrunjel. Îl păstrez pentru tine.

-Apreciez, i-o întorc cu un zâmbet.

-Din păcate n-o să mai am pentru cine-l păstra, adaugă el cu o fărâmă de tristețe în glas.

-De ce, nu plec nicăieri, îi zic proptindu-mă și mai adânc cu picioarele în fața tejghelei.

-Nu pleci, doar că n-o să mai vii. Știi, de mâine închidem restaurantul. Tragem zăvorul. Pandemia a început să circule liber pe străzi, așa că localurile trebuie să-și ferece porțile, unul câte unul. Pasta la vista, baby!

-Of!, aproape că strig, mai mult de teamă că n-o să-l mai văd. Dar livrări la domiciliu o să mai faceți, nu? Îmi venea să-l întreb: poți să-mi livrezi tu pastele astea demențiale la domiciliu? Dar mi-am înghițit la timp cuvintele. El era bucătar, nu cărăuș.

-Da, asta da, de mâine începem livrările. Dar hey, dacă tot n-o să ne mai vedem față-n față o vreme, ne putem vedea pe skype la un prânz. Ce zici? îmi dai ID-ul tău?

-Sigur, îi zic abținându-mă cu greu să nu sar în sus de bucurie. Sunt Nela89 pe skype, ne vedem mâine.

Mă îndrept spre masa din colt, la care mă așezam de fiecare dată, și-i simt privirea petrecându-mă. Observ distrată mugurii albicioși ai cireșului de dincolo de fereastră. Cine i-ar fi zărit ieri? Azi însă, aveam toate motivele să văd lumea cu alți ochi. Mai mari și mai curioși. Eram îndrăgostită, mi-era clar de-acuma.

 

 

Un prânz nu vine niciodată singur

 

A doua zi, pe la ora prânzului, cu caserola de All’ Amatriciana în față, îl sun pe skype. Îmi bătea inima atât de tare, că aproape o auzeam. Cu toate emoțiile mele însă, prânzul împreună, eu de o parte, el de alta a ecranelor, a fost cât se poate de plăcut și de lejer. Am mai roșit de câteva ori, ce-i drept, dar am pus-o pe seama sosului iute acrișor. El a râs, se vede că mă cunoștea deja.

Îmi plăcea omul, la fel de mult cum îmi plăcea și mâncarea pe care o gătea! Și faptul că aveam contact zilnic cu el, căci așa ne-am propus, să ne luăm prânzul împreună în fiecare zi, îmi dădea aripi. O să-l văd, deci, în fiecare zi. Exact ca și până acuma. Hai că nu-i carantina atât de neagră, mi-am zis.

 

În carantină, dar împreună. Virtual

 

Și uite-așa ne-am carantinat amândoi. El când acasă, când în restaurant, care-i devenise a doua casă de câțiva ani încoace. Eu, în apartament, așteptând cu înfrigurare nu numai pachetul cu mâncare caldă, dar și prânzul pe skype, care se lungea de multe ori până la cină. Trai, neneacă, cu carantină cu tot!

 

Deschizătoarea de ochi

 

Am o prietenă dureros de directă. Majoritatea o evită, tocmai pentru că are “darul” acesta, să-ți spună verde în față ce gândește, fără să te menajeze câtuși de puțin. Eu tocmai pentru asta o apreciez și, chiar dacă pe moment înghit în sec căci adevărul doare, îi sunt recunoscătoare că îmi deschide ochii, mai ales că de multe ori chiar am nevoie de cineva ca ea, eu fiind mai idealistă.

Când i-am povestit prietenei mele că-mi iau prânzul pe skype cu bucătarul care-mi gătește mâncarea mi-a zis:

-Fată, tre’ să vă mutați împreună după ce se termină toată nebunia cu virusul. O să fie de vis, imaginează-ți. Tu, care ești antitalent la gătit, cu bucătarul tău preferat. Și nu uita, până la urmă și tu l-ai ajutat. De juma’ de an, de când ți s-au aprins călcâiele, mănânci numai de la el de la restaurant, și acum, de când cu pandemia, tot la mâncarea lui apelezi, așa că îl ajuți pe om să-și păstreze locul de muncă, chiar și în condiții vitrege. It’s a win win situation.

Avea dreptate, din perspectiva asta măcar, eram cuplul perfect.

 

Ce putem face că să ne păstrăm restaurantul preferat în viață?

 

 

 Ei, și uite aici intervine LOKOFOOD.ro, un agregator de restaurante pe care le poți filtra în funcție de proximitatea de locul în care dorești să-ți fie livrată mâncarea. O gură de aer pentru afacerile din domeniul HORECA, ce se zbat zilele acestea ca să supraviețuiască.

Un asemenea portal îi ajută pe consumatorii ca mine, ca tine, să găsească restaurantele din proximitate și meniurile lor, așa încât comenzile de mâncare să fie la câteva clickuri distanță. E o platformă online 100% românească ce ia naștere într-un moment de cumpănă al domeniului HoReCa, prin efortul susținut al unei echipe cu o experiență de peste 20 de ani pe piață din România.

 

Întoarcerea spre tot ce e autohton

 

Că are multe părți tenebroase această pandemie e evident. Eu vreau însă să vorbesc despre părțile bune pe care situația actuală le poate scoate la lumină. După ce ani la rândul ne-am tot îndreptat spre țările de afară ca spre un paradis devenit dintr-o dată la îndemănă, această pandemie va schimba mentalitățile multora și stilul de a face cumpărături. Ne vom întoarce spre valorile și produsele autohtone, ca la o oază demult uitată, în stare însă să ne hrănească și să ne aducă bunăstare.

LOKOFOOD.ro s-a născut tocmai dintr-un astfel de demers, reușind să susțină industria ospitalității și implicit economia locală, să aducă împreună comunități și restaurante.

 

#StaiAcasa și comandă mâncare online

Altfel spus, șezi blând și comandă online mâncare de la restaurantele din proximitate. Ia exemplul meu, nici nu știi ce bucătăraș drăguț s-ar putea să ajuți să-și păstreze jobul. 🧡

Chiar dacă zilele astea nu ne putem bucura de apropierea față de prieteni, nu ne împiedică nimic să luăm prânzul împreună din când în când, chiar dacă nu la aceeași masă. Avem destulă tehnologie care să ne aducă împreună, mai ales că internetul merge bine în România. Eu prânzurile mi le-am rezervat deja pentru bucătărașul meu iubit, dar mai iau câte un mic dejun cu prietenele și de fiecare dată se lasă cu mult râs, haz de necaz și alte derivate. Important e că mai ieșim și noi din starea de carantină. Iți recomand și ție exercițiul ăsta, face bine la ten antren.

Sau, poți face pur și simplu o faptă bună comandând meniuri pentru medicii noștri, cei care se luptă cu virusul în prima linie, eroii noștri de azi și de mâine. Inițiativa e parte din campania #SustinemMedicii și se vrea o mână întinsă acestor veritabili eroi.

Cum poți să ajuți? Achiziționând un număr de meniuri zilnice comandate de pe LOKOFOOD.ro care vor fi oferite cadrelor medicale de la Spitalului Clinic “Dr. Victor Babeș” București și Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București. Genial e că poti să le transmiți un mesaj personalizat acestor eroi in halate, din partea ta!

Eu m-am gândit deja la un mesaj drăguț: “Ești eroul nostru. Nu te uităm, suntem #AlaturiDeTine!”

Tu ce mesaj le-ai transmite medicilor în aceste momente?

 

Sursa imagini: Lokofood.ro, GIF-uri realizate cu Gyphy.com


 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

 

Sponsor: Expressoft

Platforma: