Rămâi conectat și cu creditul încărcat

 

 

 

Roboții sunt minunați, fac munca grea fără să se plângă, nu se îmbolnăvesc, nu obosesc, nu au nevoie de salariu lunar. Și totuși, singurii roboți care îmi plac sunt cei care semănă cât de cât cu oamenii. Cei din filme sau din cărțile SF, care știu să vorbească cu modulații ale vocii aproape umane, să râdă și să-ți sară în ajutor.

Pentru că umanitatea e ceea ce ne umple viețile, umanitatea și nu altceva. Un umăr pe care să plângi, o amintire pe care s-o depeni cu un prieten vechi, un râs la care să rezonezi, un refren pe care să-l acompaniezi. S-au stins toate acestea odată cu pandemia asta îngrozitoare? Nu! Suntem ființe sociale, și vom rămâne mereu așa.

De ce să rămânem conectați

 

Mă simt uneori ca o fantomă într-un oraș al fantomelor. Nimeni pe drum, doar câte o pasăre, încurajată de liniștea din jur, se aruncă in picaj pe trotuar după vreo sămânță ratăcită pe caldarâm. Dar oamenii sunt, acolo, dincolo de ziduri, dincolo de garduri, dincolo de geamuri. Sunt acolo sperând, rugându-se pentru vremuri mai bune, neincetând să viseze. Și, mai ales, neincetând să vorbească. 

Sunt studii peste studii care atestă faptul că sănătatea mentală poate fi puternic zguduită de lipsa interacțiunii umane.  Unul dintre cântecele mele preferate spune cam același lucru: 

 

Se spune că ţigara, alcoolul şi boala. Îţi fură din ani.

De singurătate nu se spune nimic.

 

Vestea buna este că singurateatea și anxietatea pot fi îndulcite cu reprize lungi de vorbit la telefon, cu o simplă

reîncarcare online Orange. Garantat te vei simți om din nou după o convorbie cu un prieten sau cu cineva drag din familie, pe care frica de a nu-l expune la riscuri a făcut să nu vă vedeți o vreme. 

Ce te faci când nu mai ai credit

 

Coșmarul oricărui posesor de cartelă: să rămân fară credit, mai ales într-o vreme cum e cea pe care o trăim, când să ieși din casă a devenit o provocare și mersul la cumpărături seamănă cu mersul la război, bine, la o scară mai mică. Te echipezi, te protejezi, te distanțezi, le trimiți priviri ucigătoare celorlalți combatanți, care nu respectă distanța la coadă la supermarket sau, mai rău, îți chiar tușesc în față, dar îi acorzi și ajutorul unui combatant mai bătrân, lăsându-l în fața ta. 

Ei, și totuși s-a întâmplat: ai rămas fară credit. Tocmai acum, când vroiai să-i spui prietenului că l-ai visat aseară și era bine, erați la un concert, cu mâinile în aer, însuflețiți de ritmuri pe care amândoi le iubiți. Sau când vroiai să o întrebi pe mama ce trucuri să folosești, că tocmai ți s-a tăiat maioneza. 

Există o platformă nouă, menită să te ajute să te conectezi în câteva momente, să-ți încarci rapid și ușor cartela prepay și să-ți continui conversațiile de fiecare zi, fară să fii nevoit să mergi la un magazin fizic, efectuând o reîncărcare cartelă Orange din fotoliul de acasă. 

 

Când tehnologia e prietena ta bună

 

Adevărat, tehnologia nu e vreo știință rece și fără suflet, În vremuri cum sunt cele pe care le trăim, tehnologia ne aduce împreună. Ne ajută să fim oameni, să ne comportăm că niște oameni, să ajutăm și să cerem ajutorul.

Pentru o reîncărcare Orange online, nu trebuie decât să aterizezi pe platformă, să iți introduci numărul de telefon și valoarea creditului dorit și vei reuși să iți reîncarci cartela online în câteva secunde. Platfoma despre care vă vorbesc se adresează tuturor celor care au cartele în rețelele Orange, Vodafone și Telekom.

Eu o voi folosi pentru reîncărcare Orange, mai ales că, de când cu pandemia, am găsit soluții să-mi plătesc online toate utilitățile. 

La sfârșitul zilei, sunt OM

 

Vinerea seara e cel mai greu. Obișnuiam să ies în oraș cu prietenii la o terasă din centru, aveam masa noastră sub un cireș bătrân, care acum pun pariu că e înflorit… Ca să-mi îndulcesc izolarea, vineri seara mi-am făcut un obicei din a vorbi ore în șir la telefon cu prietena mea bună. Ne amintim crâmpeie din serile de demult și râdem mult. E aproape ca o seară de vineri normală, mă simt iar om. 

…ceea ce vă doresc și vouă

 

Mai ales că e atât de simplu, cu Orange reîncărcare poți continua liniștit conversația în câteva momente. Și viața curge în ritmul ei, nesacadată  de vizitele la magazin, care par mici incursiuni în linia frontului. 

Continuă să vorbești cu cei dragi, să rămai conectat, să fii om. Ne adaptăm noi și la asta, cum ne-am adaptat la toate. O altă trăsătură minunată a faptului de a fi om. 


Lui Iris nu îi place apa. Sau stai!

 

u știu altele cum au fost în primele luni ca mămici, dar eu una am primit o grămadă de sfaturi. Tulburi și învolburate sunt apele gravidității, dar și mai tumultoase sunt cele ale lăuziei când, ca proaspătă mămică la primul copil, toată lumea te asaltează cu sfaturi. Da, nu numai rudele, cunoștințele cu sau fară copii, amicii și amicele cu care n-ai mai vorbit de un car de ani, vânzătoarea de la aprozar, vecina de palier, ci și de la oameni total necunoscuți, care efectiv te opresc pe stradă ca să-ți spună ce și cum ar trebui să faci cu aia mică. Toți se simt datori să-ți salveze odrasla și să-ți dea sfaturi prețioase, toți se pricep la copii, marsupii și…băițe.

 

 

ste că oamenii sunt imprevizibili? Ce m-a întrebat un domn în autobuz

 

Că veni vorba despre necunoscuți care-ți dau sfaturi nesolicitate, eram cu micuța de 6 luni în autobuz, una dintre primele călătorii cu mijloacele de transport public. Înainte de 6 luni n-am îndrăznit s-o scot “la imunizare”, așa că în sfârșit mă simțeam și eu mai sigură pe boțul acela fragil de carne și plâns, numit Iris. Era un început de primăvară, oamenii ne zâmbeau, copacii își aplecau crengile ce explodaseră în mii de petale sub vântul călduț, totul era minunat.

Până când ne-am urcat în autobuz. Ne-am așezat strategic, lângă fereastră, ca să-i prezint micuței traseul. În fața mea, un bătrân aplecat spre noi atât de tare încât am crezut inițial că e adus de spate. Neh, era doar curios. Se uita cu ochi mari la micuță:

-E fetiță, așa-i? mă interpelă cu glas tremurător.

Era îmbrăcată atât de roz încât chiar dacă trăsăturile n-o trădau încă, era evident de parte femeiască.

-Mda, i-am răspuns cu glas moale.

-Cum ați născut-o? Natural, nu-i așa?

Am făcut ochii mari: nu mă așteptam la o asemenea întrebare.

Nici n-am apucat să mă indignez cum trebuie, așa că am îngăimat:

-Cu cezariană.

Atât i-a trebuit bătrânului. Pe dată se burzului la mine și, perorând cu degetul prin aer, începu:

-Pfui, păi da, așa e în ziua de azi. Toate vă încolonați la cezariană! Nu se mai naște natural, cum era odată. Nu se mai naște în chinuri, ci pac! vă taie, scoate odrasla și aia e!

-În cazul meu a fost o cezariană de urgență, dar orișicât, nu văd de ce vă inflamați așa în legătură cu ceva care chiar nu vă privește pe dumneavoastră.

-Așa e, duduie, m-am enervat puțin, scuzați-mi tonul. Mai am o curiozitate. Băiță îi faceți în fiecare zi, nu? Știți, e esențial, baia zilnică le crește imunitatea celor mici…

Era deja prea mult, bătrânul ăsta chiar le știa pe toate. M-am ridicat și am preferat să mai stau o stație în picioare, cu fetița în marsupiu, decât să-i ascult perorațiile.

 

casă, în sfârșit

 

 

Pe Iris am adus-o acasă într-o după amiază de august. Îmi amintesc și acum ca ieri, deși au trecut trei ani de atunci. Era o zi în care nu se mișca nimic, nici frunzele în copac, nici norii pe cer. Părea că doar noi, în întreaga lume, ne mișcam de la maternitate spre casă, o familie într-o mașină, cu un bebeluș adormit în landou.

Eram atât de obosită după nopțile nedormite din maternitate, cu bebelușii plângând pe rând, când se oprea unul începea cu forțe proaspete celălalt, cu infirmierele curățând salonul la prima oră, când somnul îmi dădea târcoale mai abitir ca oricând, încât pur și simplu nu mai aveam energie de o băiță ca lumea, așa că în prima seară acasă s-a adormit devreme la noi în casă.

 

ilometri întregi parcurși ca să pregătim prima băiță

 

 

La maternitate Iris a avut parte de băițe parțiale, executate în câteva secunde de asistente îndemânatice, pac! căpuțul și fundicul sub jetul de la robinet, pac! cântărirea de cu seara, împachetarea în prosop, pus scutecelul și îmbrăcarea! Ca la armată. Bine, o armată de micuți, de cei mai micuți.

De prima băiță ce se vroia ca la carte a avut parte abia în a doua seară de când eram acasă. Îmi amintesc că-mi era atât de frică, încât îmi bătea inima de o auzeam în urechi. S-a nimerit ca o amică, mamă a unei fetițe de 7 ani, să se anunțe pe la noi, să o vadă pe Iris. La fix, mi-am spus, ne mai învăța ea una-alta, mai înmoaie din tensiune, pentru că și eu și bărbatu-meu eram începători în povestea asta.

 

Buun, pregătim noi toate cele:

✅ vănița cu suport, de un albastru turquoise, care să aducă puțin a mare

✅ rățușca ce se vroia un element de distragere a atenției, adică de sacadare a plânsului, pe care îl presimțeam

✅ termometrul de baie, primit de la niște prieteni cu ocazia baby shower-ului

✅ prosopelul de cap. Deși Iris avea doar câteva fire bălaie, ne-am gândit că nu strică

✅ prosopul de corp, mai mare și mega pufos, deși nu era clătit cu balsam de rufe, că ne-am gândit să nu-i afecteze pielea sensibilă

✅ un detergent dermatocosmetic, tot așa, prieten cu pielea sensibilă a bebelușilor

✅ scutecul la îndemână, să nu ne nenorocească colțarul

✅ cântarul, pe care am regretat apoi că l-am cumpărat, când mi-am dat seama că viața mi-ar fi fost mult mai ușoară fară acest instrument care să-mi dea emoții că vai, iar a slăbit fata 100 de grame

✅ hăinuțele de schimb. De bumbac 100%, cu ursuleți

✅ atomizor de uleiuri esențiale. Am zis să împrăștiem și puțină aromă de lavandă în atmosferă, poate o să fie liniștitoare pentru Iris.

 

Ei, și după ce am parcus kilometri întregi ca să pregătim prima băiță într-un du-te vino continuu de la baie în sufragerie, ne așezăm sfârșiți în mijlocul sufrageriei și ne uităm neputincioși unul la altul.

-Și-acum ce ne facem? mă privește soțul cu ochi mari.

-Stai că o sun pe Ioana.

Mai stăm vreun sfert de oră, fetița începe să caște, eu patrulez dintr-o parte în alta a camerei. În sfârșit, sună Ioana la ușă.

-Ai ajuns la fix, o întâmpin! Tocmai ne pregăteam pentru prima băiță.

-Aoleu, făcu ea. Buun, ia să testam apa. Ați pus termometrul? Apucă instrumentul cu o mână sigură și după ce citi temperatura apei, își înmuie totuși și cotul în apa din văniță.

-Eu sunt mai de modă veche, se scuză ea. Testez și cu metodele băbești, niciodată nu poți avea încredere deplină într-un termometru. Mai avem nevoie de încă ceva. Văd că aveți două prosoape aici. Ei, mai avem nevoie de unul.

-Încă unul? făcu soțul.

-Da, îl punem în văniță, să-i fie moale copilului. Îl și înșfacă de cum îl aduse soțul, îl așeză în văniță și pe urmă pe Iris.

Te-ai fi așteptat ca micuța să se lăfăie în apa călduță, pe prosopul pufos, să râdă în fața rățuștei. Da de unde! Cum am scufundat-o în apă, cum a început să urle ca din gură de șarpe. Mai tare decât am auzit-o urlând vreodată, în scurta ei viață de până atunci.

-Lui Iris nu-i place apa, fu concluzia scurtă a Ioanei. Cu care eu pur și simplu nu puteam fi de acord.

 

nxietatea mamei = neliniștea copilului

 

Urletele micuței erau total justificate. Deși apa avea temperatura ideală când am așezat-o în văniță, până ne-am codit noi, apa a apucat să se răcească, așa încât biata Iris căpătase deja o nuanță vineție de la frig. O baterie de baie termostatică ne-ar fi fost de mare ajutor în momentele acelea. Se vede că eram trei adulți vaccinați în jurul ei și tot nu ne descurcam fără nițică tehnologie.

Nici nu mai era nevoie să-mi explice Ioana. Îmi era evident, îmi spunea intuiția mea de mamă că așa era. Unde mai pui că Iris mi-a simțit neliniștea acumulată cu câteva ore înainte de prima băiță și a izbucnit într-un plâns ca de sfârșit de lume, ca să-și elibereze propria-i neliniște, generată de starea mea.

Că intuiția aceasta era adevărată mi-am dat seama de nenumărate ori mai apoi, în viața mea de mamă. Copilul simte mult mai mult decât ne-am închipui noi, adulții, că simte. Are niște senzori ai lui, invizibili, cu care detectează sămânța de scandal, starea de tensiune a mamei, dar și bucuria și seninătatea. 

 

ntuiția îmi mai spune ceva

 

 

Că modernizarea locunței înseamnă ulterior mai puțină bătaie de cap. Aveam să aflu mai târziu că e mult mai comod și mai la îndemână să-i faci băiță copilului în baie, nu în sufragerie, unde erau stropi de apă peste tot după ce s-a terminat toată tărășenia. Mai ales că în ziua de azi există produse inteligente pentru baie, care îți permit să reglezi o temperatură minimă și maximă, așa încât să nu opărești copilul sau să-l faci să dârdăie.

Odată cu achiziționarea unor baterii termostatate pentru baie, poți seta livrarea fluxului de apă la temperatura dorită într-o fracțiune de secundă și, mai mult decât atât, îl menține constant pe toată perioada dușului! Da, chiar și în momentele acelea în care soțul se apucă să spele la chiuveta de la bucătărie paharul ăla cu urme de vin pe care l-a ignorat toată săptămâna, tocmai când esti tu la duș. Temperatura apei va ramâne constantă, așa incât dușul tău va fi reconfortant, nu enervant. 

 

 

Așa este bateria termostatică Grohe Grohtherm SmartControl disponibilă pe neakaisa.ro, ideală pentru familiile cu copii. Bateria despre care vă povestesc are oprire de siguranță la 38°C, precum și limitare opțională de temperatură la  43°C. Iată de ce consider că e esențial ca, înainte de a-l aduce acasă pe cel mic, să faci o mică modernizare a locuinței. Crede-mă, îți vei mulțumi pentru o baterie de baie inteligentă sau pentru alegerea unui suport de prosop dublu sau chiar triplu, ca să ai mereu la îndemână prosopul, înainte să apuce cel mic să urle din toți rărunchii, sau pentru un cuptor electric cu sistem de blocare copii, și lista poate continua la infinit.

Pe Neakaisa.ro găsești obiecte sanitare extrem de utile pentru amenajarea băii și a casei în general, dar și electrocasnice și accesorii, așa încât locuința ta să devină un loc mult mai sigur pentru copilul tău. Plus că viața îți va fi mult mai ușoară!

Construit din pasiunea pentru combinatia intre frumos si util, Neakaisa are 3 ani de activitate în spate și peste 15.000 de clienți cu peste 18.000 comenzi. 

 

ă vă mai zic una: totul devine mai ușor cu timpul. Și cu tehnologia

 

 

 

După ce am decis împreună cu soțul că nu se mai poate așa, cu vechea noastră văniță de plastic în care tot turnam apa, când mai caldă, când mai rece, cu vechiul cuptor pe care trebuia să stăm mereu cu ochii, să nu umble Iris unde literalmente nu-i fierbe oala,  ne-am hotărât să ne modernizăm, pas cu pas, locuința.

m început cu baia, am achiziționat o baterie termostatică, așa încât băițele lui Iris au devenit prilej de râsete și bălăceală. Cine-ar fi crezut? Lui Iris chiar îi place apa!


Sportul, apa și ardelenii

Că ardelenii nu sunt cei mai iuți oameni din câți se află pe fața pământului, asta e deja proverbial. Eu sunt ardeleancă get-beget, așa că mă încadrez cu brio în acest tipar. Vreți să faceți bancuri despre mine, despre noi? N-aveți decât, oricum noi ne prindem mai greu. Dar și cine râde la urmă râde mai bine, așa că păzea!

 

Warmup ardelenesc

 

 

Ei, și când e de făcut sport, noi tot așa, ardelenește, ne pregătim. Uite, eu, de exemplu. O iau strategic. În primul și-n primul rând, tre’ să fie pardoseala lună. Asta înseamnă că înainte de antrenamentul zilnic, am parte de o încălzire mai aparte. Adică frec podeaua. Aspirat, mop, eventual un pic de lustru, tot tacâmul, nu lăsăm nimic de izbeliște.

Buun, acum că e curat ca-n palmă și mă pot așeză pe jos fără probleme, șalele mele constată că nu mi-am pus încălzire în pardoseală. Așa că derulez metodic izoprenul și îl întind pe parchet. Mă așez pe spate, să-l testez, când mă lovește! Am uitat să-mi iau sticla de apă. M-am încălzit așa tare cu frecatul podelelor că mi s-a făcut deja sete.

Mă duc spre frigider, deschid ușa și nu pot să nu observ felia de amandină care șede ea cuminte și neatinsă pe farfurioară. Lasă, ai timp pentru ea mai încolo, îmi zic. Fă-ți înainte exercițiile, arde-ți caloriile alea și pe urmă mai vorbim. Înșfac sticla de apă Stânceni și mă întorc la locul faptei. Un capăt de izopren se rulase deja la loc de la atâta nefolosință.

 

Sportul nu e parte din povestea mea. A, ba stai!

 

Adevărul este că n-am fost niciodată ceea ce oamenii înțeleg prin o tipă atletică. La orele de sport mă fofilam cât puteam,  iar dacă mă mai nimeream pe la sală era doar ca s-o însoțesc pe prietena mea, care ținea morțiș să slăbească. Nu eram genul de tipă atletică, dar eram foarte mobilă, bine, atât cât îmi permiteau rădăcinile mele ardelenești să fiu.  Ca să fiu sinceră, uram să fac sport, dar ca orice altă fată, îmi doream abdomen cu pătrățele.

 

Mult antren și puțin antrenament

 

Asta până în martie 2020, când mi-am promis mie însămi că voi face sport de 5 ori pe săptămână și că-mi va plăcea. M-am înrolat în armata de followeri ai Kaylei Itsines, de data asta decisă să mă țin de program și să n-o dau în bară. Era pentru prima dată când recunoșteam că am probleme de angajament.

Dacă nu ți-s familiare programele de fitness promovate de Kayla Itsines, îți voi face o scurtă prezentare. Programul ține 12 săptămâni, iar de 3 ori pe săptămână faci antrenament de rezistență. Picioare, brațe, tot corpul, apoi de la tot corpul treci la abdomene în a cincea săptămână.

Cam așa arată o săptămână cu Kayla:

 

  • Luni: Picioare

  • Marți: Plimbare de 35-45 minute

  • Miercuri: Brațe

  • Joi: Plimbare de 35-45 minute dimineața, HIIT seara

  • Vineri: Tot corpul sau abdomene

  • Sâmbăta: Plimbare de 35-45 minute, HIIT opțional

  • Duminica: stretching

 

 

Pare ca fac sport o grămadă, nu? Greșit. Antrenamentele sunt atât de scurte, încât trainingul de anduranță durează doar 28 de minute. Dar după cele 28 de minute, sunt lac de sudoare. HIIT durează 10-15 minute, așa că se găsește oricând timp pentru el.

Cât despre răgazul de plimbare din programul Kaylei, de când cu carantina pur și simplu mă plimb prin casă. Pare ciudat, dar te obișnuiești, și oricum e mai bine decât să te afunzi în canapea un timp nelimitat. Noroc că am și o terasă lungă, pe care o iau la pas aproape zilnic.

 

Întorsătură de situație

 

Eu, fata aia care ura sportul și care nu se ținea de nici un antrenament, am ajuns nu numai să mă tonifiez pe ici pe colo, și anume în locurile în care eram cam molicică, ci și să scap de migrene și anxietăți. Asta e partea de care sunt cel mai mândră, dincolo de schimbările corporale, care încep deja să se vadă.

Că mă simt mult mai bine nu doar fizic, ci si mental, ăsta e unul dintre beneficiile cunoscute ale sportului. Parte din această transformare e și faptul că dorm mult mai bine și am mai multă încredere în mine. Sportul a reușit să facă în scurt timp ceea ce n-ar fi putut să facă zeci de discursuri motivaționale. Să mă facă să mă iubesc, din nou.

 

Cum facem cu timpul?

 

Cu ritmul meu ardelenesc cu tot, cu programul Kaylei cu tot, tot îmi rămâne destul timp pentru fetița mea, pentru hobby-uri, pentru gătit, pentru muncit, ba chiar și pentru reprizele interminabile de vorbit pe skype cu prietenele.

Contrar unor mituri urbane, nu trebuie să dedici sportului întreaga ta viață ca să vezi rezultate. De la 28 la 45 de minute la două zile și ești deja în grafic. 28 de minute nu înseamnă nimic când ai 24 de ore la dispoziție.

 

Aliatul meu – apa

 

 

 

Credeați că duc singură acest mic război, în care-mi sunt puse la încercare fiecare grupă de mușchi și fiecare coardă a voinței? Neh, am un aliat de nădejde. Apa Stânceni. Nimic nu se compară cu o gură de apă proaspătă după ce ai transpirat ca un culegător de bumbac timp de 30 de minute! Apa e viață, e răcoare, e flux. O simt curgându-mi prin vene, amestecându-se cu sângele, inundându-mă cu efectul ei binefăcător.

 

De apa aceasta minerală Stânceni m-am îndrăgostit! Sursele Stânceni sunt situate în partea centrală a României, în Carpații Orientali, zona protejată a Parcul Național Călimani, departe de orice sursă de poluare, rocile vulcanice furnizând apei un conținut special de minerale. După ce o beau, mă simt nu numai hidratată, ci îmi iau și porția de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu, ceea ce îmi susține buna funcționare a organismului.

Dar se pare că nu numai eu o ador! Au descoperit-o mulți alții, înaintea mea, ba chiar au și premiat-o. Anul trecut, apa minerală naturală carbogazificată Stânceni a primit distincția Gold Award.

 

Sunt invincibilă? Nu știu, dar eu așa mă simt!

 

Apa e cunoscută ca fiind un element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității. Un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile, în apele Stixului de către mama sa, Thetis, ce dorea să-i confere nemurire.

Ca să restrângem puțin aria, există și în mitologia românească așa-numitele “fântâni ale tinerețîi”, a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică. Izvorul tinereții (sau Fântâna tinereții) este un izvor legendar despre care se presupune că ar restabili tinerețea oricui ar bea sau s-ar scălda în apa acestui izvor.

Mi-ar fi plăcut și mie să cutreier munți și văi, să caut izvorul de legendă, aboi să-mi fac mâinile căuș și să las să picure apa, apoi să o beau și bum! să rămân mereu tânără. Doamne, ce frumos ar fi fost! Dar cum trăim într-o cu totul alta epocă și într-o cu totul altă paradigmă, apa cea pură vine la noi pe alte căi.

Proaspătă și bogată în minerale, apa Stânceni e pentru mine o astfel de fântână a tinereții. Și partea cea mai frumoasă e că nici măcar nu trebuie să o caut prin munți, e de ajuns să deschid ușa frigiderului și e acolo! Perfect pentru mine, o simplă ardeleancă molcomă, exact așa cum li s-a dus vestea locuitorilor acestora de țară.

 

 

 

Imagini realizate cu Canva.com


 

Articol scris pentru BlogalInitiative.

Sponsor:

 

 

 


Comanda ta va ajuta pe cineva. Alegerea perfectă când ți-e foame

O luam de fiecare dată pe străduța laterală, cu dale din bazalt, mai puțin umblată, chiar dacă în plin centru. Așa aveam răgaz să mai visez puțin la comanda mea, la mâncărica aburindă, înțesată cu cele mai savuroase arome mediteraneene din târg și la încă ceva, la ochii aceia de un verde smarald, răsăriți si ei parcă dintr-o mare îndepărtată, dar care erau cât se poate de autohtoni, ce mă fixau de după tejghea.

Vântul parcă aducea cu el miros de primăvară, și eu simțeam că gata, iar e anotimpul ăla în care mă îndrăgostesc. Ajunsă în fața restaurantului Pasta la Vista, inspir adânc și îi trec pragul luându-mi o față cât mai neutră. Mă îndrept spre tejghea. Era el de serviciu, deci calculasem bine turele, mă felicit în gând.

 

O porție de paste cu o porție de zâmbet. Si o comandă

 

-Penne All’ Amatriciana, ca de obicei? mă întrebă el cu un ton prietenos, de cum mă zări.

-Da. Să pui te rog porție dublă de pătrunjel!

-Să-ți spun un secret, ești cea mai mare consumatoare de pătrunjel dintre clienții mei, râse el.

Simt cum roșeața îmi urcă în obraji, mai ales că îi zăresc dinții de un alb fără pată, dezvelindu-se cu nonșalanță în râs.

 

 

-Cred că și tu mai ronțăi câte o legătură, îi arunc. La ce dantură impecabilă ai. Știi? Chiar ajută.

-Hahah, mai ronțăi și eu pe ici-colo, admise el, dar niciodată pătrunjel. Îl păstrez pentru tine.

-Apreciez, i-o întorc cu un zâmbet.

-Din păcate n-o să mai am pentru cine-l păstra, adaugă el cu o fărâmă de tristețe în glas.

-De ce, nu plec nicăieri, îi zic proptindu-mă și mai adânc cu picioarele în fața tejghelei.

-Nu pleci, doar că n-o să mai vii. Știi, de mâine închidem restaurantul. Tragem zăvorul. Pandemia a început să circule liber pe străzi, așa că localurile trebuie să-și ferece porțile, unul câte unul. Pasta la vista, baby!

-Of!, aproape că strig, mai mult de teamă că n-o să-l mai văd. Dar livrări la domiciliu o să mai faceți, nu? Îmi venea să-l întreb: poți să-mi livrezi tu pastele astea demențiale la domiciliu? Dar mi-am înghițit la timp cuvintele. El era bucătar, nu cărăuș.

-Da, asta da, de mâine începem livrările. Dar hey, dacă tot n-o să ne mai vedem față-n față o vreme, ne putem vedea pe skype la un prânz. Ce zici? îmi dai ID-ul tău?

-Sigur, îi zic abținându-mă cu greu să nu sar în sus de bucurie. Sunt Nela89 pe skype, ne vedem mâine.

Mă îndrept spre masa din colt, la care mă așezam de fiecare dată, și-i simt privirea petrecându-mă. Observ distrată mugurii albicioși ai cireșului de dincolo de fereastră. Cine i-ar fi zărit ieri? Azi însă, aveam toate motivele să văd lumea cu alți ochi. Mai mari și mai curioși. Eram îndrăgostită, mi-era clar de-acuma.

 

 

Un prânz nu vine niciodată singur. Ca la comandă

 

A doua zi, pe la ora prânzului, cu caserola de All’ Amatriciana în față, îl sun pe skype. Îmi bătea inima atât de tare, că aproape o auzeam. Cu toate emoțiile mele însă, prânzul împreună, eu de o parte, el de alta a ecranelor, a fost cât se poate de plăcut și de lejer. Am mai roșit de câteva ori, ce-i drept, dar am pus-o pe seama sosului iute acrișor. El a râs, se vede că mă cunoștea deja.

Îmi plăcea omul, la fel de mult cum îmi plăcea și mâncarea pe care o gătea! Și faptul că aveam contact zilnic cu el, căci așa ne-am propus, să ne luăm prânzul împreună în fiecare zi, îmi dădea aripi. O să-l văd, deci, în fiecare zi. Exact ca și până acuma. Hai că nu-i carantina atât de neagră, mi-am zis.

 

În carantină, dar împreună. Virtual

 

Și uite-așa ne-am carantinat amândoi. El când acasă, când în restaurant, care-i devenise a doua casă de câțiva ani încoace. Eu, în apartament, așteptând cu înfrigurare nu numai pachetul cu mâncare caldă, dar și prânzul pe skype, care se lungea de multe ori până la cină. Trai, neneacă, cu carantină cu tot!

 

Deschizătoarea de ochi

 

Am o prietenă dureros de directă. Majoritatea o evită, tocmai pentru că are “darul” acesta, să-ți spună verde în față ce gândește, fără să te menajeze câtuși de puțin. Eu tocmai pentru asta o apreciez și, chiar dacă pe moment înghit în sec căci adevărul doare, îi sunt recunoscătoare că îmi deschide ochii, mai ales că de multe ori chiar am nevoie de cineva ca ea, eu fiind mai idealistă.

Când i-am povestit prietenei mele că-mi iau prânzul pe skype cu bucătarul care-mi gătește mâncarea mi-a zis:

-Fată, tre’ să vă mutați împreună după ce se termină toată nebunia cu virusul. O să fie de vis, imaginează-ți. Tu, care ești antitalent la gătit, cu bucătarul tău preferat. Și nu uita, până la urmă și tu l-ai ajutat. De juma’ de an, de când ți s-au aprins călcâiele, mănânci numai de la el de la restaurant, și acum, de când cu pandemia, tot la mâncarea lui apelezi, așa că îl ajuți pe om să-și păstreze locul de muncă, chiar și în condiții vitrege. It’s a win win situation.

Avea dreptate, din perspectiva asta măcar, eram cuplul perfect.

 

Ce putem face că să ne păstrăm restaurantul preferat în viață?

 

comanda mancare online

 

 Ei, și uite aici intervine LOKOFOOD.ro, un agregator de restaurante pe care le poți filtra în funcție de proximitatea de locul în care dorești să-ți fie livrată mâncarea. O gură de aer pentru afacerile din domeniul HORECA, ce se zbat zilele acestea ca să supraviețuiască.

Un asemenea portal îi ajută pe consumatorii ca mine, ca tine, să găsească restaurantele din proximitate și meniurile lor, așa încât comenzile de mâncare să fie la câteva clickuri distanță. E o platformă online 100% românească ce ia naștere într-un moment de cumpănă al domeniului HoReCa, prin efortul susținut al unei echipe cu o experiență de peste 20 de ani pe piață din România.

 

Întoarcerea spre tot ce e autohton, co simplă comandă

 

Că are multe părți tenebroase această pandemie e evident. Eu vreau însă să vorbesc despre părțile bune pe care situația actuală le poate scoate la lumină. După ce ani la rândul ne-am tot îndreptat spre țările de afară ca spre un paradis devenit dintr-o dată la îndemănă, această pandemie va schimba mentalitățile multora și stilul de a face cumpărături. Ne vom întoarce spre valorile și produsele autohtone, ca la o oază demult uitată, în stare însă să ne hrănească și să ne aducă bunăstare.

LOKOFOOD.ro s-a născut tocmai dintr-un astfel de demers, reușind să susțină industria ospitalității și implicit economia locală, să aducă împreună comunități și restaurante.

 

#StaiAcasa și comandă mâncare online

cum faci o comanda online

Altfel spus, șezi blând și comandă online mâncare de la restaurantele din proximitate. Ia exemplul meu, nici nu știi ce bucătăraș drăguț s-ar putea să ajuți să-și păstreze jobul. 🧡

Chiar dacă zilele astea nu ne putem bucura de apropierea față de prieteni, nu ne împiedică nimic să luăm prânzul împreună din când în când, chiar dacă nu la aceeași masă. Avem destulă tehnologie care să ne aducă împreună, mai ales că internetul merge bine în România. Eu prânzurile mi le-am rezervat deja pentru bucătărașul meu iubit, dar mai iau câte un mic dejun cu prietenele și de fiecare dată se lasă cu mult râs, haz de necaz și alte derivate. Important e că mai ieșim și noi din starea de carantină. Iți recomand și ție exercițiul ăsta, face bine la ten antren.

Sau, poți face pur și simplu o faptă bună comandând meniuri pentru medicii noștri, cei care se luptă cu virusul în prima linie, eroii noștri de azi și de mâine. Inițiativa e parte din campania #SustinemMedicii și se vrea o mână întinsă acestor veritabili eroi.

Cum poți să ajuți? Achiziționând un număr de meniuri zilnice comandate de pe LOKOFOOD.ro care vor fi oferite cadrelor medicale de la Spitalului Clinic “Dr. Victor Babeș” București și Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București. Genial e că poti să le transmiți un mesaj personalizat acestor eroi in halate, din partea ta!

Eu m-am gândit deja la un mesaj drăguț: “Ești eroul nostru. Nu te uităm, suntem #AlaturiDeTine!”

Tu ce mesaj le-ai transmite medicilor în aceste momente?

 

acute horeca cu o comanda online

Sursa imagini: Lokofood.ro, GIF-uri realizate cu Gyphy.com


 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

 

Sponsor: Expressoft

Platforma:

 


Devastăm și ne jucăm

Demolition man vă spune ceva? Mie da. De fapt, Demolition toddler. I se potrivește mănușă fetiței mele, care în ultima vreme devastează metodic tot ce prinde la mână. Un turn din lego, creat pe culori asortate? Nici o problemă, se demolează în câteva minute. O Jenga la care s-a chinuit toată familia preț de o jumătate de oră, clădind, cu mâini tremurânde, construcția fragilă? Cu un dos de palmă a dărâmat ditamai turnul. Fără resentimente. Ba, mai mult, i se mai și cutremură de râs cârlionții de culoarea mierii când devastează câte ceva.

Pe lângă demolarea de turnulețe, odrasla mai are obiceiul adorabil de a măzgăli. Orice și oricât, arta nu cunoaște limite. Totul a început când a venit nașa cu un penar plin cu creioane colorate, din acelea speciale, din ceară, ca să prindă pe orice suprafață. Era și o radieră pitită acolo, dar nu a fost folosită niciodată. Creioanele însă, da. A început cu parchetul. Îi plăcea ei contrastul de verde-crud pe pardoseala de nuanța nisipului. Aristă, ce mai? Pe urmă, a luat la rând pereții. Sunt albi, o pânză neatinsă, așadar. Pe urmă a trecut la mobilă. Care e din MDF alb lucios, așa că nu s-a prea prins culoarea.


Totul s-a schimbat când au intrat jucăriile în scenă


Era deja prea mult. Ne trebuiau întăriri, situația începea să scape de sub control, iar apartamentul nostru se transformase într-o cazemată. Cum stăm mai mult în casă, nu nepărat din cauza carantinei ci pentru că, în mare, cam asta era viața noastră și înainte, am decis să cumpărăm jocuri de pe EToys. De pe canapea, elegant, fără bătăi de cap. Exact ce ne trebuia. Mai ales că aici am găsit cele mai noi jucării originale de la branduri cunoscute.


Cum odrasla e mare admiratoare de căței, am ales jucării cu căței. Poate vă întrebați de ce nu i-am luat pur și simplu un câine. Îi voi lua ceva mai tărziu, când va mai crește și-și va da seama cum să se comporte cu un animățut. La faza la care este acuma, sunt sigură că l-ar smuci și l-ar trage de blăniță non stop. Nici un cățel nu merită așa tratament. Așa că am preferat să luăm Patrula Cățelușilor Cărți De Joc Jumbo Cu Figurina În Cutie De Metal.


Dar vedeta incontestabilă a fost Cățelușul Interactiv Howlin Howie, cu ochii lui mari și cu vocea puternică, ce latră pe 3 tonuri diferite și scoate sunete adorabile, de fericire, atunci când este mângâiat.

Dar nu vă lăsați înșelați de aparențe! Howlin Howie poate intra și în modul câine de pază, în care latră la oricine trece pe lângă el, pentru a-și proteja stăpânul. Vă puteți imagina încântarea micuței Iris când se simte păzită ca o comoară prețioasă de vajnicul câine.


Un salt mental

Nu stiu dacă pur și simplu perioada asta cu jucăriile a coincis cu un salt mental sau au ajutat-o să treacă mai repede la următorul nivel, cert este că odrasla cu aere de sefuță s-a transformat vizibil. A devenit mai afectuoasă, mai organizată, mai responsabilă. Ea, care înainte trântea, demola și devasta on a daily basis, s-a apucat într-o seară să-și adune una câte una jucăriile, și, pe cele cu cățeluși, să le așeze tacticos în cutiile lor. Nu mi-a venit a crede ochilor. Am și întrebat-o:

-Iris, te-ai gândit să faci ordine între jucării?

-Tlebuie și cățelușii să mealgă să se culce pe la casele lor, nu? mi-a răspuns cu nonșalanță.

-Bravo, și mâine dimineață vor fi ca scoși din cutie, i-am răspuns.

Foto via Etoys.ro, Video realizat cu Canva.com

Provocare marca Blogal Initiative.

Sponsor:


Grija națiunii naște soluții

Până acum vreo 3 ani eram fără griji. Mă îngrijoram doar când dădea vreo răceală peste mine sau când simțeam un început de carie, căci cu dantura am avut dintotdeauna un fix. În rest, viața era frumoasă și lipsită de griji.


De unde vine grija?

Am dat față în față cu ea odată cu fetița cârlionțată care a intrat cu nonșalanță deplină în viața mea. O mare de bucurie și o mare de griji. O grijă care, sunt absolut sigură, va sta cu mine toată viața.

Am primit-o cu toți porii deschiși, am lăsat-o să mă invadeze, să mă sperie, dar să mă și înduioșeze, să-mi facă inima mică cât un purice, dar apoi să o facă să crească, precum un aluat de pâine în cuptor.

Sunt multe gânduri și e multă teamă în compoziția grijii. În momentul în care mi-am dat seama că grija vine din iubire, am început s-o accept ca pe o misiune, parte din mine, din ceea ce devenisem. O simplă mamă.

Odată ce devii mamă, se produc unele modificări structurale în mintea ta, așa încât practic te îndrăgostești de copilul tău, de zâmbetul lui, de lucirea din ochii lui iar, pe de altă parte, plânsul lui îți dă fiori pe șira spinării. Totul face parte din mecanismele complexe ale naturii de a remodela mintea mamei, așa încât să fie mereu în alertă, să-și poată supraveghea practic 24 de ore din 24, 7 zile din 7, progenitura.


Iubirea ne împinge să facem lucruri trăsnite

Am stabilit deja, grijă = iubire. Cum îmi crește inima de câte ori cârlionții ăștia blonzi se cutremură de râs, la fel se întâmplă când văd că mai există în țara asta companii cărora le pasă. Le pasă de oameni, dincolo de profitul imediat, le pasă de valori, dincolo de regulile corporate, le pasă de natură, dincolo de avântul industrial.

Așa este Farmec, o companie dragă mie, care trăiesc în Cluj de atâția ani.


Pare un lucru trăsnit ca o companie de produse cosmetice să se implice la acest nivel în producerea de dezinfectanți. Dar, dacă sapi mai adânc, îți dai seama că nici măcar nu este vorba de o schimbare de macaz. Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, producea și până acum produse de igienă personală și a locuinței, avea deja laboratoare de cercetare și două tipuri de produse pentru igiena mâinilor și a suprafețelor erau deja pe piață: Săpun Lichid Spumă Antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal. Cele două produse noi igienizante pentru uz personal, pe bază de alcool 70%: Loțiunea igienizantă pentru mâini și Gelul de igienizare pentru mâini vin, încă o dată, în sprijinul sănătății fiecăruia dintre noi.

Putem fi si uniți

Nimic nu face umanitatea mai unită decât confruntarea cu un dușman comun. Momentul acela a venit, mai repde decât s-ar fi așteptat mulți. Virusul e aici, mai real ca oricând. Dar aici suntem și noi. Ne luăm la trântă cu el, e singura noastră scăpare, fiecare la nivelul lui de implicare.

Doctorii în spitale, în prima linie. Transportatorii pe șoselele lumii. Farmec producând dezinfectanți care să ne ajute să ne știm în siguranță. Noi, cei mulți, stând acasă și având grijă de cei mai vulnerabili.


Se poate mai mult?

Întotdeauna există loc de mai mult și mai departe. Grija ne face să vizualizăm eventualele pericole, mecanismele de apărare intră în alertă și ne fac să găsim rapid soluții.

O companie dinamică, precum e Farmec, se va adapta mereu la noile realități și va găsi soluții pentru a ajuta comunitatea. Au dovedit-o deja prin campaniile lor trecute și prezente, dintre care mi-a atras atenția cea numită „Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”, în cadrul căreia, în cele 4 magazine din Cluj-Napoca au fost amplasate recipiente de colectare pentru deșeurile de ambalaje din hârtie, plastic, sticlă, metal și aluminiu.


Băile de mulțime vor fi multă vreme de acum încolo de domeniul nostalgiei. Dar o companie 100% românească, așa cum e Farmec, va găsi mereu căi de a se implica în comunitate și fără a fi neapărat unii lângă alții. O companie pe care o iubesc, cujeni de-ai mei implicați în comunitate, mereu adaptați la noile realități românești. O companie iconică pentru Cluj și pentru România, pentru care respectul față de mediu și implicarea în comunitate nu sunt doar niște sintagme lipsite de sens.

În vremuri tulburi, cum sunt cele pe care le trăim, o companie precum Farmec poate veni cu capitalul ei de încredere și de imagine și să producă vizualuri în care să facă awareness pentru marea masă a populației cu privire la importanța folosirii dezinfectanților, atât a celor de mâini, cât și a celor de suprafețe, și a felului în care se folosesc corect. Niște filmulețe creative, pe care să-ți facă plăcere să le vizualizezi, ar avea un impact enorm. O campanie de awareness bine făcută nu e altceva decât grija pentru cei care au grijă.

Uniți, deci puternici


Grija e forța motrice a umanității. Grija ne face să privim oamenii cu iubire și cu responsabilitate. Grija ne îmbracă în fericire orice sacrificiu pe care l-am face pentru semenii noștri. Iată de ce trebuie să o îmbrățișăm și să ne lăsăm simțurile să intre în alertă din când în când, când trăim în situații limită. Să nu uităm, astfel de situații ne-au făcut să devenim mai puternici și mai inteligenți de-a lungul istoriei. Umanitatea va ieși mai călită din acest tumult. Pentru că îi pasă.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


Stau acasă, dar nu stau

Știți senzația aia de picioare obosite, după ce ai bătut zeci de magazine? Sau oboseala pe care ți-o lasă în ochi o zi de hălăduit prin centru, când ai văzut prea multe ținute colorate? Sau plictiseala de a ieși în oraș cu prietenii și sâmbătă seara, după ce vineri ați ieșit și ați făcut-o lată? Ei, mi-e tare dor de plictisul acesta urban sau de oboseala din oase de după o ședință de shopping. Eu, care înainte mă plângeam cu fiecare ocazie și mă ceream acasă, acum, de la prea mult stat în casă, încep să mă gândesc cu nostalgie la momentele alea.

Dar cum n-am obiceiul să stau prea mult să-mi plâng de milă, mi-am luat soarta în mâini, am analizat posibilitățile și am ales:


M-am apucat de sport

Era acolo, în mine, de mult, dorința de a o face. Viața mi-a scos în cale însă o fetiță cârlionțată, apoi zile întregi de cuibărit pe canapea și nopți cu somn trunchiat. Dar viața și-a intrat ușor ușor în normal, și cheful de a face sport m-a lovit în a treia zi de caratină. Nu mai aveam nici o scuză. Fetița deja se mișcă independent prin casă, așa încât începeam și eu să-mi permit câteva minute de antrenament.

Că am rămas cu câteva kilograme și cu multă lene de când m-am ales cu minunea blondă în viața mea, asta nu mai vorbesc. Nu cu multe kilograme, ce-i drept, căci înainte de a-i da naștere eram genul “scândură”. Ei, m-am mai împlinit pe ici, pe colo, dar unele depozite s-au pus mai mult pe ici decât pe colo. Trebuiau, deci, eliminate.


Ceasul

Toate premisele erau acolo, dar aveam o problemă. Îmi trebuia un gadget, ceva care să-mi monitorizeze progresul. Să mă monitorizeze, să mă organizeze, să mă încurajeze să merg mai departe, căci v-am zis, lenea e mare.

După ce-am scormonit netul după ceasuri damă câteva zile bune, l-am ales. Să fie deștept și să arate bine, cam atât mă interesa. Ceasul SmartWatch Garmin Venu 010-02173-04 Granite Blue. Un ceas inteligent cu GPS cu un afișaj luminos, frumos, conceput pentru un stil de viață activ, Albastru Granite Blue cu carcasă argintie.


Dintre funcționalități, amintesc doar câteva:


✅ îți monitorizează sănătatea 7 zile din 7, 24 de ore din 24

✅ poți descărca cu ușurință muzica pe ceas, așa încât să nu fii nevoit să asculți de pe telefon

✅ înregistrează toate modalitățile de deplasare cu peste 20 de aplicații GPS sau pentru sporturi de interior preîncărcate

✅ poți descărca antrenamentele. Eu am descărcat workout-urile Kaylei Itsines, îmi place energia ei și antrenamentele sunt concepute pe nivele de dificultate, adică are și workouturi pentru total begginer, cum eram eu.

Sănătatea mea, la încheietură


Dar cel mai mult îmi place la acest ceas faptul că pot să vizualizez nivelurile de energie ale corpului pe parcursul zilei, astfel încât să pot stabili care sunt cele mai bune ore pentru activitate și pentru odihnă. Îmi monitorizează nu numai respirația (pe parcursul zilei, în timpul somnului și pe durata exercițiilor de respirație și a activităților de yoga), ci și saturația oxigenului în sânge, o imagine completă a modului în care dorm, a ciclului menstrual, dar și a nivelului de stres, de hidratare.

Și, ceva cu adevărat vital, ceasul acesta fenomenal îmi verifică constant pulsul și mă notifică dacă nivelul acestuia rămâne ridicat în timp ce mă odihnesc. De asemenea, mă ajută să estimez intensitatea efortului depus în timpul activităților sportive.

Ce am făcut după ce m-am plictisit de Kayla


Da, până și de Kayla m-am plictisit până la urmă. Așa sunt eu, mă plictisesc repede. Moment în care m-am întors din nou la smartwatch. Am găsit pe el exerciții cardio, de rezistență, yoga și Pilates, animate și ușor de urmărit, preîncărcate. În caz că mă plictisesc și de ele (slabe șanse, îmi va lua câțiva ani probabil să le fac pe toate) pot descărca mai multe antrenamente din comunitatea online Garmin Connect.

Ce zice soțul

Soțul a fost la început circumspect:

-Serios, chiar ai nevoie de ceva care să-ți controleze viața? Credeam că-ți ajunge soacră-ta.

Pe urmă însă, când a văzut că ceasul oferă și o grămadă de tehnici noi de respirație conștientă, a început să fie curios. Când vroiam să mă relaxez sau să mă concentrez, tot ce trebuia să fac era să încep o activitate de respirație, și mă calmam ca prin minune. Și soțul știe cel mai bine ce greu mă calmez eu 😜

-Cred că aș avea nevoie și eu de așa ceva, a admis el în cele din urmă. După o ședință furtunoasă la birou, ar fi grozav să mă calmez cu câteva tehnici de respirație. Asta, desigur, când se va da liber la ședințe, râse el amar.

-Haha, cred că ți-ar trebui mai degrabă să te lauzi cu el la colegi, nu-l cruț eu.

Pe urmă m-a tot pândit cu coada ochiului când făceam antrenamentele zilnice, m-a văzut cum m-am mobilizat, cum efectiv m-am remodelat, așa că-l simt că e puțin invidios pe ceasul meu. Urmează ziua lui la sfârșitul lunii, așa că mă bate gândul să-i iau din categoria ceasuri bărbați un smartwatch cel puțin la fel de complex ca al meu.

Foto via Watchshop.ro, videouri realizate cu Canva.com


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


Ești în drepturi, ești în cărți

Nu sunt șoferiță și, cel mai probabil, nici nu voi fi vreodată. Dar copilot da, sunt. Și nu orice copilot, ci unul care comentează, atenționează, dă sfaturi. Genul de copilot mega enervant, ați ghicit. Care, dacă ați luat o curbă prea strâns nu vă cruță sau, dacă n-ați semnalizat în intersecție vă va aminti și peste un an de asta. Pe scurt, unul pe care nu vi l-ați dori pe scaunul din dreapta.

Faptul că nu sunt și nu am nici cea mai vagă intenție să mă fac șoferiță nu mă împiedică însă să mă documentez și să-mi fac strategii, mai ales pentru situațiile limită în care poți să te trezești cât timp ești pe șosele. Mai ales când ești copilotul unui șofer care abia și-a luat permisul de un an de zile.

Așa că mi-am făcut temele, m-am documentat pe tot ce ține de asistență rutieră. Am reținut și un număr de telefon și, ca să-l țin minte mi-am pus în funcție toate asociațiile logice de care e în stare biata mea minte de femeie, care trage mai degrabă spre stânga. Spre emisfera stângă, aia cu creativitatea și cu gândirea haotică.


Așaa. I’m gonna spell it.

Zero.

De la zero griji căci, odată ce suni, ai parte de asistență rutieră 24/7 în România și în Uniunea Europeană. Pfuu, deja mi s-au dus primele broboane de sudoare de pe frunte și respir mai liniștită.

Doi.

În doi e mai bine, uite, de exemplu soțul meu nu e singur în mașină, suntem doi. Sunt și eu aici să comentez, să mai zic una-alta.

Unu.

Fizic suntem doi, dar suntem ca unu’. În momentele de cumpănă, unul vine cu soluția salvatoare. Adică eu!

*Psst, să nu-i spuneți că v-am zis.

Nouă.

Nouă ne place să fim în siguranță. Nouă ne place să avem parte de servicii complete: tractare, depanare, auto de înlocuire, door to door și repatriere, odată ce ni s-a întâmplat un accident. Nouă ne place, când contactăm o firmă de asistență rutieră, să aibă mai multe platforme proprii disponibile la nivel național (16 sună bine) și o rețea de parteneri cu experiență în domeniu.

Unu.

Unu de la primul, unicul și irepatabilul avantaj de a avea parte de auto de înlocuire fără costuri dacă ești partea păgubită într-un accident, costul fiind decontat de asigurătorul vinovatului.  E vorba de un servici creat încă din decembrie 2016, odată cu modificarea legii RCA în care se menționează că partea păgubită într-un accident auto beneficiază de auto de înlocuire pe perioada cât mașina sa se află în service pentru reparații.

Mașina la schimb va fi similară cu mașina deținută (implicată în accident) și se acordă din momentul în care mașina avariată a intrat în service. O zi de închiriere este egală cu 4 ore de manoperă.

Unu.

Unu, din nou. De la unul cei sub 1% care solicită auto de înlocuire dintre cei care ar avea dreptul să beneficieze de serviciul de înlocuire auto. Ceilalți pur și simplu nu cunosc dreptul prin lege sau cred că e peste poate de greu să obții acest serviciu. Fals. Trebuie doar să tastezi numărul 021.9111 și restul vine de la sine.

Unu.

Și încă unu. De la un singur număr de telefon pentru a salva timp și a rezolva eficient și fără stres situațiile neplăcute.

Reține și tu acest număr și nu uita că ai dreptul garantat prin lege de a primi mașina de înlocuire, în caz de accident, pe durata cât autovehicolul este în service. E vorba de obținere auto de înlocuire în 4 pași, fără niciun cost de auto de înlocuire, dacă ești partea păgubită într-un accident rutier, iar costul este decontat de asigurătorul șoferului vinovat.

Consideri că le-ar fi utilă această informație prietenilor tăi? Dă un share și dă mai departe!



Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


Ce ție nu-ți place altuia nu-i face (la cumpărături)

Nu stiu alții cum sunt, dar mie îmi pare că am aterizat de câteva săptămâni într-un film SF. Lumea largă pe care o știam a devenit dintr-o dată infim de mică, oamenii au devenit mai suspicioși, iar canapeaua din living a devenit partea esențială a vieții mele. Poate de aceea am și ajuns să o curăț și să o aspir zilnic.

Planurile de călătorie, de festivaluri, de vizitat prieteni și rude au căzut unul câte unul, ca într-un joc de domino, lăsând loc unui univers în care răsună vocea mediei.

Este totuși ceva bun în toată povestea asta? Mai mult ca sigur! Mă raportez doar la mine, nu-mi permit să vorbesc în numele tuturor. Faptul că stau în casă atât de mult înseamnă automat mai mult timp cu mine. Mai mult timp de meditație, de rugăciune, de introspecție. Timp în care mi-am dat seama că nu sunt invincibilă, că viața se poate termina oricând, așa că am ajuns să apreciez altfel cafeaua de dimineață, razele soarelui care se streacoară spre seară pe balcon (slavă Domnului că nu l-am închis), jocurile de sufragerie cu fetița mea, conversațiile pe skype cu părinții.


Cum era înainte la cumpărături


Ne porneam toți trei: eu, soțul, micuța Iris. Ne îmbrăcam frumos dar lejer, ne echipam cu rucsaci în care să îndesăm de-ale gurii, ne amestecam printre oameni, puneam mâna pe legume, pe fructe, ca să le găsim pe cele mai rotofeie și mai fragede. Iris hălăduia printre rafturile supermarketului cu șuvițele ei de culoarea mierii, se agăța uneori de câte o pungă de bomboane și nu i-o mai puteai smulge decât cu adevărate strategii de distragere a atenției.

Dacă se întâmpla să ne întâlnim cu un cunoscut, și de obicei se întâmpla, căci ne făceam cumpărăturile în cel mai apropiat supermarket, ne îmbrățișam, povesteam una-alta, îi mai culegeam o scamă de pe palton.

Cum e azi la cumpărături


Mă duc doar eu, sau soțul, o dată la 3-4 zile. Îmi iau un rând de haine pe care le pun apoi pe balcon și nu le mai ating o săptămână. Îmi pun meticulos masca, mănușile. Îmi iau unul din cei trei rucsaci pe care îi folosesc prin rotație, cu perioade de aerisire de câteva zile. Pantofii, la fel. Noroc că am o colecție impresionantă de pantofi, așa că pot să îi rulez fară probleme.

Buun, ies în sfârșit din casă, abia putând închide ușa de Iris, care se agață de ea, vrând să vină și ea la cumpărături. O las cu soțul, urlând în urma mea, și ies din scara blocului.

Inspir cu nesaț aerul, sunt recunoscătoare pentru momentul acesta. Până la magazin fac 5 minute. Pe drum mă întâlnesc cu o vecina care-și plimbă labradorul, care o aleargă de parcă tocmai a scăpat din lanț. Ne salutăm privindu-ne în ochi, doar ei se văd de după măști.

Ajung la magazin, îmi iau coșul și încep vânătoarea de alimente și articole de igienă. Altceva nu prea mai cumpărăm de ceva vreme. Nici stocuri nu ne-am făcut în afară de câteva cutii cu lapte praf pentru cea mică, cumpărăm doar cât să avem pe 3-4 zile și e ok așa. Avem hrană proaspătă, legume și fructe, nu conserve. Ceea ce e vital în perioada asta, să mănânci sănătos.

Colac peste pupăză, mă julesc la un deget de geamul de plexiglas de la casa de marcat. Îmi curge sânge –intru în panică. Mă întorc acasă ca un rănit de pe front, arătându-i soțului degetul însângerat. Face ochii mari, sare cu un tifon îmbibat în spirt și mă oblojește după ce mă spăl îndelung. Cea mică se încurcă printre picioarele noastre, neînțelegând ce se întâmplă.

Câteva sfaturi de bun simț, care ar trebui să ne intre în reflex în perioada asta:

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Tot în perioada asta e momentul să ieșim din egoismul nostru și să vedem ceva mai departe de noi și de propria familie. La cumpărături, de pildă, nu-ți umple portbagajul cu de toate doar ca să ai hrană pe jumătate de an. Gândește-te la cei care nu-și permit să-și facă stocuri, mai lasă-le și lor câte ceva.

https://gph.is/g/ZxelJkm
Sursa: Giphy.com

Nu lua la mână fiecare fruct sau legumă, ochește-le pe cele pe care le alegi și ia-le pe acelea. Dacă strănuți sau tușești, fă-o într-un șervețel sau în pliul cotului, nu împrăștia virusul.

#AsteaAsaSeFac

Așa se fac cumpărăturile în vreme de coronavirus. Sunt sigură că, după ce toată nebunia va fi trecut, le vom povesti nepoților cum a fost, cum ieșeam noi la supermarketul din cartier ca și cum am merge la război. Sunt sigură că va fi o lecție de viață care ne va căli și ne va face mai puternici.

Tot ce trebuie să facem este să respectăm TOȚI aceste reguli simple, și nu de mâine, de ieri. Împreună vom reuși!

Ceea ce azi mi se pare un film SF s-ar putea să devină noua normalitate

Antrenează-te pentru viața pe care s-ar putea să o trăim mult timp de acum înainte. Protejează-te pe tine și pe alții, gândește-te la cei din apropierea ta, la un vecin bolnav sau la un câine fără stăpân, care poate n-a mai primit mâncare de ceva vreme. Fii OM, se pare că asta crește imunitatea ❤

*Inițiativa marca Cristian China-Birta, cel care a lansat „Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona” #AsteaAsaSeFac

Sursa foto: Imagini realizate cu Canva.com, blogalinitiative.ro


Chakra mea cu chakra ta ne vor duce undeva

cristale protectoare pentru chakra

 

Era o zi ca oricare alta. Așa credeam eu, cel puțin, în dimineața aceea. Aveam să aflu, mai târziu, că era o zi ca niciuna de până atunci. Dar eu, înarmată doar cu vechiul meu cristal Lapis Lazuli, protector de chakră, mă strecuram inocentă printre oameni, pe potecile înguste, creionate parcă de un desenator uriaș, prin iarba deja călcată. Întreaga incintă a festivalului era în așa fel proiectată încât să te simți ca o mică Alice în țara minunilor, de la panourile cu leduri luminoase, caruselul uriaș care-și arunca umbra peste oameni, zecile de tarabe așezate strategic să te îmbie cu aromele gogoșilor și ale clătitelor și, mai ales, castelul care, în ciuda forfotei de festival, își păstra aerul misterios.

 

Ca la douăzeci de ani

 

Mă îndrept cu foamea în gât spre o tarabă. O aleg pe cea cu coada cea mai mică. Cel mai probabil n-or fi cele mai bune sandwich-uri, îmi spun, de vreme ce nu se prea înghesuie lumea. Dar n-are a face, mi-e mult prea foame, o să-mi iau de aici de-ale gurii. Mă postez în fața tarabei și-mi comand mâncarea. O înșfac și mă retrag la o terasă ferită, cu lăzi de bere pe post de scaune și cu butuci pe post de mese, cu câțiva copaci umbroși care te făceau să te simți dintr-o dată într-o lume la kilometri depărtare de scene, concerte și forfotă.

Dau să iau prima îmbucătură când un teckel mi se încolăcește printre picioare mirosindu-mi curios sandwichul. Îmi era foame, e drept, dar și lui îi era. I-am rupt o jumătate și i-am aruncat-o la câțiva metri distanță, în speranța că mă va lăsa să mănânc liniștită. Nici gând. Teckelul își înfulecă bucata și mă trezii cu el la picioare. Când ridic ochii, un flăcău înalt ne privea amuzat.

-Pixel, fii cuminte, îi strigă câinelui. Scuze, e așa, mai pofticios, zise așezându-se pe lada din fața mea. Sper că nu te-ai supărat.

-Cum aș putea să mă supăr? E așa de drăguuuț. Aproape la fel de drăguț ca tine, era să zic, dar m-am oprit la timp, mestecându-mi cuvintele cu ultima îmbucătură de sandwich. Era un băiat frumușel, cu ochii lui negri, strălucitori, cu maxilarele pătrățoase, cum îmi plăceau mie la bărbați, cu șuvițele ciocolatii, crețe, ieșind rebele din freza gândită cândva de un frizer priceput.

-Sunt impresionat, trebuie să recunosc, făcu el. I-ai dat jumătate de sandwich lui Pixel în condițiile în care se vede cu ochiul liber că ți-e teribil de foame, zise el râzând.

Simt cum roșeața îmi urcă în obraji.

-Să-ți cumpăr un sandwich? mă întrebă dând să se ridice.

-Nu, nu, îl opresc aproape strigând, mai mult de teamă că o să plece.

-Bun, făcu el. Atunci hai să ne cunoaștem mai bine. N-o să te întreb ce zodie ești.

-De ce? E o întrebare banală? Aa, de fapt știu, ești genul care nu crede în zodii, zic eu cu o fărâmă de tristețe în glas.

-Aa, nu. Dimpotrivă! Te văd cu Lapis Lazuli la gât și bănuiesc că ești zodia Săgetător.

Fac ochii mari. E prima dată când un bărbat face legătura dintre cristalul meu și semnul zodiacal.

 

Lecția de cristaloterapie

 

 

-Când te conectezi la frecvențele înalte ale cristalului Lapis Lazuli, practic te îmbogățești spiritual, începu el. I se mai spune și “Păstrătorul Înțelepciunii”, fiind un artefact puternic, surprinzător de eficient în a arunca o nouă lumină asupra sufletului, una dintre cele mai binefăcătoare bijuterii pentru chakre.

Când ajungi să înțelegi efectele vindecătoare ale acestor seturi de cristale terapeutice te poți conecta la un nivel mai adânc la înțelesurile lor. În timpul Renașterii, continuă el, cristalul albastru era considerat o culoare sacră (sacre bleu), de aceea cristalul Lapis Lazuli era transformat în pulbere și folosit pentru a picta veșmintele Fecioarei Maria, dar și în alte opere de artă iconice.

-Chiar, era un fel de albastru de Voroneț la italieni? întreb eu.

-Poți să spui și așa, admise el cu un zâmbet. Dar nu numai artiștii renascentiști au folosit această pulbere. Se spune că însăși Cleopatra folosea pudra de Lapis Lazuli pentru machiajul pleoapelor. Dacă ești atrasă de acest cristal, e un semn că ești pregătită pentru o transformare spirituală.

Împreună cu alte pietre violet și albastru închis, cristalul de Lapis Lazuli e asociat cu chakra celui de-al treilea ochi, centru energetic care procesează cunoașterea, intuiția și înțelepciunea.

-Mai exact, când am cristalul la mine, gândesc mai limpede și iau decizii mai bune în viața de zi cu zi. Asta e testat pe propria-mi piele, îi întăresc eu vorbele.

-Da, faptul că ai integrat acest cristal în viața ta de zi cu zi, și că, uite, l-ai luat cu tine și la festival, te va ajuta să-ți împrăștii lumina în lume cu încredere în tine și cu autenticitate. Dar, poate cel mai important, Lapis Lazuli are proprietăți vindecătoare: ușurează durerea, în special migrenele.

Nu mă pot abține să nu râd, mai ales când mă gândesc că noi, fetele, acuzăm adesea migrenele. De-acum nu mai am scuză, îmi zic, când am cristalul la mine.

-Ajută și la buna funcționare a sistemului nervos și respirator, continuă el, ignorând râsul meu. Ajută la vindecarea gâtului, a laringelui și a tiroidei. Purifică sângele, reduce presiunea arterială și ajută la combaterea insomniei. Ce e surprinzător e că acest cristal ajută la identificarea obiceiurilor și a emoțiilor negative care sabotează procesul de vindecare.

-Ce frumos vorbești, te-aș asculta așa ore în șir.

 

…și chiar așa a fost, de atunci l-am tot ascultat. Ani în șir.

 

Pentru că din ziua aceea am rămas împreună. Avea și el un cristal la el, ascuns în buzunarul de la piept. Mi l-a arătat încă de atunci, din prima zi, când și-a scos granatul lui prețios din buzunar, odată cu mărturisirea că e zodia Berbec, un Berbec încăpățânat. Aveam să aflu mai târziu, după ani și ani, cât anume de încăpățânat. Dar asta e o altă poveste.

Oricum, îi iubesc până și micile accese de încăpățânare, și sunt convinsă că nu doar zodiile noastre sunt foarte compatibile, ci și cristalele se potrivesc destul de bine. Portocaliul lui și albastrul meu sunt, până la urmă, culori complementare. 🧡💙

Cel mai frumos cadou de la el a fost o brățară de pe Stonemania care, pe lângă Lapis Lazuli, are și Cuarț fumuriu, Acvamarin, Sodalit și Ametist.

Le iau pe rând:

lapis lazuli, cristal pentru chakra

 


 


 


 


 

Cinci cristale binefăcătoare pentru săgetători, ca mine. Mă bucur în fiecare zi de puterea reunită a acestor bijuterii pietre cristaloterapie, mai ales că sunt 100% naturale, netratate.


Sursa foto: Stonemania.ro, Pietre Semipretioase | Facebook

 

 


 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor: