Că vinul dezleagă limba și lasă adevărul să iasă la iveală se știe de mult. O fi existând acolo ceva legătură tainică între conexiunile din creier și licoarea asta înmiresmată de se nasc atâtea prietenii, idile sau dispute la buza unui pahar de vin. Dar cum nu sunt neurochirurug să bănuiesc măcar mecanismele care fac să se întâmple toate astea, mă limitez la a va zice o poveste de la vin.
Era o seară de vară racoroasă, după ce toată ziua atmosfera fusese înăbușitoare. Se putea în sfârșit respira, și plămânii mi se umpleau cu mai mult aer decât ar fi avut nevoie, doar pentru a capta vreo adiere de vânt. Nu era de stat în casă, asta era clar. Și nici nu aveam de gând să stau, tocmai azi, când se dădea petrecerea de casă nouă a Vlazilor. Am înșfăcat sticla de vin, frumos împachetată, și am zbughit-o spre ei.
Mă așteptau în grădină, erau deja cu toții acolo, adunați la masa din lemn de sub un nuc bătrân.
-Arată că o ogradă de la țară, e fermecătoare și casa, și mai ales grădina, începui. Să ai așa o oază în mijlocul orașului nu e de ici de colea.
-Da, e superb, singurul lucru care-i știrbește din farmec e rata pe 30 de ani ce ne așteaptă, căzu pe gânduri Vlad c-un zâmbet amar.
-Hai, las’ c-o scoateți la capăt, nu sunteți nici primii, nici ultimii în situația asta, haideți mai bine să deschidem un vin.
Vlada, gazda noastră blondă și surâzătoare, îi întinse soțului un tirbușon și mă pofti să iau loc pe laiță. Odată turnat în pahare, luminile lunii și stelelor se reflectau în limpezimea vinului. Dar ce ne frapa și mai mult era buchetul de arome care ne învălui cu delicatețe: de la arome de fragi, căpsuni, cireșe roșii și zmeură până la trandafiri roz. Eram deja ca într-o poveste.
-Presimt deja că o să mă tot aveți tot mai des musafir, făcu Mihnea. Mai ales în serile de vară. De ce-aș alege vreun restaurant, când pot să stau în liniștea asta, cu prietenii ăștia, cu vinul ăsta în față, și în spate cu grădina asta plină de zumzet și de arome.
-Poți să vii oricând, făcu Vlad zâmbind. Colțul ăsta de grădină are să vadă multe seri cu prietenii, doar ne știi.
-Până nu umpleți ograda de copii, râsei eu. Pe urmă o să fie mai complicat.
-Apropo de copii, l-ați văzut pe-al lui Traian? O minunăție de băiat. Asta până începe să te tragă de păr, să-ți ia ochelarii de pe nas sau să-ți suflece mânecile. Dacă faci greșeala să-l iei în brațe, te transformă cât ai zice peste într-un bighidiu, și el, din băiatul ăla fragil, cu ochi mari, se face ditai călărețul.
-Da, îl răsfață din ambele părți-și ei, și mai ales bunicii. Ce-i drept, na, e greu să-i reziști unei mogâldețe energice și surâzătoare, râse Vlada.
Mai dintr-o bârfă, mai dintr-o amintire, mai dintr-o glumă, se făcu bezna beznă, și răcoarea răcoare. Vinul își făcuse și de data asta datoria, și noi discutam din ce în ce mai tare și eram, sau ni se părea că suntem, din ce în ce mai amuzanți.
Vinul pe care îl adusesem cadou Vlazilor a fost vedeta multor seri de vară de arunci înainte. Îl achiziționasem de la Jidvei, care și-a deschis propriul magazin online de vinuri. Au două colecții: Owner’s Choice și Mysterium, și când serile de vară au pălit și ne-am retras în casă, în jurul șemineului, am început să testăm și alte vinuri.
Foto via: vecteezy.com
–
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.