12 Jun

CSF când nu vrei proces cu banca? 5 motive sa alegi CSALB

Mai ții minte somnul ăla lin, netulburat de nimic, din care te trezeai cu fața boțită, dar cu mintea limpede și cu trupul revigorat? Somnul ăla din prima tinerețe, când nu-ți făcuseși încă rate la bancă. Da, ce amintire frumoasă! 

Dar ce te faci că, uite, ai cedat și tu presiunilor și te-ai mutat la casa ta, sau ți-ai luat mașina ta, sau ți-ai făcut afacerea ta. Luându-ți drept partener o bancă, vrând nevrând.

Statusul relaței cu banca: It’s complicated

Ca în orice relație, la început totul a fost lapte și miere. Fiecare dintre voi, tu pe de o parte, banca pe cealaltă, ați venit cu un capital de încredere. Tu cu salariul tău, care la vremea respectivă părea bătut în cuie pe viață. Banca cu împrumutul consistent, care să te ajute să pornești în viață pe drumul tău. 

Ai ales-o dintre mai multe, ai făcut cercetare de piață, te-ai interesat printre prieteni dacă e de încredere, i-ai căutat trecutul, ai făcut cam tot ce ținea de tine înainte să intri în acest parteneriat, care părea echitabil. 

Dar iată că anii au trecut și relația a început să se încingă. Mai ales în perioadele în care tu ai rămas fără o parte din venit, sau în care ți-ai dat seama că promisiunile de la începutul relației începeau să se clatine, și banca ta cea dragă îți impunea comisioane peste comisioane, mărea dobânzi, avea pretenții tot mai mari de la un biet muritor, ca tine. 

Atunci ai început să-ți pierzi și somnul tău lin, din tinerețe. I-au luat locul întorsul de pe o parte pe alta, insomniile, ba uneori chiar și coșmarele. 

Csf? N-ai csf. De fapt ai: CSALB

Da, o relație care poate deveni un coșmar, din care aparent calea de ieșire e doar un sir de procese, mai exact un proces civil. Până în 2016, singura cale de a încerca să-ți rezolvi problemele cu banca era să intentezi proces instituției financiare creditoare, pentru a-ți soluționa eventualele probleme.

Evident că, odată demarat procesul, relația dintre cei doi parteneri (eu, cea cu somnul pe sponci, și banca) devenea din ce în ce mai rece, și șansele de reîncălzire a ciorbei erau nule.
 

 

CSALB e o alternativă la un proces care te seacă de energie și de bani 

Pentru cei care vor să-și rezolve problemele cu banca altfel decât printr-un proces, există o alternativă: CSALB sau Centrul pentru Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul Bancar. Este o entitate independentă, apolitică și non-guvernamentală care a fost înființată în 2016, ca urmare a unor directive ale Uniunii Europene.
Centrul are ca principal obiectiv acela de a soluționa eventualele probleme care pot apărea între clienți și instituții financiare – atât bănci, cât și IFN-uri, printr-o conciliere. CSALB este un loc în care contractul existent poate fi renegociat și îmbunătățit, astfel încât ambele părți să aibă de câștigat și să nu mai ajungă la proces.

Vestea bună e că în România există posibilitatea să negociezi cu banca. Niciun alt domeniu nu îți oferă această oportunitate, deși în Europa astfel de Centre sunt și în domenii precum telecom, transporturi, utilități etc. În această negociere intervine CSALB, care ajută la rezolvarea problemelor cu Banca rapid și gratuit.

infografic csalb

Orice negociere corectă merge pe principiul echității

În momentele-cheie ale vieții, suntem puși în fața unei negocieri. Cel mai rău lucru care se poat e întâmpla e ca una, sau chiar amândouă părțile să fie pe poziții fixe, să nu vrea să lase nimic de la ele. 

Conciliatorii CSALB încearcă tocmai acest lucru: să miște părțile de pe pozițiile fixe și să îi facă mai flexibili, să accepte că într-o negociere ambele părți trebuie să-și satisfacă așteptările.

Ce avantaje ai dacă mergi pe mâna celor de la CSALB

✅ serviciile CSALB sunt gratuite pentru consumatori

✅ timpul de soluționare este de cel mult 90 de zile, conform legii (media este de 55 de zile)

✅ reducererea sau eliminarea unor comisioane

✅ scăderea dobânzii

✅ scăderea ratelor sau chiar ștergerea întregii datorii (ultima măsură este luata în special în cazurile sociale sau în cele ale consumatorilor care au diferite probleme medicale)

Unde găsești studii de caz, detalii despre conciliatori și despre negociere

Dacă vă găsiți în situația nefericită de a fi pe punctul de a începe un proces cu banca sau cu IFN-ul, dați-i o șansă concilierii. S-ar putea să fiți uimiți de cât de repede și de avantajos (pentru ambele părți) se poate rezolva totul. Vă invit să intrați pe pentru studii de caz, și informații actualizate intrați pe csalb.ro , iar detalii despre conciliatori și despre negociere găsiți pe canalul de youtube CSALB. Mi-au plăcut cliprile marca CSALB, mai ales cel de mai jos, din care îți dai seama că nu numai debitorii, ci și creditorii își doresc să colaboreze cu CSALB. It’s not a one way street! 

 


6 Jun

Unde mi-am găsit mașina visurilor mele

drumul spre mare in masina visurilor mele

Pe măsură ce mă apropiam de cafenea, pașii îmi erau tot mai înceti și inima îmi bătea tot mai tare. Mă simțeam ca și când m-aș fi dus la o întâlnire, deși nu era nici pe departe o întâlnire propriu-zisă. Eu însă simțeam din plin vântul răcoros de primăvară trecând încolo și-ncoace pe străduța pavată, și cu coada ochiului vedeam cum câte-o pungă goală, scăpată dintr-un coș de gunoi, dansa în ritmul ei la o margine de caldarâm. 

Provocare acceptată: Mașina căutată

Ajung în sfârșit, trec pragul cafenelei și dau o ocheadă înăuntru. Nici nu era greu de reperat: singurul client la ora aceea a amiezii, se așezase la masa de lângă fereastră și citea ceva pe telefon. Nu pot să nu observ ce bine arată din profil, cu nasul lui drept și cărnos conturat în contra-lumină. 

-Am venit puțin mai repede decât era ora stabilită, începu el. 

-Ei, nu-i nimic, râd. Măcar bine că n-am întârziat. Nici nu aveam cum să întârzii, la întâlnirea cu mașina de vis, adaug eu. 

-O fi mașina ta de vis, dar nu e mașina ta, răsuci el cuțitul în rană. 

-Ei, o să fie, în curând, i-o întorc. 

-Cum anume, o să mi-o furi? râse el. 

-O să-mi cumpăr exact același model de Honda, aceeași culoare, același an. Nu înainte însă de a-i face un test drive – alături de tine, îi zâmbesc cât de duios pot. Sunt atât de pornită, încât mi se pare că văd și în cafea importatorul de la care urmează să-mi iau Honda. E un semn, îmi spun. 

 

Râde și dă pe gât cafeaua scurtă. Ne ridicăm și îmi deschide ușa cafenelei, după care ne îndreptăm spre parcare. 

-Îți mulțumesc că ai acceptat provocarea de a-mi fi copilot, tu, care ești atât de ahtiat după condus. Pentru că ți-ai răpit din timpul tău de sâmbătă ca să mă lași să-ți conduc mașina asta de poveste. 

-Nu ești singura care s-a îndrăgostit, râse. Eu pălesc. Oare m-a ghicit că sunt topită după el? De mașina asta, adaugă el. 

 

Cum arată mașina mea de vis

Ne așezăm în minunăția asta de mașină, cu silueta ei robustă, cu un aspect care făcea puțin probabil să se piardă în parcare. Arăta bine atât pe exterior, cât si pe interior, unde dădeai de tapițerii premium, pe care iți făcea plăcere să le atingi. Odată instalată, mi-am dat seama că atât pentru mine, ca șofer, cât și pentru pasager, nu exista loc de compromisuri. Honda Civic  le avea pe toate: scaune spațioase, motor puternic și silențios, roți robuste, exact ce așteptam eu de la o mașină. Aveai parte de ergonomicitate și upgrade-uri tehnologice ale unei mașini Civic standard. 

Odată ce pun mâinile pe volan s-au pornit și fluturii, îmi zboară prin stomac. Parcă lumea s-a oprit în loc. Sunt doar eu și mașina. Ah, mai e și bărbatul de care m-am îndrăgostit în dreapta mea.

Luăm strâns o curbă, îl văd puțin crispat.

-Stai liniștit, îi zic, chiar dacă n-am mai condus de mult, inginerii Honda au conceput sisteme de siguranță care protejează pasagerii circumspecți, ca tine. Crede-mă, tocmai pentru că e așa sigură îmi place atâta. 

 

 

“font-size: 30px;”>Mașină rulată, dar cu o istorie curată 

-Eh, văd că te-ai documentat, nu glumă, râse el.

-Da, nu pornesc niciodată la drum fară să mă documentez temeinic, i-o întorc eu. Uite, spre exemplu am aflat de unde pot să-mi cumpăr exact același model de mașină, atâta doar că la un preț mult mai atractiv decât cel la care ai luat-o tu. Plus că mașinile de pe SIXT SH sunt sigure și primești garanție pentru o perioadă de 2 ani.

-Și ce te face să crezi că nu a trecut prin câteva zeci de mâini înainte să pui tu mana pe ea? știi cum e cu mașinile rulate, făcu el circumspect.

-Chiar vroiam să-ți zic. Cei de la SIXT SH comercializează doar mașini care nu au avut decât un singur proprietar.

-Pare alternativa perfectă pentru cei care își doresc o mașină sigură și puternică, dar nu sunt dispuși să dea întreagă sumă pentru ele. 

Prima destinație

-Exact, admit. Mi-am făcut deja planul: Prima destinație va fi Vama Veche, așa, pentru un weekend. Ce zici, vii cu mine? îl întreb tranșant.

-Vin, dar eu conduc, râse. 

Îi observ cu coada ochiului dinții de un alb orbitor. 

-Să te uiți neapărat la istoricul mașinii, îmi zice. Știi, se mai întâmplă să fi fost accidente ascunse, kilometraj dat înapoi. 

-M-am interesat și pe partea asta, îl liniștesc. La SIXT SH primeșți istoricul complet al mașinii, inclusiv cu accidente și stadiul integral al reviziilor, unde se vede și kilometrajul, totul este transparent și deschis, pentru că nu au nimic de ascuns.

-Încă ceva, își aminti el. Să nu cumva să fi fost reparată cu hei-rup-ul. Știi tu, cum se mai practică. Reparații neînregistrate, cu piese din dezmembrări. Te poți trezi că ai de investit în ea pe urmă o mică avere. 

-Neh, tocmai de asta m-am îndreptat spre cei de la SIXT SH. Mașinile se vând când ies din garanție, iar până în acel moment ele au fost reparate pe garanție și asigurare, deci sunt reparate în service autorizat și cu piese noi, întrucât nu există motive să nu fie întreținute corect. Așa încât nu va mai trebui să investesc suplimentar. 

-Bun, răsuflă el ușurat, se pare că cei de la SIXT SH au trecut testul. Până și testul meu, care știi cât sunt de cârcotaș când vine vorba de chestiuni legate de mașini rulate.

-Abia astept să-mi vină, îi mărturisesc. Așa poate o să-mi treacă obsesia pentru mașina ta, râd. Am rezervat-o deja online. Am intrat în  secțiunea dedicată “Mașini disponibile la cerere”, mi-am ales-o și mi-am făcut rezervarea pe loc pentru a fi prima contactată în momentul în care mașina devine disponibilă. Vreau să mă asigur că va fi a mea!

-O mișcare isteață, admise. 

 

 

Adresă și program SIXT SH
Șoseaua București-Ploiești nr. 145, București
Program: luni-vineri 09:00-18:30, sâmbătă 09:00-14:00

 

masini rulate

 


13 Apr

Comanda ta va ajuta pe cineva. Alegerea perfectă când ți-e foame

O luam de fiecare dată pe străduța laterală, cu dale din bazalt, mai puțin umblată, chiar dacă în plin centru. Așa aveam răgaz să mai visez puțin la comanda mea, la mâncărica aburindă, înțesată cu cele mai savuroase arome mediteraneene din târg și la încă ceva, la ochii aceia de un verde smarald, răsăriți si ei parcă dintr-o mare îndepărtată, dar care erau cât se poate de autohtoni, ce mă fixau de după tejghea.

Vântul parcă aducea cu el miros de primăvară, și eu simțeam că gata, iar e anotimpul ăla în care mă îndrăgostesc. Ajunsă în fața restaurantului Pasta la Vista, inspir adânc și îi trec pragul luându-mi o față cât mai neutră. Mă îndrept spre tejghea. Era el de serviciu, deci calculasem bine turele, mă felicit în gând.

 

O porție de paste cu o porție de zâmbet. Si o comandă

 

-Penne All’ Amatriciana, ca de obicei? mă întrebă el cu un ton prietenos, de cum mă zări.

-Da. Să pui te rog porție dublă de pătrunjel!

-Să-ți spun un secret, ești cea mai mare consumatoare de pătrunjel dintre clienții mei, râse el.

Simt cum roșeața îmi urcă în obraji, mai ales că îi zăresc dinții de un alb fără pată, dezvelindu-se cu nonșalanță în râs.

 

 

-Cred că și tu mai ronțăi câte o legătură, îi arunc. La ce dantură impecabilă ai. Știi? Chiar ajută.

-Hahah, mai ronțăi și eu pe ici-colo, admise el, dar niciodată pătrunjel. Îl păstrez pentru tine.

-Apreciez, i-o întorc cu un zâmbet.

-Din păcate n-o să mai am pentru cine-l păstra, adaugă el cu o fărâmă de tristețe în glas.

-De ce, nu plec nicăieri, îi zic proptindu-mă și mai adânc cu picioarele în fața tejghelei.

-Nu pleci, doar că n-o să mai vii. Știi, de mâine închidem restaurantul. Tragem zăvorul. Pandemia a început să circule liber pe străzi, așa că localurile trebuie să-și ferece porțile, unul câte unul. Pasta la vista, baby!

-Of!, aproape că strig, mai mult de teamă că n-o să-l mai văd. Dar livrări la domiciliu o să mai faceți, nu? Îmi venea să-l întreb: poți să-mi livrezi tu pastele astea demențiale la domiciliu? Dar mi-am înghițit la timp cuvintele. El era bucătar, nu cărăuș.

-Da, asta da, de mâine începem livrările. Dar hey, dacă tot n-o să ne mai vedem față-n față o vreme, ne putem vedea pe skype la un prânz. Ce zici? îmi dai ID-ul tău?

-Sigur, îi zic abținându-mă cu greu să nu sar în sus de bucurie. Sunt Nela89 pe skype, ne vedem mâine.

Mă îndrept spre masa din colt, la care mă așezam de fiecare dată, și-i simt privirea petrecându-mă. Observ distrată mugurii albicioși ai cireșului de dincolo de fereastră. Cine i-ar fi zărit ieri? Azi însă, aveam toate motivele să văd lumea cu alți ochi. Mai mari și mai curioși. Eram îndrăgostită, mi-era clar de-acuma.

 

 

Un prânz nu vine niciodată singur. Ca la comandă

 

A doua zi, pe la ora prânzului, cu caserola de All’ Amatriciana în față, îl sun pe skype. Îmi bătea inima atât de tare, că aproape o auzeam. Cu toate emoțiile mele însă, prânzul împreună, eu de o parte, el de alta a ecranelor, a fost cât se poate de plăcut și de lejer. Am mai roșit de câteva ori, ce-i drept, dar am pus-o pe seama sosului iute acrișor. El a râs, se vede că mă cunoștea deja.

Îmi plăcea omul, la fel de mult cum îmi plăcea și mâncarea pe care o gătea! Și faptul că aveam contact zilnic cu el, căci așa ne-am propus, să ne luăm prânzul împreună în fiecare zi, îmi dădea aripi. O să-l văd, deci, în fiecare zi. Exact ca și până acuma. Hai că nu-i carantina atât de neagră, mi-am zis.

 

În carantină, dar împreună. Virtual

 

Și uite-așa ne-am carantinat amândoi. El când acasă, când în restaurant, care-i devenise a doua casă de câțiva ani încoace. Eu, în apartament, așteptând cu înfrigurare nu numai pachetul cu mâncare caldă, dar și prânzul pe skype, care se lungea de multe ori până la cină. Trai, neneacă, cu carantină cu tot!

 

Deschizătoarea de ochi

 

Am o prietenă dureros de directă. Majoritatea o evită, tocmai pentru că are “darul” acesta, să-ți spună verde în față ce gândește, fără să te menajeze câtuși de puțin. Eu tocmai pentru asta o apreciez și, chiar dacă pe moment înghit în sec căci adevărul doare, îi sunt recunoscătoare că îmi deschide ochii, mai ales că de multe ori chiar am nevoie de cineva ca ea, eu fiind mai idealistă.

Când i-am povestit prietenei mele că-mi iau prânzul pe skype cu bucătarul care-mi gătește mâncarea mi-a zis:

-Fată, tre’ să vă mutați împreună după ce se termină toată nebunia cu virusul. O să fie de vis, imaginează-ți. Tu, care ești antitalent la gătit, cu bucătarul tău preferat. Și nu uita, până la urmă și tu l-ai ajutat. De juma’ de an, de când ți s-au aprins călcâiele, mănânci numai de la el de la restaurant, și acum, de când cu pandemia, tot la mâncarea lui apelezi, așa că îl ajuți pe om să-și păstreze locul de muncă, chiar și în condiții vitrege. It’s a win win situation.

Avea dreptate, din perspectiva asta măcar, eram cuplul perfect.

 

Ce putem face că să ne păstrăm restaurantul preferat în viață?

 

comanda mancare online

 

 Ei, și uite aici intervine LOKOFOOD.ro, un agregator de restaurante pe care le poți filtra în funcție de proximitatea de locul în care dorești să-ți fie livrată mâncarea. O gură de aer pentru afacerile din domeniul HORECA, ce se zbat zilele acestea ca să supraviețuiască.

Un asemenea portal îi ajută pe consumatorii ca mine, ca tine, să găsească restaurantele din proximitate și meniurile lor, așa încât comenzile de mâncare să fie la câteva clickuri distanță. E o platformă online 100% românească ce ia naștere într-un moment de cumpănă al domeniului HoReCa, prin efortul susținut al unei echipe cu o experiență de peste 20 de ani pe piață din România.

 

Întoarcerea spre tot ce e autohton, co simplă comandă

 

Că are multe părți tenebroase această pandemie e evident. Eu vreau însă să vorbesc despre părțile bune pe care situația actuală le poate scoate la lumină. După ce ani la rândul ne-am tot îndreptat spre țările de afară ca spre un paradis devenit dintr-o dată la îndemănă, această pandemie va schimba mentalitățile multora și stilul de a face cumpărături. Ne vom întoarce spre valorile și produsele autohtone, ca la o oază demult uitată, în stare însă să ne hrănească și să ne aducă bunăstare.

LOKOFOOD.ro s-a născut tocmai dintr-un astfel de demers, reușind să susțină industria ospitalității și implicit economia locală, să aducă împreună comunități și restaurante.

 

#StaiAcasa și comandă mâncare online

cum faci o comanda online

Altfel spus, șezi blând și comandă online mâncare de la restaurantele din proximitate. Ia exemplul meu, nici nu știi ce bucătăraș drăguț s-ar putea să ajuți să-și păstreze jobul. 🧡

Chiar dacă zilele astea nu ne putem bucura de apropierea față de prieteni, nu ne împiedică nimic să luăm prânzul împreună din când în când, chiar dacă nu la aceeași masă. Avem destulă tehnologie care să ne aducă împreună, mai ales că internetul merge bine în România. Eu prânzurile mi le-am rezervat deja pentru bucătărașul meu iubit, dar mai iau câte un mic dejun cu prietenele și de fiecare dată se lasă cu mult râs, haz de necaz și alte derivate. Important e că mai ieșim și noi din starea de carantină. Iți recomand și ție exercițiul ăsta, face bine la ten antren.

Sau, poți face pur și simplu o faptă bună comandând meniuri pentru medicii noștri, cei care se luptă cu virusul în prima linie, eroii noștri de azi și de mâine. Inițiativa e parte din campania #SustinemMedicii și se vrea o mână întinsă acestor veritabili eroi.

Cum poți să ajuți? Achiziționând un număr de meniuri zilnice comandate de pe LOKOFOOD.ro care vor fi oferite cadrelor medicale de la Spitalului Clinic “Dr. Victor Babeș” București și Institutul Național de Boli Infecțioase Prof. Matei Balș București. Genial e că poti să le transmiți un mesaj personalizat acestor eroi in halate, din partea ta!

Eu m-am gândit deja la un mesaj drăguț: “Ești eroul nostru. Nu te uităm, suntem #AlaturiDeTine!”

Tu ce mesaj le-ai transmite medicilor în aceste momente?

 

acute horeca cu o comanda online

Sursa imagini: Lokofood.ro, GIF-uri realizate cu Gyphy.com


 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

 

Sponsor: Expressoft

Platforma:

 


8 Apr

Grija națiunii naște soluții

Până acum vreo 3 ani eram fără griji. Mă îngrijoram doar când dădea vreo răceală peste mine sau când simțeam un început de carie, căci cu dantura am avut dintotdeauna un fix. În rest, viața era frumoasă și lipsită de griji.


De unde vine grija?

Am dat față în față cu ea odată cu fetița cârlionțată care a intrat cu nonșalanță deplină în viața mea. O mare de bucurie și o mare de griji. O grijă care, sunt absolut sigură, va sta cu mine toată viața.

Am primit-o cu toți porii deschiși, am lăsat-o să mă invadeze, să mă sperie, dar să mă și înduioșeze, să-mi facă inima mică cât un purice, dar apoi să o facă să crească, precum un aluat de pâine în cuptor.

Sunt multe gânduri și e multă teamă în compoziția grijii. În momentul în care mi-am dat seama că grija vine din iubire, am început s-o accept ca pe o misiune, parte din mine, din ceea ce devenisem. O simplă mamă.

Odată ce devii mamă, se produc unele modificări structurale în mintea ta, așa încât practic te îndrăgostești de copilul tău, de zâmbetul lui, de lucirea din ochii lui iar, pe de altă parte, plânsul lui îți dă fiori pe șira spinării. Totul face parte din mecanismele complexe ale naturii de a remodela mintea mamei, așa încât să fie mereu în alertă, să-și poată supraveghea practic 24 de ore din 24, 7 zile din 7, progenitura.


Iubirea ne împinge să facem lucruri trăsnite

Am stabilit deja, grijă = iubire. Cum îmi crește inima de câte ori cârlionții ăștia blonzi se cutremură de râs, la fel se întâmplă când văd că mai există în țara asta companii cărora le pasă. Le pasă de oameni, dincolo de profitul imediat, le pasă de valori, dincolo de regulile corporate, le pasă de natură, dincolo de avântul industrial.

Așa este Farmec, o companie dragă mie, care trăiesc în Cluj de atâția ani.


Pare un lucru trăsnit ca o companie de produse cosmetice să se implice la acest nivel în producerea de dezinfectanți. Dar, dacă sapi mai adânc, îți dai seama că nici măcar nu este vorba de o schimbare de macaz. Farmec, cel mai mare producător român de cosmetice, producea și până acum produse de igienă personală și a locuinței, avea deja laboratoare de cercetare și două tipuri de produse pentru igiena mâinilor și a suprafețelor erau deja pe piață: Săpun Lichid Spumă Antibacterian Gerovital Pure și Nufăr Dezinfectant Universal. Cele două produse noi igienizante pentru uz personal, pe bază de alcool 70%: Loțiunea igienizantă pentru mâini și Gelul de igienizare pentru mâini vin, încă o dată, în sprijinul sănătății fiecăruia dintre noi.

Putem fi si uniți

Nimic nu face umanitatea mai unită decât confruntarea cu un dușman comun. Momentul acela a venit, mai repde decât s-ar fi așteptat mulți. Virusul e aici, mai real ca oricând. Dar aici suntem și noi. Ne luăm la trântă cu el, e singura noastră scăpare, fiecare la nivelul lui de implicare.

Doctorii în spitale, în prima linie. Transportatorii pe șoselele lumii. Farmec producând dezinfectanți care să ne ajute să ne știm în siguranță. Noi, cei mulți, stând acasă și având grijă de cei mai vulnerabili.


Se poate mai mult?

Întotdeauna există loc de mai mult și mai departe. Grija ne face să vizualizăm eventualele pericole, mecanismele de apărare intră în alertă și ne fac să găsim rapid soluții.

O companie dinamică, precum e Farmec, se va adapta mereu la noile realități și va găsi soluții pentru a ajuta comunitatea. Au dovedit-o deja prin campaniile lor trecute și prezente, dintre care mi-a atras atenția cea numită „Ai grijă de natură așa cum ai grijă de tine”, în cadrul căreia, în cele 4 magazine din Cluj-Napoca au fost amplasate recipiente de colectare pentru deșeurile de ambalaje din hârtie, plastic, sticlă, metal și aluminiu.


Băile de mulțime vor fi multă vreme de acum încolo de domeniul nostalgiei. Dar o companie 100% românească, așa cum e Farmec, va găsi mereu căi de a se implica în comunitate și fără a fi neapărat unii lângă alții. O companie pe care o iubesc, cujeni de-ai mei implicați în comunitate, mereu adaptați la noile realități românești. O companie iconică pentru Cluj și pentru România, pentru care respectul față de mediu și implicarea în comunitate nu sunt doar niște sintagme lipsite de sens.

În vremuri tulburi, cum sunt cele pe care le trăim, o companie precum Farmec poate veni cu capitalul ei de încredere și de imagine și să producă vizualuri în care să facă awareness pentru marea masă a populației cu privire la importanța folosirii dezinfectanților, atât a celor de mâini, cât și a celor de suprafețe, și a felului în care se folosesc corect. Niște filmulețe creative, pe care să-ți facă plăcere să le vizualizezi, ar avea un impact enorm. O campanie de awareness bine făcută nu e altceva decât grija pentru cei care au grijă.

Uniți, deci puternici


Grija e forța motrice a umanității. Grija ne face să privim oamenii cu iubire și cu responsabilitate. Grija ne îmbracă în fericire orice sacrificiu pe care l-am face pentru semenii noștri. Iată de ce trebuie să o îmbrățișăm și să ne lăsăm simțurile să intre în alertă din când în când, când trăim în situații limită. Să nu uităm, astfel de situații ne-au făcut să devenim mai puternici și mai inteligenți de-a lungul istoriei. Umanitatea va ieși mai călită din acest tumult. Pentru că îi pasă.


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


6 Apr

Stau acasă, dar nu stau

Știți senzația aia de picioare obosite, după ce ai bătut zeci de magazine? Sau oboseala pe care ți-o lasă în ochi o zi de hălăduit prin centru, când ai văzut prea multe ținute colorate? Sau plictiseala de a ieși în oraș cu prietenii și sâmbătă seara, după ce vineri ați ieșit și ați făcut-o lată? Ei, mi-e tare dor de plictisul acesta urban sau de oboseala din oase de după o ședință de shopping. Eu, care înainte mă plângeam cu fiecare ocazie și mă ceream acasă, acum, de la prea mult stat în casă, încep să mă gândesc cu nostalgie la momentele alea.

Dar cum n-am obiceiul să stau prea mult să-mi plâng de milă, mi-am luat soarta în mâini, am analizat posibilitățile și am ales:


M-am apucat de sport

Era acolo, în mine, de mult, dorința de a o face. Viața mi-a scos în cale însă o fetiță cârlionțată, apoi zile întregi de cuibărit pe canapea și nopți cu somn trunchiat. Dar viața și-a intrat ușor ușor în normal, și cheful de a face sport m-a lovit în a treia zi de caratină. Nu mai aveam nici o scuză. Fetița deja se mișcă independent prin casă, așa încât începeam și eu să-mi permit câteva minute de antrenament.

Că am rămas cu câteva kilograme și cu multă lene de când m-am ales cu minunea blondă în viața mea, asta nu mai vorbesc. Nu cu multe kilograme, ce-i drept, căci înainte de a-i da naștere eram genul “scândură”. Ei, m-am mai împlinit pe ici, pe colo, dar unele depozite s-au pus mai mult pe ici decât pe colo. Trebuiau, deci, eliminate.


Ceasul

Toate premisele erau acolo, dar aveam o problemă. Îmi trebuia un gadget, ceva care să-mi monitorizeze progresul. Să mă monitorizeze, să mă organizeze, să mă încurajeze să merg mai departe, căci v-am zis, lenea e mare.

După ce-am scormonit netul după ceasuri damă câteva zile bune, l-am ales. Să fie deștept și să arate bine, cam atât mă interesa. Ceasul SmartWatch Garmin Venu 010-02173-04 Granite Blue. Un ceas inteligent cu GPS cu un afișaj luminos, frumos, conceput pentru un stil de viață activ, Albastru Granite Blue cu carcasă argintie.


Dintre funcționalități, amintesc doar câteva:


✅ îți monitorizează sănătatea 7 zile din 7, 24 de ore din 24

✅ poți descărca cu ușurință muzica pe ceas, așa încât să nu fii nevoit să asculți de pe telefon

✅ înregistrează toate modalitățile de deplasare cu peste 20 de aplicații GPS sau pentru sporturi de interior preîncărcate

✅ poți descărca antrenamentele. Eu am descărcat workout-urile Kaylei Itsines, îmi place energia ei și antrenamentele sunt concepute pe nivele de dificultate, adică are și workouturi pentru total begginer, cum eram eu.

Sănătatea mea, la încheietură


Dar cel mai mult îmi place la acest ceas faptul că pot să vizualizez nivelurile de energie ale corpului pe parcursul zilei, astfel încât să pot stabili care sunt cele mai bune ore pentru activitate și pentru odihnă. Îmi monitorizează nu numai respirația (pe parcursul zilei, în timpul somnului și pe durata exercițiilor de respirație și a activităților de yoga), ci și saturația oxigenului în sânge, o imagine completă a modului în care dorm, a ciclului menstrual, dar și a nivelului de stres, de hidratare.

Și, ceva cu adevărat vital, ceasul acesta fenomenal îmi verifică constant pulsul și mă notifică dacă nivelul acestuia rămâne ridicat în timp ce mă odihnesc. De asemenea, mă ajută să estimez intensitatea efortului depus în timpul activităților sportive.

Ce am făcut după ce m-am plictisit de Kayla


Da, până și de Kayla m-am plictisit până la urmă. Așa sunt eu, mă plictisesc repede. Moment în care m-am întors din nou la smartwatch. Am găsit pe el exerciții cardio, de rezistență, yoga și Pilates, animate și ușor de urmărit, preîncărcate. În caz că mă plictisesc și de ele (slabe șanse, îmi va lua câțiva ani probabil să le fac pe toate) pot descărca mai multe antrenamente din comunitatea online Garmin Connect.

Ce zice soțul

Soțul a fost la început circumspect:

-Serios, chiar ai nevoie de ceva care să-ți controleze viața? Credeam că-ți ajunge soacră-ta.

Pe urmă însă, când a văzut că ceasul oferă și o grămadă de tehnici noi de respirație conștientă, a început să fie curios. Când vroiam să mă relaxez sau să mă concentrez, tot ce trebuia să fac era să încep o activitate de respirație, și mă calmam ca prin minune. Și soțul știe cel mai bine ce greu mă calmez eu 😜

-Cred că aș avea nevoie și eu de așa ceva, a admis el în cele din urmă. După o ședință furtunoasă la birou, ar fi grozav să mă calmez cu câteva tehnici de respirație. Asta, desigur, când se va da liber la ședințe, râse el amar.

-Haha, cred că ți-ar trebui mai degrabă să te lauzi cu el la colegi, nu-l cruț eu.

Pe urmă m-a tot pândit cu coada ochiului când făceam antrenamentele zilnice, m-a văzut cum m-am mobilizat, cum efectiv m-am remodelat, așa că-l simt că e puțin invidios pe ceasul meu. Urmează ziua lui la sfârșitul lunii, așa că mă bate gândul să-i iau din categoria ceasuri bărbați un smartwatch cel puțin la fel de complex ca al meu.

Foto via Watchshop.ro, videouri realizate cu Canva.com


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


3 Apr

Ești în drepturi, ești în cărți

Nu sunt șoferiță și, cel mai probabil, nici nu voi fi vreodată. Dar copilot da, sunt. Și nu orice copilot, ci unul care comentează, atenționează, dă sfaturi. Genul de copilot mega enervant, ați ghicit. Care, dacă ați luat o curbă prea strâns nu vă cruță sau, dacă n-ați semnalizat în intersecție vă va aminti și peste un an de asta. Pe scurt, unul pe care nu vi l-ați dori pe scaunul din dreapta.

Faptul că nu sunt și nu am nici cea mai vagă intenție să mă fac șoferiță nu mă împiedică însă să mă documentez și să-mi fac strategii, mai ales pentru situațiile limită în care poți să te trezești cât timp ești pe șosele. Mai ales când ești copilotul unui șofer care abia și-a luat permisul de un an de zile.

Așa că mi-am făcut temele, m-am documentat pe tot ce ține de asistență rutieră. Am reținut și un număr de telefon și, ca să-l țin minte mi-am pus în funcție toate asociațiile logice de care e în stare biata mea minte de femeie, care trage mai degrabă spre stânga. Spre emisfera stângă, aia cu creativitatea și cu gândirea haotică.


Așaa. I’m gonna spell it.

Zero.

De la zero griji căci, odată ce suni, ai parte de asistență rutieră 24/7 în România și în Uniunea Europeană. Pfuu, deja mi s-au dus primele broboane de sudoare de pe frunte și respir mai liniștită.

Doi.

În doi e mai bine, uite, de exemplu soțul meu nu e singur în mașină, suntem doi. Sunt și eu aici să comentez, să mai zic una-alta.

Unu.

Fizic suntem doi, dar suntem ca unu’. În momentele de cumpănă, unul vine cu soluția salvatoare. Adică eu!

*Psst, să nu-i spuneți că v-am zis.

Nouă.

Nouă ne place să fim în siguranță. Nouă ne place să avem parte de servicii complete: tractare, depanare, auto de înlocuire, door to door și repatriere, odată ce ni s-a întâmplat un accident. Nouă ne place, când contactăm o firmă de asistență rutieră, să aibă mai multe platforme proprii disponibile la nivel național (16 sună bine) și o rețea de parteneri cu experiență în domeniu.

Unu.

Unu de la primul, unicul și irepatabilul avantaj de a avea parte de auto de înlocuire fără costuri dacă ești partea păgubită într-un accident, costul fiind decontat de asigurătorul vinovatului.  E vorba de un servici creat încă din decembrie 2016, odată cu modificarea legii RCA în care se menționează că partea păgubită într-un accident auto beneficiază de auto de înlocuire pe perioada cât mașina sa se află în service pentru reparații.

Mașina la schimb va fi similară cu mașina deținută (implicată în accident) și se acordă din momentul în care mașina avariată a intrat în service. O zi de închiriere este egală cu 4 ore de manoperă.

Unu.

Unu, din nou. De la unul cei sub 1% care solicită auto de înlocuire dintre cei care ar avea dreptul să beneficieze de serviciul de înlocuire auto. Ceilalți pur și simplu nu cunosc dreptul prin lege sau cred că e peste poate de greu să obții acest serviciu. Fals. Trebuie doar să tastezi numărul 021.9111 și restul vine de la sine.

Unu.

Și încă unu. De la un singur număr de telefon pentru a salva timp și a rezolva eficient și fără stres situațiile neplăcute.

Reține și tu acest număr și nu uita că ai dreptul garantat prin lege de a primi mașina de înlocuire, în caz de accident, pe durata cât autovehicolul este în service. E vorba de obținere auto de înlocuire în 4 pași, fără niciun cost de auto de înlocuire, dacă ești partea păgubită într-un accident rutier, iar costul este decontat de asigurătorul șoferului vinovat.

Consideri că le-ar fi utilă această informație prietenilor tăi? Dă un share și dă mai departe!



Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


1 Apr

Ce ție nu-ți place altuia nu-i face (la cumpărături)

Nu stiu alții cum sunt, dar mie îmi pare că am aterizat de câteva săptămâni într-un film SF. Lumea largă pe care o știam a devenit dintr-o dată infim de mică, oamenii au devenit mai suspicioși, iar canapeaua din living a devenit partea esențială a vieții mele. Poate de aceea am și ajuns să o curăț și să o aspir zilnic.

Planurile de călătorie, de festivaluri, de vizitat prieteni și rude au căzut unul câte unul, ca într-un joc de domino, lăsând loc unui univers în care răsună vocea mediei.

Este totuși ceva bun în toată povestea asta? Mai mult ca sigur! Mă raportez doar la mine, nu-mi permit să vorbesc în numele tuturor. Faptul că stau în casă atât de mult înseamnă automat mai mult timp cu mine. Mai mult timp de meditație, de rugăciune, de introspecție. Timp în care mi-am dat seama că nu sunt invincibilă, că viața se poate termina oricând, așa că am ajuns să apreciez altfel cafeaua de dimineață, razele soarelui care se streacoară spre seară pe balcon (slavă Domnului că nu l-am închis), jocurile de sufragerie cu fetița mea, conversațiile pe skype cu părinții.


Cum era înainte la cumpărături


Ne porneam toți trei: eu, soțul, micuța Iris. Ne îmbrăcam frumos dar lejer, ne echipam cu rucsaci în care să îndesăm de-ale gurii, ne amestecam printre oameni, puneam mâna pe legume, pe fructe, ca să le găsim pe cele mai rotofeie și mai fragede. Iris hălăduia printre rafturile supermarketului cu șuvițele ei de culoarea mierii, se agăța uneori de câte o pungă de bomboane și nu i-o mai puteai smulge decât cu adevărate strategii de distragere a atenției.

Dacă se întâmpla să ne întâlnim cu un cunoscut, și de obicei se întâmpla, căci ne făceam cumpărăturile în cel mai apropiat supermarket, ne îmbrățișam, povesteam una-alta, îi mai culegeam o scamă de pe palton.

Cum e azi la cumpărături


Mă duc doar eu, sau soțul, o dată la 3-4 zile. Îmi iau un rând de haine pe care le pun apoi pe balcon și nu le mai ating o săptămână. Îmi pun meticulos masca, mănușile. Îmi iau unul din cei trei rucsaci pe care îi folosesc prin rotație, cu perioade de aerisire de câteva zile. Pantofii, la fel. Noroc că am o colecție impresionantă de pantofi, așa că pot să îi rulez fară probleme.

Buun, ies în sfârșit din casă, abia putând închide ușa de Iris, care se agață de ea, vrând să vină și ea la cumpărături. O las cu soțul, urlând în urma mea, și ies din scara blocului.

Inspir cu nesaț aerul, sunt recunoscătoare pentru momentul acesta. Până la magazin fac 5 minute. Pe drum mă întâlnesc cu o vecina care-și plimbă labradorul, care o aleargă de parcă tocmai a scăpat din lanț. Ne salutăm privindu-ne în ochi, doar ei se văd de după măști.

Ajung la magazin, îmi iau coșul și încep vânătoarea de alimente și articole de igienă. Altceva nu prea mai cumpărăm de ceva vreme. Nici stocuri nu ne-am făcut în afară de câteva cutii cu lapte praf pentru cea mică, cumpărăm doar cât să avem pe 3-4 zile și e ok așa. Avem hrană proaspătă, legume și fructe, nu conserve. Ceea ce e vital în perioada asta, să mănânci sănătos.

Colac peste pupăză, mă julesc la un deget de geamul de plexiglas de la casa de marcat. Îmi curge sânge –intru în panică. Mă întorc acasă ca un rănit de pe front, arătându-i soțului degetul însângerat. Face ochii mari, sare cu un tifon îmbibat în spirt și mă oblojește după ce mă spăl îndelung. Cea mică se încurcă printre picioarele noastre, neînțelegând ce se întâmplă.

Câteva sfaturi de bun simț, care ar trebui să ne intre în reflex în perioada asta:

  1. Evită transportul public pe distanțe mari și fă-ți cumpărăturile de la magazinul de pe lângă casă.
  2. Nu ieși în public decât dacă chiar trebuie!
  3. Sunt mulți oameni în magazinul ăla din vecini? Așteaptă liniștit afară, pănă se mai golește, la cel puțin 1 metru distanță față de ceilalți;
  4. Când îți alegi produse neambalate, pune-ți neapărat mănușile alea din plastic de la magazin, pe care să nu uiți să le arunci la coș imediat ce termini treaba; așa te ferești de neplăceri și pe tine, și pe alții;
  5. Cumpără doar strictul necesar, magazinele au destulă marfă în depozit și se aprovizionează întruna;
  6. Dacă poți, evită plata cu bani cash; cardul te expune mai puțin la viruși;
  7. Și când pleci, și când revii acasă, spală-te pe mâini cu apă și săpun, câte cel puțin 20 de secunde.
  8. Curăță-ți des telefonul, dar nu cu spirt sau clor care ți se poate strecura printre taste și te lasă fără jucărie, ci cu un șervețel antibacterian.

Tot în perioada asta e momentul să ieșim din egoismul nostru și să vedem ceva mai departe de noi și de propria familie. La cumpărături, de pildă, nu-ți umple portbagajul cu de toate doar ca să ai hrană pe jumătate de an. Gândește-te la cei care nu-și permit să-și facă stocuri, mai lasă-le și lor câte ceva.

https://gph.is/g/ZxelJkm
Sursa: Giphy.com

Nu lua la mână fiecare fruct sau legumă, ochește-le pe cele pe care le alegi și ia-le pe acelea. Dacă strănuți sau tușești, fă-o într-un șervețel sau în pliul cotului, nu împrăștia virusul.

#AsteaAsaSeFac

Așa se fac cumpărăturile în vreme de coronavirus. Sunt sigură că, după ce toată nebunia va fi trecut, le vom povesti nepoților cum a fost, cum ieșeam noi la supermarketul din cartier ca și cum am merge la război. Sunt sigură că va fi o lecție de viață care ne va căli și ne va face mai puternici.

Tot ce trebuie să facem este să respectăm TOȚI aceste reguli simple, și nu de mâine, de ieri. Împreună vom reuși!

Ceea ce azi mi se pare un film SF s-ar putea să devină noua normalitate

Antrenează-te pentru viața pe care s-ar putea să o trăim mult timp de acum înainte. Protejează-te pe tine și pe alții, gândește-te la cei din apropierea ta, la un vecin bolnav sau la un câine fără stăpân, care poate n-a mai primit mâncare de ceva vreme. Fii OM, se pare că asta crește imunitatea ❤

*Inițiativa marca Cristian China-Birta, cel care a lansat „Ghidul cumpărătorului în vremurile Corona” #AsteaAsaSeFac

Sursa foto: Imagini realizate cu Canva.com, blogalinitiative.ro


30 Mar

Chakra mea cu chakra ta ne vor duce undeva

cristale protectoare pentru chakra

 

Era o zi ca oricare alta. Așa credeam eu, cel puțin, în dimineața aceea. Aveam să aflu, mai târziu, că era o zi ca niciuna de până atunci. Dar eu, înarmată doar cu vechiul meu cristal Lapis Lazuli, protector de chakră, mă strecuram inocentă printre oameni, pe potecile înguste, creionate parcă de un desenator uriaș, prin iarba deja călcată. Întreaga incintă a festivalului era în așa fel proiectată încât să te simți ca o mică Alice în țara minunilor, de la panourile cu leduri luminoase, caruselul uriaș care-și arunca umbra peste oameni, zecile de tarabe așezate strategic să te îmbie cu aromele gogoșilor și ale clătitelor și, mai ales, castelul care, în ciuda forfotei de festival, își păstra aerul misterios.

 

Ca la douăzeci de ani

 

Mă îndrept cu foamea în gât spre o tarabă. O aleg pe cea cu coada cea mai mică. Cel mai probabil n-or fi cele mai bune sandwich-uri, îmi spun, de vreme ce nu se prea înghesuie lumea. Dar n-are a face, mi-e mult prea foame, o să-mi iau de aici de-ale gurii. Mă postez în fața tarabei și-mi comand mâncarea. O înșfac și mă retrag la o terasă ferită, cu lăzi de bere pe post de scaune și cu butuci pe post de mese, cu câțiva copaci umbroși care te făceau să te simți dintr-o dată într-o lume la kilometri depărtare de scene, concerte și forfotă.

Dau să iau prima îmbucătură când un teckel mi se încolăcește printre picioare mirosindu-mi curios sandwichul. Îmi era foame, e drept, dar și lui îi era. I-am rupt o jumătate și i-am aruncat-o la câțiva metri distanță, în speranța că mă va lăsa să mănânc liniștită. Nici gând. Teckelul își înfulecă bucata și mă trezii cu el la picioare. Când ridic ochii, un flăcău înalt ne privea amuzat.

-Pixel, fii cuminte, îi strigă câinelui. Scuze, e așa, mai pofticios, zise așezându-se pe lada din fața mea. Sper că nu te-ai supărat.

-Cum aș putea să mă supăr? E așa de drăguuuț. Aproape la fel de drăguț ca tine, era să zic, dar m-am oprit la timp, mestecându-mi cuvintele cu ultima îmbucătură de sandwich. Era un băiat frumușel, cu ochii lui negri, strălucitori, cu maxilarele pătrățoase, cum îmi plăceau mie la bărbați, cu șuvițele ciocolatii, crețe, ieșind rebele din freza gândită cândva de un frizer priceput.

-Sunt impresionat, trebuie să recunosc, făcu el. I-ai dat jumătate de sandwich lui Pixel în condițiile în care se vede cu ochiul liber că ți-e teribil de foame, zise el râzând.

Simt cum roșeața îmi urcă în obraji.

-Să-ți cumpăr un sandwich? mă întrebă dând să se ridice.

-Nu, nu, îl opresc aproape strigând, mai mult de teamă că o să plece.

-Bun, făcu el. Atunci hai să ne cunoaștem mai bine. N-o să te întreb ce zodie ești.

-De ce? E o întrebare banală? Aa, de fapt știu, ești genul care nu crede în zodii, zic eu cu o fărâmă de tristețe în glas.

-Aa, nu. Dimpotrivă! Te văd cu Lapis Lazuli la gât și bănuiesc că ești zodia Săgetător.

Fac ochii mari. E prima dată când un bărbat face legătura dintre cristalul meu și semnul zodiacal.

 

Lecția de cristaloterapie

 

 

-Când te conectezi la frecvențele înalte ale cristalului Lapis Lazuli, practic te îmbogățești spiritual, începu el. I se mai spune și “Păstrătorul Înțelepciunii”, fiind un artefact puternic, surprinzător de eficient în a arunca o nouă lumină asupra sufletului, una dintre cele mai binefăcătoare bijuterii pentru chakre.

Când ajungi să înțelegi efectele vindecătoare ale acestor seturi de cristale terapeutice te poți conecta la un nivel mai adânc la înțelesurile lor. În timpul Renașterii, continuă el, cristalul albastru era considerat o culoare sacră (sacre bleu), de aceea cristalul Lapis Lazuli era transformat în pulbere și folosit pentru a picta veșmintele Fecioarei Maria, dar și în alte opere de artă iconice.

-Chiar, era un fel de albastru de Voroneț la italieni? întreb eu.

-Poți să spui și așa, admise el cu un zâmbet. Dar nu numai artiștii renascentiști au folosit această pulbere. Se spune că însăși Cleopatra folosea pudra de Lapis Lazuli pentru machiajul pleoapelor. Dacă ești atrasă de acest cristal, e un semn că ești pregătită pentru o transformare spirituală.

Împreună cu alte pietre violet și albastru închis, cristalul de Lapis Lazuli e asociat cu chakra celui de-al treilea ochi, centru energetic care procesează cunoașterea, intuiția și înțelepciunea.

-Mai exact, când am cristalul la mine, gândesc mai limpede și iau decizii mai bune în viața de zi cu zi. Asta e testat pe propria-mi piele, îi întăresc eu vorbele.

-Da, faptul că ai integrat acest cristal în viața ta de zi cu zi, și că, uite, l-ai luat cu tine și la festival, te va ajuta să-ți împrăștii lumina în lume cu încredere în tine și cu autenticitate. Dar, poate cel mai important, Lapis Lazuli are proprietăți vindecătoare: ușurează durerea, în special migrenele.

Nu mă pot abține să nu râd, mai ales când mă gândesc că noi, fetele, acuzăm adesea migrenele. De-acum nu mai am scuză, îmi zic, când am cristalul la mine.

-Ajută și la buna funcționare a sistemului nervos și respirator, continuă el, ignorând râsul meu. Ajută la vindecarea gâtului, a laringelui și a tiroidei. Purifică sângele, reduce presiunea arterială și ajută la combaterea insomniei. Ce e surprinzător e că acest cristal ajută la identificarea obiceiurilor și a emoțiilor negative care sabotează procesul de vindecare.

-Ce frumos vorbești, te-aș asculta așa ore în șir.

 

…și chiar așa a fost, de atunci l-am tot ascultat. Ani în șir.

 

Pentru că din ziua aceea am rămas împreună. Avea și el un cristal la el, ascuns în buzunarul de la piept. Mi l-a arătat încă de atunci, din prima zi, când și-a scos granatul lui prețios din buzunar, odată cu mărturisirea că e zodia Berbec, un Berbec încăpățânat. Aveam să aflu mai târziu, după ani și ani, cât anume de încăpățânat. Dar asta e o altă poveste.

Oricum, îi iubesc până și micile accese de încăpățânare, și sunt convinsă că nu doar zodiile noastre sunt foarte compatibile, ci și cristalele se potrivesc destul de bine. Portocaliul lui și albastrul meu sunt, până la urmă, culori complementare. 🧡💙

Cel mai frumos cadou de la el a fost o brățară de pe Stonemania care, pe lângă Lapis Lazuli, are și Cuarț fumuriu, Acvamarin, Sodalit și Ametist.

Le iau pe rând:

lapis lazuli, cristal pentru chakra

 


 


 


 


 

Cinci cristale binefăcătoare pentru săgetători, ca mine. Mă bucur în fiecare zi de puterea reunită a acestor bijuterii pietre cristaloterapie, mai ales că sunt 100% naturale, netratate.


Sursa foto: Stonemania.ro, Pietre Semipretioase | Facebook

 

 


 

 

Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


27 Mar

O vacanță îndelung plănuită

Aștept să se așeze zăpada, să se stingă luminițele sărbătorilor și îmi mai iau o porție de endorfine planificându-mi vacanța de vară. Așa, pe la sfârșit de ianuarie, bându-mi cafeaua într-o dimineață cețoasă, e momentul perfect pentru a-mi planifica în detaliu sejurul.

La munte sau la mare?

Celebra întrebare – la munte sau la mare? Îmi place răcoarea dimineților la munte, aerul proaspăt, jocul pârâului printre pietre, verdele pădurilor și albastrul cerului. Dar, sincer, mă plictisesc dacă e să stau mai mult de un weekend la munte. La mare, în schimb, e altă poveste. Acolo e POVESTEA. Marea e dragostea mea. Prima dată am fost în clasa a unsprezecea, cu mama și o prietenă de-ale ei. A fost de vis, deși mă puneam la somn la 10 seara și la 7-8 eram deja pe plajă. Briza, tivul spumos al valurilor, cerul senin peste marea învolburată, erau de ajuns ca să fiu fericită.

De atunci, rar am “sărit” vreun an în care să nu vizitez marea. Am mers cu un grup de prieteni, am căutat cazare Vame Veche, n-am găsit nimic la banii noștri, așa că ne-am îmbătat și am dormit în cort, la întoarcere am dormit pe culoarul trenului, cazând ca secerată pe rucsacul plin cu boarfe, apoi am mers cu fetița de 10 luni și cu soțul la Olimp, în alt an am fost la o petrecere de burlăcițe la Mamaia. De fiecare dată a fost altfel, cu sau fără viață de noapte, cu sau fară jocuri de cărți, cu sau fără străbătut cu trenul, la cușetă, jumătate de țară. Dar marea a fost de fiecare dată la fel. Fabuloasă.

Cum mă pregătesc de sejurul mult visat


De când eram de-o șchioapă eram genul de om care-și făcea temele din vreme, cu conștiinciozitate. Așa și acum, îmi caut încă din ianuarie cazare litoral, mă ghidez după distanța față de plajă, facilități, posibilități de petrecere a timpului liber pentru familiile cu copii sau, dacă am găsit deja o pensiune de care am fost mulțumiți, revenim cu drag.

Elegant, din fotoliu, intru pe site-ul agenției de turism și-i dau bice. Adică…îmi fac rezervarea. Plătesc avansul online, urmând ca la sosire să plătesc restul de bani. Așa am garanția că ne va fi păstrată cazarea, iar dacă mă mișc din vreme, am șanse să prind și un preț bun.

Cum arată sejurul nostru pe litoralul românesc

Pe vremuri, când mergeam în cuplu, alegeam cazare cu mic dejun sau demipensiune, pentru că eram liberi, și nebuni, și plimbăreți, și preferam să nu fim legați de cazare toată ziua, mâncam cina la localurile preferate din stațiune. Mai nou, de când cu pitica, ne orientăm mai degrabă spre o vacanță all inclusive, așa încât să avem mâncare la dispoziție și pentru fetiță, și pentru noi.

Plaja de dis de dimineață e cea mai sănătoasă, așa că ne vom culca devreme și vom avea șanse să prindem șezlong și o oră-două de plajă aproape pustie. Până se trezesc petrecăreții.

Când merg la mare, merg pentru plajă, apă, soare nisip, briză. Mă feresc de prea multe croaziere și activități prin stațiune, îmi place să lenevesc pur și simplu pe plajă. Dacă prindem o zi mai ploioasă, stăm cuminți la piscina hotelului, dacă e acoperită, și lenevim în incintă.

Sună bine planul meu. Abia aștept să vină vara, și să fie o vară normală!


Sursa foto: unsplash.com, imagini realizate cu Canva.com


Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsor:


25 Mar

Visul unei extraterestre

“Viitorul aparține celor care cred în frumusețea viselor lor”.

Eleaonor Rosevelt

Se așeză cu capul ei aproape triunghiular, de o paloare verzuie, pe pernă, și pleoapele străvezii aproape că se închiseră peste ochii negri, cu pupilele dilatate. Nu, nu se pusese încă la somn, era abia ora amiezii, era însă răgazul ei de visare. Era momentul acela al zilei când, după masa frugală, își recapitula pașii pe care îi avea de făcut pentru a-și îndeplini visul. Nu era nici pe departe o visătoare, ci mai degrabă își aborda metodic, pas cu pas, etapele. Dar visul îl avea, era acolo, încrustat în ființa ei, proiectat în minte, vizualizat în cele mai mici detalii și aproape aievea.

Pământenii și-au dorit dintotdeauna să cucerească spațiul, să întâlnească extratereștri, să le fure știința, să-și depășească situația, se gândi ea. Cine și-ar fi închipuit că undeva, în galaxie, o mică extraterestră visează la viața unui pământean? Sătulă de clădirile scânteietoare, boltite, ca niște hale din cristal, o extraterestră visează la o casă adevărată, aerisită, curată, perfect integrată în natura în mijlocul căreia e amplasată. Nu-i trebuia un dicționar de arhitectură ca să și-o imagineze. Îi erau de ajuns câteva case pe care le văzuse pe pământ, din elementele cărora, ca într-un puzzle, își compusese în minte imaginea casei de vis.

De mult își alesese locul. Undeva în Transilvania (nu-i era frică de vampiri), la marginea unui sătuc de munte, una dintre acele case cu consum aproape zero. Va fi ferită de privirile și de întrebările sătenilor, la liziera unei păduri de mesteceni. Ce mult îi plăceau mestecenii! își aminti. Cu scoarța lor în nuanțe de alb și gri, care se întrepătrund ca într-o pictură, cu frunzele care strălucesc verzui sub razele soarelui!


Lângă o asemenea pădure ar fi amplasată casa ei de vis. Nu-și dorea ceva rustic, ar fi fost totuși prea mare prăpastia dintre mediul în care era ea obișnuită să trăiască, cu obiecte metalice și funcționale (dar vai!, atât de reci) și un interior de cabană de munte, cu flăcări vesele în șemineu. Nu, își dorea o casă în care să se simtă pur și simplu mai puțin…extraterestră. Ba chiar să se simtă perfect integrată în vibrația planetei, să simtă adierea vântului prin frunze, când iese pe terasa casei, să își pună mâna la ochi când lumina piezișă a dimineții ar pătrunde prin ferestre.

Visa de mult la o asemenea casă biata extraterestră, mai ales că făcuse deja numeroși pași pe calea aceasta. Începuse metodic, cu o listă. Citise ea demult, în copilărie că, odată ce așterni pe o foaie dorințele sau pașii de urmat, ai șanse mult mai mari să-ți duci visul la îndeplinire. Lista arăta cam așa:

✅ Educă-te îndelung, repetă, aprofundează, testează-ți cunoștințele. Studiile contează, sunt baza oricărui vis. Adună informații, metode, experimentează, greșește și învață din toată această experiență.

✅ Aplică-ți cunoștințele în slujba celor din jur. Mai exact, ia-ți un job, aplică ce ai învățat, învață mai departe și fă-te util. Intre timp, adună resurse materiale pentru a-ți îndeplini visele, dar nu uita ca, dincolo de partea materială, să fii ceea ce pământenii numesc “un om între oameni”.


✅ Alătură-te unui grup. Sau, cel mai la îndemăna, construiește-ți o familie în mijlocul căreia să simți căldura și voioșia unui sfârșit de zi. Iți va aduce pace sufletească și suport mental, ori de câte ori lucrurile se precipită, și nu uita, visele se împlinesc mai ușor în familie.


✅ Fă-ți rost de o casă. Familiei îi șade cel mai bine acasă. O casă în care cei mici să zburde în voie, desculți, dacă așa au ei chef, în care adulții să aibă totul la îndemână, funcțional și estetic. In care prietenii să aibă locul lor în care pot înnopta, în care pot zăbovi la un vin pe terasă, în care pot admira tablourile și suvenirurile de călătorie răspândite strategic prin casă.

Extraterestra își făcu bilanțul. Bifase deja primii trei pași, îi mai rămăsese de bifat partea cu casa. Celelalte etape veniseră cumva de la sine, i le adusese viața la mal. Acest ultim pas necesita nu numai resurse, ci și calcule, comparații, alegeri. Oricum, era sigură că, odată ce ar fi bifat și asta, visul s-ar fi lățit și s-ar fi lungit și și-ar fi dorit alte și alte minuni. Dar asta n-o descuraja, ba dimpotrivă, se bucura că viața îi va scoate în față alte și alte vise, la pachet cu alte și alte provocări.

Își puse cap la cap și o mică listă motivațională, care să-i țină visul în viață în momente de restriște, de care, era sigură, viața n-o va cruța.


Visează la ceva măreț! 🙏

Serios — nu-ți fie frică de vise mărețe! Acum câțiva ani nu m-aș fi gândit că voi fi o mamă extraterestră, că voi avea un job care îmi va plăcea. M-am focusat însă pe visul meu și nu mi-am luat ochii de la el. Fii îndrăzneț!

Transformă-ți viața prin gândire pozitivă

Aici nu mă refer la acele discursuri motivaționale pe care pământenii par să le adore în ultimul timp. E mai simplu de atât. O persoană pozitivă anticipează fericirea, sănătatea și succesul. Oamenii (sau extratereștrii) pozitivi chiar cred că pot depăși orice obstacol sau dificultate. A fost un moment în viața mea când a trebuit să lucrez la asta din greu, și mă bucur că am făcut-o.

Găsește-ți pasiunea și fă din ea visul tău 💚

Nu poți să alergi după visele și obiectivele altcuiva. Pur și simplu nu poți, nu așa suntem construiți. Alege ceva de care ești cu adevărat pasionat și mergi pe mâna aceasta. Fericirea intensă pe care pasiunea o aduce va aprinde un foc înăuntrul tău pe care nimeni altcineva nu-l va putea aprinde.

Setează-ți limitele cât mai sus

Setează-ți standardele la nivel de excelență și refuză să faci compromisuri. Asta nu înseamnă că trebuie să câștigi mereu sau să fii cel mai bun. Înseamnă doar că în fiecare zi ești cea mai bună versiune a ta și a nimănui altcuiva.

Nu uita să fii umil

Calea spre succes e împânzită cu provocări și încercări. Întâmpină-le. Fii mereu cel care ești cu adevărat, chiar dacă ești un extraterestru, și amintește-ți de fiecare dată de unde ai pornit.

Nu lăsa frica să-ți ucidă visul 🎯

Nu îmi va fi teamă. Frica este cea care ucide mintea. Frica este moartea măruntă care aduce distrugerea totală.

Îmi voi infrunta frica. Îi voi da voie să treacă peste mine și prin mine.

Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai rămâne nimic.

Voi rămâne doar eu.

– din Dune, de Frank Herbert

Litania aceasta împotriva fricii mă ajută de fiecare dată să merg mai departe pe drumul meu. După ce mă scutur de fiorii fricii, mă simt întotdeauna mai puternică și mai călită.

Fii un mentor pentru altcineva👌

Am avut norocul în viață să dau de extratereștri care m-au ținut sub aripa lor. Asta m-a învățat să dau înapoi darul primit și să ajut la rândul meu pe altcineva, când am putut. Să ajuți pe cineva să crească și să se dezvolte e o experiență cu adevărat transformatoare.

Viitorul te va lua oricum prin surprindere. Dar tu nu înceta să-ți faci planuri de viitor

Pare un paradox ce am scris dar, de fapt, e foarte simplu și uman. Fă-ți planuri, planul A, planul B, planul C, și așa mai departe. Faptul că te-ai spetit să te gândești la mai multe scenarii te va pregăti pentru un nou scenariu, chiar dacă nu ți l-ai imaginat chiar pe acela. Planurile pe care ți le-ai făcut, calculele, scenariile, toate fac parte din construcția ta interioară. Vei ieși mai puternic din încercări, după ce vei fi clădit înăuntrul tău vise și planuri. Nu înceta să visezi!

Sunt sigură că v-ați dat deja seama, extraterestra aceea sunt chiar eu. 👽



Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.

Sponsori: ActiveHouse.ro și AIA PROIECT