Ritualul meu zilnic de îngrijire a tenului, cu rezultate

Trăind de atâția ani în Cluj-Napoca, am observat că umiditatea din oraș, succesiunea de zile cu vânt uscat și a celor cu ploi au făcut ravagii asupra pielii mele. Când prea gras, când prea uscat, tenul meu nu pare să-și fi găsit echilibrul, mai ales în sezonul rece.

Am testat de-a lungul timpului diferite linii de îngrijire a pielii, în încercarea de a găsi cel mai bun raport calitate-preț. Așa am ajuns la gama Rilastil. Ce m-a atras din prima clipă a fost concentrația mare de ingrediente de calitate din produsele lor – așa că o cantitate mică de produs poate fi folosită o perioadă lungă de timp. Focusul principal al gamei Rilastil e “re-elasticizarea” pielii iar eu eram în căutarea unor produse de calitate peste medie, produse care realmente să-mi ajute pielea și să compenseze efectele vârstei asupra lui. 

Am cumpărat la începutul primăverii nu mai puțin de 5 produse dintr-o farmacie online, care să mă ajute să-mi alcătuiesc o rutină sănătoasă de îngrijire a pielii. De la demachiant până la tonifiant, apoi iluminator și cremă hidratantă pentru ten cu tendință acneică Acnestil și, în sfârșit, crema contur ochi, sunt toate acolo, în fața oglinzii de la baie. După câteva săptămâni de folosire, pielea mea s-a declarat mulțumită, iar eu m-am transformat într-o fană înrăită a produselor Rilastil.  

 

Pasul 1: Îmi curăț tenul în profunzime

Primul pas este simplu, dar esențial. Dacă vrei să ai o față curată, trebuie să o speli. Eu folosesc Rilastil Daily Care Cleansing Milk. Mă încântă ideea de a-mi curăța fața cu lapte demachiant. Îmi amintește cumva de practicile din era victoriană, când cei din portretele epocii păreau să aibă un ten superb, străin de riduri și pete pigmentare. 

Înainte de a-l achiziționa, am făcut puțină documentare. Iată ce am aflat: laptele demachiant calmează pielea iritată și înlătură cu succes impuritățile. Îți lasă pielea atât de moale și catifelată, plus că înlătură machiajul foarte eficient! 

 

Pasul 2: Aplic loțiunea tonică

Acest pas era nou pentru mine. Recunosc că nu mai folosisem loțiune tonifiantă până atunci. Mi se părea un pas opțional, nu neapărat necesar, în îngrijirea zilnică.  Perspectiva mi s-a schimbat însă cu 180 de grade. Tonifiantul marca Rilastil DAILY CARE – TONIC REECHILIBRANT ASTRINGENT a făcut o diferență imensă asupra aspectului tenului meu și a produs rezultate imediate.  Folosirea unui tonifiant după ce-ți speli fața ajută la îndepărtarea oricărei urme de murdărie în exces, care ar putea să fi rămas ascunsă în pori. În plus, pielea arată mai radioasă. Tonerul Rilastil oferă de asemenea un aspect hidratant. 

 

Pasul 3: Aplic Rilastil D-CLAR Cremă depigmentare zilnică

Iau puțină cremă pe vârful degetelor, apoi, o aplic pe față și pe decolteu. Activatorul de Luminozitate are o combinație sinergică de ingrediente care tonifică, fortifiază și dă strălucire pielii, plus că are și o acțiune hidratantă. Toată adolescența m-am luat la trântă cu acneea, asa că am rămas cu mici cicatrici. Această cremă tratează tenul tern si neuniform, dându-i o strălucire aparte. 

 

Pasul 4: Aplic cremă Acnestil, pentru hidratare intensă

Acest pas este cel mai plăcut, ca senzație. Crema MAT hidratantă și seboregulatoare este adresată tenului gras, mixt, acneic, cu imperfecțiuni, cu puncte negre și pori dilatați. Ei, eu le am pe toate! Crema aceasta are o textură ușoară și are acțiune matifiantă, seboregulatoare și exfoliantă, tenul fiind vizibil uniformizat. Conține amidon de Tapioca, obținut cu ajutorul biotehnologiei din amidon nemodificat genetic, care absoarbe efectiv sebumul, având efect matifiant. După ce aplic crema, îmi simt pielea mai sănătoasă și mai elastică.

 

Pasul 5: Aplic (cu delicatețe) Rilastil Progression HD Cremă Iluminatoare pentru conturul ochilor

De când mă știu am avut cearcăne. Chiar dacă am dormit bine noaptea și mi-am pus tot felul de măști, cearcănele erau tot acolo. Eram pe punctul de a renunța să le mai ascund și-mi închipuiam că au de-a face cu forma feței mele. Neh! Am început să folosesc crema de ochi Rilastil zi și noapte și încet, dar sigur, cearcănele au început să dispară. Crema conține un ingredient natural numit hesperidin methyl chalcone care atenuează cearcănele. Pielea de sun ochi e atât de subțire, încât rebuie să fie menținută mereu hidratată și niciodată agresată. De asta aplic  cu delicatețe crema, cu vârful degetelor, pentru a nu dăuna pielii atât de delicate din proximitatea ochilor. 

 

Black Friday la Farmacia la Preț Mic

Unele farmacii au prețuri exagerat de mari. Altele reușesc să livreze aceeași calitate la prețuri mult mai mici. Mie îmi place Black Friday, deci îmi plac prețurile cele mai mici. Îmi fac cumpărăturile de vitamine, suplimente, dermatocosmetice și produse pentru copii de la Farmacia la Preț Mic, care are un scop precis: acela de a redefini conceptul de Preț Mic în zona magazinelor online cu profil farmaceutic.  Am garanția că produsele sunt atent selecționate, de la cei mai prestigioși și de încredere producători de profil. E sursa mea de cosmetice la preț mic

Produsele Rilastil au făcut o diferență uriașă în aspectul și elasticitatea tenului meu. Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine Black Friday e una dintre puținele tradiții preluate de la americani care chiar mă încântă. Cum gama Rilastil nu este deloc ieftină, vă dați seama că abia aștept un discount substanțial de Black Friday, ca să-mi mai iau un set de produse, căci acestea sunt pe sfârșite. 


 

Foto & video via Farmacialapremic.ro

 

Articol scris pentru SuperBlog, ediția de toamnă 2020. 

Sponsor: 

Colțul meu, prin ochii lui

E o dimineață ca oricare alta. Atâta doar că trotuarul e măturat de fulgi fugari, care parcă se grăbesc spre un tărâm numai al lor, alb și la capătul lumii. Am grăbit și eu pașii, nu de alta dar unii dintre ei se încăpățânau, în drumul lor, să-mi poposească în ochi. N-aveau de unde să știe, săracii, că aveau să sfârșească acolo, lovindu-se de irișii mei somnoroși, în loc să se alăture celorlalți fulgi, în pătura albă, nesfârșită, care se așternuse pe asfalt. 

Ajunsă pe pragul din fața ușii biroului, mi-am scuturat îndelung bocancii. Gându-mi era la cafeaua fierbinte, dar și la fotoliul meu suspendat, pe care-l lăsasem acasă, ocupat, până mă întorc de pisoiul Mef cel tărcat. Care parcă văd că se lăfăie in toate locurile interzise din casă.

 

Cafeaua ce dezleagă limbi

M-am așezat la coadă la aparatul de cafea; ne adunaserăm deja vreo 5. Un tip roșcat, plin de pistrui, pe care nu-l mai văzusem pe la birou, îmi face semn să intru în fața lui la coadă. Îi zâmbesc recunoscătoare: nu puteam fi atât de ipocrită încât să-l refuz, mai ales că aroma cafelei proaspete era o tentație căreia-i cedam de fiecare dată. 

-Nu te-am mai văzut pe la birou. Ești nou? îl întreb tranșant. 

-E prima mea zi, îmi zâmbește puțin jenat. Nu prea cunosc lumea pe-aici, încerc să fiu și eu drăguț…

-Cu mine chiar ai reușit, i-o întorc. Apreciez că m-ai lăsat în față. Îți spun un secret: cafeaua e singurul lucru care m-a făcut azi să mă ridic din fotoliul meu și să vin prin zăpadă până aici. Știi, lunea e mai greu pentru mine. 

-Nici pentru mine n-a fost o dimineață ușoară. Îți dai seama, prima zi, job nou, oameni noi. Dar acum, că te-am cunoscut pe tine, parcă încep să mă simt mai în largul meu. 

Simt cum roșesc, mai ales că părea sincer. I s-au înroșit și lui pistruii adorabili de pe nas. Mai sus de ei, ochii mai albaștri ca cerul aruncau sclipiri repezi spre mine. Îmi plăcea tipul cel nou, trebuia să admit. 

Am ieșit pe terasă, să ne continuăm conversația, de data aceasta cu o cafea aburindă în mâini. Fulgii se întețiseră între timp și se roteau în jurul siluetelor noastre, în zborul lor aparent haotic. Nouă, însă, nu ne era deloc frig. Ne încălzea nu numai fierbințeala cafelei, ci și o altă fierbințeală, care transformase pe dată o dimineață anostă de luni într-o zi ce avea să fie de neuitat. 

 

Colțișorul meu drag, pe care îl mai împart cu Mef, dar doar când am eu chef (pe cine încerc sa amăgesc? doar când are el chef)

Au urmat multe zile, din ce în ce mai frumoase. Până într-o zi, când nu ne-am mai putut vedea așa des. Se decretase starea de urgență. Eu mi-am recăpătat locul meu din fotoliul suspendat plasat strategic lângă fereastra înaltă, cu vedere spre păduricea care străjuiește rândul de blocuri. 

Cum zilele petrecute la birou s-au transformat în zile petrecute doar acasă, am încercat să-mi fac cât mai plăcută sufrageria, locul în care-mi petrec mai mult de jumătate din zi. De multe ori, noaptea mă găsește tot aici, în fotoliu, mai aruncând un ochi spre cartea deschisă, mai spre luna care se rotunjește prin fereastră. 

Fotoliul suspendat e și locul din care țin conferința de seară. Eu și roșcatul meu, ore în șir. Mai vine și Mef din când în când, aruncă o privire pisicească, dar se plictisește repede de discuțiile noastre și se întoarce spășit la ghiveciul lui cu iarbă anti migrene. 

Mi-am umplut casa de plante. Ador verdele lor crud care mă relaxează tot timpul anului, senzația de mică pădure tropicală îngrămădită în sufrageria mea. Am achiziționat un set de ghivece din ratan, decorațiuni împletite, o pătură din in, cu motive geometrice minimaliste. Și, piesa de rezistență, un fotoliu suspendat, din poliratan și cadru metalic. 

fotoliu suspendat

 

Leagănul meu de om mare

 

Îmi amintesc și azi cu drag de leagănul meu colorat, pe care bunicul îl fixase de o ramură a nucului din mijlocul grădinii. Era umbră deasă și vântul mi se plimba prin plete, iar eu vedeam când petece de cer, printre frunze, când țărâna din ograda bunicilor, în funcție de direcția în care mă dădeam. 

Se pare că nostalgia aceasta m-a urmărit într-atâta încât iată-mă acum,  femeie în toată firea, tot într-un fel de leagăn, e-adevărat, modern, cu design rustic dar cu note futuriste, tronând în sufragerie. Mai am multe idei de reamenajare în locuința mea. Am început cu colțișorul acesta, pe care nu l-aș schimba pe nimic. L-am amenajat după sufletul meu, am pus în el verdeață, și decorațiuni din pânză, și texturi de poliratan, și tabureți cu motive geometrice. 

 

De unde migrează piesele de mobilier și decorațiunile în sufrageria mea?

Inspirația mea nu e vreo revistă de amenajări interioare, cum ar crede unii, ci motorul de căutare Favi.ro. Mulțumită motorului de căutare mobilă, nu mai trebuie să accesez magazin după magazin online, cum făceam înainte, pentru a găsi produsele dorite. Rezultatul erau o grămadă de taburi deschise, pagini care se încărcau mai repede sau mai încet, popup-uri care mă făceau să renunț la căutare și, mai ales, mult timp pierdut.

Cu Favi pot alege cu ușurință mobilă și decorațiuni în funcție de stil, culoare, preț, material și multe alte caracteristici.  Tot ce trebuie să fac este să-mi configurez filtrele în funcție de preferințele sau prioritățile mele și să navighez nestingherită prin galeria ce pare nesfârșită de piese de mobilier și decorațiuni. 

În prezent, motorul de căutare FAVI operează în 6 țări: Cehia (unde a fost lansat în 2015), Slovacia, Ungaria, Polonia, Croația și, bineînțeles, România.

 

Colțul meu, prin ochii lui

Colegul meu roșcat a fost primul care a observat oaza mea de relaxare din sufragerie. Nici n-a trebuit să mă laud singură, deși, recunosc, eram pregătită s-o fac. 

-Îmi place cum se combină căldura poliratanului și a textilelor cu răceala cromată a metalului. Ingenioasă combinație, a remarcat el inr-una dintre primele noastre “conferințe”.

-Ce vrei, gândire de artist, fac eu cu o urmă de mândrie în glas. 

-Când vii să renovezi și la mine? m-a întrebat tranșant. Am roșit, dar speram ca roșeața mea să nu treacă de sticla ecranului. 

-E adorabil cât de repede ți se ridică roșeața în obraji, continuă el să învârtă cuțitul în rană.  

Bun, promit că, de îndată ce se suspendă starea de urgență, ne apucăm de renovat, îl asigur. 

It’s a deal! hotărî el. 

lampadar in stil industrial

Am început să mă pregătesc deja, am câteva idei de combinații cromatice și de texturi. Nu-mi place să mă prezint cu tema nefăcută.  Am pus ochii pe un lampadar stil man’s cave, tot din metal negru, dacă tot i-a plăcut detaliul acesta din livingul meu. Așa cum ideea de amenajare a livingului meu a crescut în jurul fotoliului suspendat, ca o reinventare a leagănului din nuc, sufrageria lui va începe cu lapmadarul metalic, în stil industrial. 

Cum sufrageria lui e mult mai spațioasă decât a mea, am căutat un colțar masiv, care să dea o notă de confort si de eleganță încăperii. Am găsit exact ce căutam. Tot de pe Favi.ro, desigur. Rămâne doar să dezbat cu el pe îndelete cele câteva idei de amenajare. Sunt curioasă dacă va merge spre genul industrial, în spiritul man’s cave, sau spre ceva mai cozy, unde să pot să-mi pun și eu o mică amprentă. Bine, nu roz, să nu exagerăm. 

 

A trecut între timp starea de urgență, noi ne-am reîntâlnit mai des, și nu doar virtual. Eu mi-am mutat cartierul general în sufrageria lui. O zi la mine, o zi la el. Așa nu se supără nici Mef prea tare pe mine, deocamdată nu îndrăznesc să îl mut și pe el. Plus că îmi revendic din când în când fotoliul meu drag și, implicit, timpul pentru mine, cu mine. 

 

coltar U Molina

 

Foto via arhiva personala, Favi.ro

 

 

Articol scris pentru SuperBlog 2020, ediția de toamnă. 

Sponsor:

Copilăria, ca o carte de povești. Personalizată

 

Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul.

carte de povesti personalizata

Copilăria mea a fost ca o imensă carte cu povești. Atâtea povești, atâtea posibile sfârșituri, atâtea personaje mai bune sau mai rele! Și eu, citind neabătută în fotoliul din sufragerie. Până și singurul cutremur din viața mea – unul minor, slavă Domnului –  tot așa mi-l amintesc. Din fotoliul în care mă ghemuiam toată, cu cartea în mână, devorându-mi poveștile, și care a început dintr-o dată să vibreze. A trecut vremea și am uitat multe din aceste povești. Dar iată că a venit o zi când:

 

Poveștile au intrat iarăși în viața mea. Odată cu Iris

 

fetita citind

 

O făptură toată numai zulufi și fălcuțe, Iris și-a adjudecat din fragedă pruncie mica ei bibliotecă. E parte din ritualul ei de seară să îmi aducă în pat câte o carte, să o deschidă tacticos și să arate cu degețelul ei necruțător fiecare imagine. Eu îi rostesc răspicat cuvântul care o însoțește și uite așa învață primele cuvinte. Stăm așa minute bune în șir, la lumina veiozei, ea cu degetul mișcându-se pe paginile cărții, eu rostind cuvinte, până ne apucă somnul. Mai exact pe mine mă apucă somnul, căci ea e tot acolo, cu degetul necruțător, arătându-mi altă și altă imagine. 

Și cum a trecut de doi ani, Iris a început să vrea și altfel de cărți. Cărți care să-i alimenteze imaginația. Care să-i populeze lumea ei magică, cu prințese și eroi, cu animăluțe vorbitoare și cu plante uriașe. Am început cu poveștile universale, cu cei trei frați purceluși, cu mica sirenă, cu Hansel și Gretel. Dar tot la poveștile românești, cum e Punguța cu doi bani, face ochii mari-mari și stă așa, cu gura căscată, de parcă ar înțelege tot. E fascinant cum lumea ei mică e de fapt atât de mare. De proporții mitice. 

cartile de povesti dezvolta imaginatia - infografic

 

Copiii au nevoie de poveste. Ba chiar să fie parte din poveste

 

Implicarea e noua tendință în educație. Vechea tactică a privitului de pe margine în speranța că poate-poate va învăța ceva cel mic a fost înlocuită încet-încet cu implicarea activă a copilului în activități. Așa, din mers, va învăța mult mai repede, va fi mai determinat și mai prezent. De ce nu l-am implica și în…povești?

Ei, uite că s-a gândit deja la asta echipa din spatele editurii Elefantul Meu, editura care își propune să transforme copiii în eroi și să îi ajute să descopere bucuria de a citi, oferind micilor cititori o varietate de cărți educative. Ei au venit cu o galerie întreagă de cărți, categorisite pe grupe de vârstă: cărți pentru copii de la 1 an +, apoi de la 3 ani+, 4 ani+, 5 ani + și tot așa, din an în an, până la 10 ani +. După asta deja, copiii mici se fac copii mari, și cărțile cu povești mari și colorate se fac SF-uri și fanstasy stories. Dar noi mai avem până acolo. 

Iris de-abia a început să exploreze lumea magică a poveștilor, și pașii ei mici dar repezi o vor duce departe în acest univers. Îi voi ghida și eu, cât voi putea, pașii. Alegându-i cărți de povești personalizate, în care fiecare poveste este construită chiar în jurul ei, asa încât va deveni personajul principal al poveștii. 

 

Încrederea în sine cu eroi și eroine se ține

 

E esențial să le sădim celor mici sâmburele încrederii în sine. Din sămânța aceea atât de firavă la început va crește un om sigur pe el, capabil să-și depășească limitele, să schimbe regulile jocului, să le dea o mână de ajutor celor mai puțin norocoși.

O asemenea carte de povești personalizată, în care cea mică este eroina principală, o ajută să călătorească în jurul lumii, să elibereze prințese sau să se împrietenească cu animale. Numele cititorului este scris peste tot unde apare personajul principal și conține, totodată, numele unui prieten al micuțului/micuței, iar povestea începe într-o locație pe care el/ea o cunoaște foarte bine.

Îmi și imaginez cum se va umfla Iris în pene când își va salva animăluțul preferat. Dacă în poveste apare și Luca, vecinul cu care se joacă în parc în fiecare după masă, se va simți deja în propria poveste. Și va căpăta încredere că poate schimba chiar ea lucrurile în propria poveste. 

 

De ce cărțile sunt cel mai frumos cadou

 

Unele dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit în copilărie au fost cărțile. Nu prea-mi amintesc să mă fi jucat prea mult cu ursuleți, păpuși sau mai știu eu ce, dar îmi amintesc cu claritate cărțile pe care le primeam de Crăciun. Odată, am citit una dintre cărțile de povești primite în ajun de două ori într-o noapte și am stat trează până la șase dimineața, doar pentru că nu puteam s-o las din mână. Copii, voi să nu faceți așa!

Cărțile nu sunt doar niște bucăți de hârtie pe care ți le dă cineva; sunt experiență și cunoaștere. Cărțile sunt și imagini, și vise, și frânturi de poeme. Pentru mine, cărțile au fost întotdeauna o vacanță imaginară spre o țară îndepărtată. Indiferent dacă citești o poveste fantastică despre un regat magic sau un SF futurist despre o planetă necunoscută, cartea te va scoate afară din casă spre lumi la care nici n-ai visat. 

Pe vremea mea, nu existau cărți personalizate. Dar tot era o bucățică de suflet ascunsă între coperți: dedicația scrisă de mână. Păstrez cu sfințenie o carte de la bunicii mei, pe a cărei primă pagină scrie cu o mână tremurândă: “pentru Mara, de Crăciun. Sperăm ca această carte să-ți potolească setea de povești. Cu dragoste, bunica și bunicul.” 

 

Din poveste în poveste și apoi în marea poveste. A vieții

 

Cărțile de povești sunt o minunată metaforă a vieții. Avem iluzia că ne construim fiecare propria poveste. Că mișcăm lucrurile, că facem rotițele să meargă în sensul în care vrem noi. De multe ori, mecanismele încep să scârțăie, și finalurile fericite se transformă în lecții de viață. Din care învățăm însă, în mare, cam aceleași lucruri pe care le învățam și din iubitele cărți cu povești ale copilăriei.

 

Povețe de poveste

 

  • dacă ajuți pe cineva, dezinteresat, ajutorul se va întoarce înzecit, chiar dacă din altă parte.
  • trebuie să ții cont de povețele celor mai înțelepți.
  • fericirea stă în traseu, nu neapărat în destinație.
  • satisfacția e mai mare la sfârșit, după ce ai trecut prin probe aproape supraomenești.
  • Și, mai ales, prietenia e neprețuită. 

 

Voi cum ați redescoperit cărțile de povești, prin copiii voștri?

 

carti de povesti elefantul meu

Imagini  via elefantulmeu.ro, infografice realizate cu canva.com

 

Licori fructate, vinuri curate

Nu stiu alții cum sunt, dar mie când ies cu prietenii în oraș îmi vine uneori în minte replica din Seinfeld

-Deci vrei să zici că 90 spre 95% din populație e undatable? întreabă contrariată Elaine Benes.

Undatable, întărește Seinfeld, mângâindu-și barba. 

-Și cum iți explici totuși că mult mai mulți își găsesc parteneri, continuă Elaine. 

-Un singur cuvânt: Alcool. 

E-adevărat, chiar dacă proporțiile sunt puțin exagerate, alcoolul chiar face sângele să circule mai repede prin vene, iar dacă mai vorbim și de vin roșu, hmmm, orice devine posibil. 

Măsura tuturor lucrurilor se aplică și consumului de vin

Vineri e seara în care ies cu prietenii, seara de vin. Sunt mulți care susțin ce se pot distra foarte bine fară să bea nimic, dar dacă le vezi fețele lungi, îi recunoști de la o poștă: sunt cei pe antibiotice sau pe te miri ce restricții și diete. Not fun!

La câteva pahare de vin însă, nu prea multe, limbile se dezleagă, ca într-o magie stropită cu aromele fructate ale vinurilor din crama Oprișor, preferatele mele. Le-am lăudat atât de intens și repetitiv încât am reușit să-mi conving și prietenii să le comande, așa că ne-am ales terasa noastră, în care găsim în fiecare vineri sticla de Cabernet Sauvignon powered by crama Oprișor. Întunecat și onctuos, vinul acesta se potrivește perfect spiritului nostru liber, dornic să se dezlănțuie în glume subtile și în râsete în cascadă, așa cum îi stă bine unei seri de vineri. De cele mai multe ori bem atât cât să ne simțim bine.

Două dintre prietene sunt single, și vinul le ajuta să fie mai dezinhibate, mai ușor de abordat. Una din ele chiar era cât pe ce să-și găsească dragostea vieții sale atunci când un necunoscut i-a trimis o sticlă la vin cu mesaj la masă. Vinul a înnodat cât a înnodat relația dintre ei, dar nu a fost de-ajuns, și câteva nepotriviri care la început păreau surmontabile au devenit supărătoare, așa că au trebuit să se despartă. Dar important este că vinul i-a unit pentru o vreme, și inimile lor au bătut la unison, și râsetele lor au izbucnit la aceleași glume.

femei tinere care beau vin

WineMe, ca să-ți spun pe bune ce gândesc

Nu e o glumă, în vin chiar stă adevărul. Un adevăr care doare mai puțin când e spus la un pahar de vin. Așa a fost într-una dintre serile de vineri, când Ada, una din prietenele mele single, se văită minute în șir că n-a mai avut o relație serioasă de ani de zile. 

-Frumoasă ești, carieristă ești, deșteaptă ești, orice bărbat ar trebui să fie în al nouălea cer să fie cu tine, încerc să-i alin suferință. 

-Problema nu e că nu-mi găsesc un partener, problema e că nu-l pot păstra, făcu ea disperată. 

-Mda, te-ai gândit vreodată să nu insiști să-i prezinți părinților după o săptămână-două de relație? 

La replica asta s-a blocat. Cel mai probabil nici nu-i trecuse prin cap că face ceva greșit. Dar după felul cum i s-a luminat fața mi-am dat seama că am făcut bine că i-am deschis ochii. N-a zis nimic, dar relațiile ei s-au schimbat, e într-o deși complicată, totuși relație, de un an și ceva. 

Acesta a fost un moment în care vinul mi-a dat curajul să-i spun ce cred. Situația s-a rezolvat de la sine, noi am rămas prietene, și ea a rămas cu el. 

Despre vinuri să povestim, că ele ne fac serile mai frumoase

vita de vie

 

Pe sufletul meu ❤ sunt acele vinuri Crama Oprișor. Indiferent dacă e alb, roze sau negru, o sticlă de vin poartă cu ea și o parte din istoria locului de unde provine, adică din Sud-Vestul României. Investiţie a grupului german Reh Kendermann Gmbh, Crama Oprişor a fost fondată în 1994 şi deţine 252 de hectare de viţă de vie. Incă de la început, vinurile create aici au fost o îmbinare fericită între mentalitatea riguroasă germană şi spiritul “nărăvăş” specific Olteniei.

Gamele de vinuri sunt adresate tuturor consumatorilor, iar colecţiile high-end precum Smerenie, Passarowitz sau Ispita reprezintă adevărate capodopere lichide, prin calitatea vinului şi a etichetei. Aceste vinuri recreează într-un mod unic atât gustul, cât şi ţinutul de poveste al “Olteniei Profunde” printr-o împletire între miturile păgâne ale Păsării Măiastre, Caloianului sau Rusalcăi şi tradiţiile creştine.

De unde îmi procur licoarea nobilă

Pregătit să mărturisești? Sau să râzi? Sau să-ți faci curaj? 

Sau pur și simplu să să descoperi, să testezi, să simți, să înțelegi ce înseamnă vinul? Iți recomand locul perfect în care se întâlnesc vinuri românești sau internaționale, mai puțin cunoscute și mai puțin promovate, dar pentru a căror producere s-a muncit corect și cu suflet. Vinuri pe sufletul tău. 

O selecție de vinuri curate, cu note fructate sau herbale, albe, roze sau negre, românești sau internaționale, mai exact pe toate gusturile, dar alese pe ̶s̶p̶r̶â̶n̶c̶e̶a̶n̶ă̶ gustate, am găsit pe WineMe. 

Deși comercializează licori nobile, uneori vechi de sute de ani, procesul de achiziție e cât se poate de modern.

Ai parte de: 

✅ Livrare în 24 de ore

✅ Plata cu cardul

✅ Calitate garantată

Vă invit și pe voi să dați o ocheadă pe site și să vă alegeți vinul preferat sau să testați unul nou. Și să-mi spuneți pe urmă adevărul (cum altfel?) despre cum v-a plăcut. 

Fă o comanda la WineMe. Online sau telefonic

pentru comenzi telefonice apeleaza 0724.220.466

pentru comenzi online WineMe

Un vis cu brackeți și cristale. Care va fi făcut posibil de Cris Smile

Muzica îmi suna în urechi atât de tare încât, deși erau unii dintre artiștii mei preferați pe scenă, simțeam nevoia să mă dau câțiva pași mai în spate, cât mai departe de boxe. Ajunsă la câțiva zeci de metri mai încolo am răsuflat ușurată: pe lângă faptul că aveam o privire mai de ansamblu asupra scenei, fară să am vreun tip mai înalt  cu un cap în fața mea, sunetul muzicii era în sfârșit plăcut, fără să-mi agreseze urechile.

Plus că… la dreapta mea s-a nimerit un flăcău cu ochi migdalați și cu maxilare puternice, exact genul meu de bărbat. Să fi fost o întâmplare că m-am nimerit chiar lângă un asemenea exemplar? mă întreb în sinea mea, în timp ce-l urmăresc cu coada ochiului cum simte muzica, cu mâinile în aer. 

Ce simplu se înfiripează o idilă de-o vară când ești tânăr și neliniștit

Surpriză, ochii lui migdalați, plini de lumină, nu se uitau tot timpul la scenă. Cred că mi-a prins privirea sau ceva, și îmi mai aruncă și el, ca în joacă, câte-o ocheadă scurtă.

M-am topit. M-am apropiat de el:

-E mult mai bine aici decât lângă boxe, unde stăteam înainte, îi strig în ureche. 

Se uită la mine zâmbind. La care mă săgetează albeața și perfecțiunea dinților lui, cum numai vedetele de la Holywood, trecute des pe la cabinetele de stomatologie, mai aveau. Cu dinții aceia ai lui, perfecți, îmi zice: 

-Bine-ai venit, o fată drăguță la stânga mea în timpul concertului meu preferat nu poate decât să mă bucure. La care zâmbește din nou larg, de mă ia cu fluturi prin stomac.

Râd și eu, acoperindu-mi cu mâna gura. E un gest de-al meu, pe care-am ajuns să-l fac din reflex. Dar asta e o altă poveste, pe care trebuie să v-o povestesc. 

Povestea mea cu stomatologia

M-a dus și pe mine mama de mânuță la stomatolog, cum să nu. Eram de-o șchioapă, și tremuram de frică. Ajunsă cu chiu cu vai, cu negocieri și promisiuni de recompense, pe scaunul din cabinet, dentistul  se opintea din toate încheieturile și, înarmat cu un clește care mie, prin ochii mei de copil, mi se părea un aparat de tortură, îmi scotea, tacticos, câte o măsea cariată. 

Sunt amintiri dureroase, dar cum trăiam într-un orășel de provincie în care medicii dentiști îi putea număra pe degetele de la o mână, nu prea aveai de unde alege.

Mai târziu, ajunsă și eu în București, noi orizonturi s-au deschis în fața ̶o̶c̶h̶i̶l̶o̶r̶  dinților mei. Cum aveam traumele mele din copilărie, am făcut cercetare serioasă de piață. M-am oprit la clinica Cris Smile, un studio de estetică, profilaxie și tratamente dentare powered by Ciristina Munteanu. M-a fascinat  empatia, amabilitatea, dedicația și profesionalismul acestui medic dentist, despre care am auzit numai vorbe frumoase.

Un om care se informează mereu în legătură cu inovațiile în domeniu, un om care tratează deopotrivă adulții și copiii cu aceeași dedicație și răbdare. Ce bine ar fi fost dacă aș fi găsit-o pe doamna doctor Cristina Munteanu când eram un copil. Dar nu e tărziu nici acum, mai ales că…

 

 

…am nevoie de aparat dentar

Da, începusem să vă povestesc depre flăcăul acela cu dantură perfectă: perfect albă, perfectă ca formă, perfect aliniată. Era o plăcere să-l privești. Am ținut legătura, și ceea ce-a fost o conversație la un concert s-a transformat într-o idilă de-o vară. N-a fost să fie dragostea vieții mele, dar a fost o relație care mi-a deschis ochii asupra multor lucruri. 

Puteam să jur că băiatul despre care vă vorbesc are gene bune în materie de dantură. I-am și zis într-o zi, într-o doară: 

-Cum e să trăiești așa, defilând cu o dantură perfectă? îl întreb. Fară să treci prin caznele durerilor de măsele, care pe mine m-au măcinat încă din copilărie. 

-Dantură perfectă? Poate. Dar cu siguranță nu e o chestiune de gene, sau de aliniere de astre. E pur și simplu rezultatul vizitelor constante la dentist, la orice mică problemă, ba chiar și preventiv. Contează enorm să nu ai teamă de dentist, și asta se întâmplă în momentul în care găsești omul pe mâinile căruia te simți cu adevărat în siguranță. 

Cuvintele lui mi s-au întipărit în minte, și din momentul acela, toate problemele mele vechi și noi legate de dantură le-am abordat cu o altă mentalitate. 

Știam demult că am nevoie de aparat dentar, dar acum m-am și hotărât să fac pași fermi în direcția asta. 

 

stoma copii

 

 

Ortodonție, sau pașii spre o dantură perfect aliniată

Primul pas a fast cercetarea de piață. Am găsit clinica Cris Smile, după ce am extras, prin eliminare, dintr-o paletă de 10 clinici. Mă interesa o clinică în care oamenii să facă diferența, nu numai prin profesionalism, ci și prin empatie. Așa m-am oprit la ei. M-au atras cuvintele simple, dar pline de sens, pe care le-am găsit pe site-ul celor de la Cris Smile Studio. Empatia, grija față de pacienți sunt valori umane care străbat ca un fir de legătură toate serviciile clinicii. 

Mi-am făcut deja programarea. Așa că primul pas, cel mai important, este ca și făcut. Știu, în mare, ce mă așteaptă: consultația preliminară, radiografiile și fotografiile necesare, luarea amprentei, apoi montarea aparatului dentar și vizitele lunare pentru activarea aparatului. Medicul dentist îmi va clarifica multe dintre nelămuriri și îmi va da sfaturi pe care nu le voi găsi nicăieri altundeva.  

În funcție de recomandarea medicului, voi alege dintr-o gamă largă de aparate dentare disponibile  la Cris Smile:

✅Aparat dentar safir – confecționat din brackeți din monocristale de safir.

✅ Aparat dentar mobil – compus dintr-o parte acrilică și elemente metalice.

✅ Aparat dentar lingual STB – nu este vizibil cu ochiul liber, fiind localizat pe partea internă a danturii.

✅ Aparat dentar Orthocaps – confecționat din două tipuri de măscuțe transparente numite alignere ce se poartă ziua și în timpul somnului și se pot înlătura în timpul periajului și meselor. 

✅ Aparat dentar Incognito – folosește tehnologia linguală computerizată și este aplicat pe suprafața internă a dinților, fiind astfel imposibil de observat de către alte persoane. 

✅ Aparat dentar fix metalic – cel mai economic tip de tratament ortodontic cu rezultate remarcabile.

✅ Aparat dentar fix ceramic – asigura estetica și funcționalitatea cavitații orale, are aceeași culoare cu smalțul dinților tăi. 

Deja sunt confuză, le-aș alege pe toate, dar mă tem că gura mea nu le poate duce pe toate :)) Sunt sigură însă că cei de la Cris Smile mă vor ghida spre aparatul care se potrivește cel mai bine nevoilor și bugetului meu. 

 

Cris Smile studio

Rezultatul? Voi zâmbi, în sfârșit, fară să-mi duc mâna la gură

Vi se pare lucru puțin? Pentru cineva care întreaga viață a râs cu mâna la gură, nu e nici pe departe puțin lucru. Aștept cu emoție momentul în care dinții mei vor fi aliniați, frumoși și sănătoși. E o chestiune de încredere în sine, dincolo de estetică și funcționalitate. E un vis de-al meu vechi. 

Nu mă deranjează deloc gândul că voi purta aparat dentar, ba dimpotrivă, îl voi purta cu mândrie, va fi amprenta faptului că îmi doresc mai mult pentru mine, că sunt în continuă schimbare, o schimbare înspre mai bine.  

Vechea mea idilă de-o vară mi-a deschis ochii, mi-a arătat cât de mult contează să-i lași pe profesioniști să se ocupe de dinții tăi, să faci controale periodice, chiar dacă ție ți se pare că totul este în ordine. Să râzi din tot sufletul, cu încredere în tine, să nu te cenzurezi, să te exprimi cu toată ființa ta. O dantură frumoasă e un semn de respect nu numai față de tine, ci și față de ceilalți. 

Am făcut primul pas: mi-am făcut programare la Cris Smile, studioul care m-a cucerit în primul rând prin echipa de medici profesioniști și dedicați. Promit să vă țin la curent cu felul în care se construiește, pas cu pas, zâmbetul meu perfect.

Oricare ar fi nevoile tale, de la pedodonție, endodonție, estetică, parodontologie, implantologie, până la chirurgie, e liniștitor să știi că undeva în București (mai exact în Giulești sau în Rahova), o echipă de medici dedicați pot să-ți facă visul tău să devină realitate. O realitate strălucitoare și sănătoasă. Ca zâmbetul tău!  

Fă-ți o programare la Cris Smile
Programează-te online sau sunând la cele două numere de telefon:

pentru clinica din Giulești +40765449033

sau pentru clinica din Rahova +40723918404 

 

Acasă e unde îți pasă de tapițerie

materiale tapiterie

 

Fata se plimba cu mâinile la spate, ca un soldat cu gândurile aiurea, în timp ce-și făcea rondul cu pași egali. Patrula de-a lungul micii insule din sufragerie în jurul căreia ne petrecem cea mai mare parte din zi.

Își învârti șuvițele de culoarea mierii pe după ureche și se opri pentru o clipă:

-Mami, sufrageria noastră de ce e așa…demodată? În seriale au oamenii decoruri de poveste…Ba chiar și în desene au livinguri mai frumoase decât al nostru!

-Of, Iris, chiar n-ai nici o problemă în a răsuci cuțitul în rană, oftez eu.

-Cuțitul în rană?

-Ei, e doar o expresie care li se aruncă acelora care nu se sfiesc să spună lucruri de un adevăr dureros. E-adevărat, sufrageria noastră a fost și ea, la vremea ei, modernă, dar anii au trecut peste ea și poleaiala i s-a cam dus. Ce mai, e demodată de-a dreptul. Cred că sunt nevoită să-ți dau dreptate, oftez.

 

Schimbarea de decor începe în minte

 

-Dar știi ceva? De mult visez la o schimbare de decor, continui. 

-Schimbare de decor? Ca atunci când am fost la piesa aia de teatru care nu se mai termina? făcu fetița. 

-Nu, Iris, râd eu. Mă refer la o schimbare de decor care se va întâmpla cât de curând chiar aici, la noi în sufragerie. Vezi draperiile astea grele, din brocart, a căror culoare purpurie a început să pălească de la soare? Le vom schimba cu unele noi, fabricate pe comandă. Sunt sigură că vor da un aer modern sufrageriei, plus că vor lăsa exact atâta lumină să pătrundă cât să nu fie supărătoare. 

-Și cine ni le face la comandă? Cu vechea ta croitoreasă tocmai te-ai certat, își aminti fata. 

-Neh, vreau ceva premium de data asta. Le luăm de la Cromatique, au showroom taman în centrul Bucureștiului, pe strada Occidentului, nr 42, sector 1, ca să fiu mai exactă. Am fost alaltăieri pe la ei și am avut senzația pentru câteva zeci de minute pe care le-am petrecut acolo că tocmai am intrat în salonul unei domnițe aristocrate, care mă invitase la un ceai. Un decor meșteșugit nu numai cu artă, căci designul interior e o artă, ci mai ales cu suflet. Asta e o chestiune pe care voi, copiii, o intuiți de fiecare dată. Trebuie să te iau cu mine data viitoare, o să-ți dai seama despre ce vorbesc când vei intra acolo. 

-Ce binee, bătu Iris din palme. 

 

Cum e să fii tratată ca o doamnă

 

-Când o să crești, o previn eu pe Iris,  o să-ți dai seama ce rar și ce prețios e momentul în care ești tratată regește, când ai parte de comunicare și de înțelegere, când nevoile tale devin prioritare. Așa mi s-a întâmplat la Cromatique. În momentul în care am intrat mă simțeam deja ca o cucoană invitată la ceai, iar când am văzut că doamna de acolo a avut toată răbdarea din lume, mi se părea că am aterizat într-o altă dimensiune. Erau atâtea modele de materiale, atâtea texturi, atâtea modele, de la modele geometrice până la modele florale, încât am rămas cu gura căscată. Eram cam pierdută în spațiu, nu știam prea exact ce vreau și pendulam între materiale Fiber Guard și catifea din bumbac pentru canapeaua noastră care, vezi și tu, necesită o retapițare. 

-Necesită, necesită, admise ea. Petele astea făcute de Lucky nu mai trec nici la curățătorie chimică. Ne trebuie un material tapițerie ușor de curățat. Ce ai ales până la urmă? fu ea curioasă. 

Materiale tapițerie rezistente, vrednice de sufrageria noastră

 

caine in sufragerie-Catifeaua m-a fascinat întotdeauna, de mult îmi doream textura moale și reflexiile adânci ale acestui material în sufrageria noastră. Dar cum îl avem pe Lucky, care de multe ori vine de afară și se urcă pe canapea cu lăbuțele murdare, am decis să aleg o tapițerie din materiale Fiber Guard, un material tapițerie rezistent la murdărie. La visul meu drapat în catifea tot nu am renunțat însă, vom avea draperii de catifea. 

O văd cu coada ochiului pe Iris, care începe să danseze, înfășurându-se în draperii. Pare că dansul acesta o inspiră, căci îmi face pe loc o mică poezie:

 

 

 

Când se pune pe tapet

Fără demo și antet,

O schimbare de decor

Pe care o s-o ador,

Intervine mama mea,

Influencer cum e ea

Într-ale reinventării,

Decorării și schimbării.

Livingul ni se va umple

De lumini, culori și umbre, 

De texturi și de sclipiri, 

Ce vor atrage priviri. 

Materiale faine foc,

Cromatique, marcă de top.

 

Spuse pe nerăsuflate mica poezie și se înclină ușor, ca și cum ar fi fost la serbare.

Trecuse de ceva vreme de vârsta serbărilor, dar era la fel de adorabilă ca atunci când o sorbeam din ochi cum se fâțâia pe scenă , cu aceeași dezinvoltură cu care o făcuse întotdeauna, în orice împrejurare. 

 

 

Cum schimbă interfața fața unei încăperi

 

Așa cum interfața digitală revoluționează prin elementele ei de design un întreg website sau o aplicație, când ne întoarcem în viața reală, interfața unei încăperi se schimbă radical atuci când schimbi tapițerii și perdele, draperii.

Visez cot la cot cu Iris la makeover-ul sufrageriei noastre, ne tot gândim și ne răzgândim, pentru simplul motiv că, la Cromatique, avem multe materiale textile create pentru cele mai exigente cerințe: durabile, rezistente, din fibre naturale.

Cam greu de ales, mai ales când avem gusturi atât de diferite, dar îi dăm noi de capăt cumva! Ea are încredere în gusturile mele, eu sunt dispusă să mai cedez pe ici pe colo așa încât să aduc un aer de tinerețe sufrageriei noastre, așa că, atâta vreme cât toate materialele vor fi de calitate premium, sunt sigură că vom avea parte de un decor de poveste! 

Ce știm amândouă, deși nu ne-o spunem, este că redecorarea nu se va opri la retapițarea canapelei și la draperii. Neh, o să vrem perne în a căror moliciune catifelată să ne afundăm, o să vrem pe urmă perdele din materiale organice, care să filtreze lumina într-un mod cât mai plăcut, o să vrem să tapetăm peretele din spatele patului din dormitor, ba parcă mă bate gândul să iau si niscaiva huse canapea terasă. Eh, dar nu-mi fac griji, căci știu unde să le găsesc pe toate.  

Cum slabesti fara sa te ingrasi la loc

Femeie slaba fotografiata din spate

 

O intrebare care ma bantuie de cativa ani. Inainte de a-i da nastere puslamalei mele mici si adorabile, n-am avut niciodata probleme cu greutatea. Ba dimpotriva, prietenele ma intrebau cum de nu ma ingras, “zici ca slabesti mancand“, mai ales ca la iesirile noastre in oras de vineri seara eram in sare “sa duc” o pizza medie de una singura

E de la sine inteles ca nu-mi trecea prin cap sa slabesc, ardeam totul, ca o torta vie. Sportiva n-am fost niciodata, dar eram o fire foarte mobila, mereu pe drumuri, activa, prezenta. Umblam mult pe jos, si in pasi repezi, nu catinel, cu mainile la spate, ca batranii. 

Ei, totul s-a schimbat odata cu perioada de dupa sarcina. Viata mi s-a mutat pe canapea, pofta de dulce si-a intrat puternic in drepturi, poate ca sa mai pompeze putina endorfina in viata mea care devenise, trebuie sa recunosc, destul de plictisitoare. Si, ce sa vezi, eu, care nu avusesem in viata mea probleme cu greutatea, am ajuns sa observ de la saptamana la saptamana cum kilogramele se asezau cuminti, unele peste celelalte. 

Am ajuns la plus 12 kilograme. Nu eram chiar supraponderala, dar la limita tot eram. TREBUIA sa slabesc. 

 

NU infometarii

 

Prima tentatie a fost sa ma infometez ca sa slabesc rapid. Am incercat cateva zile (vreo doua), dupa care foamea strunita isi intra in drepturi ca o furtuna de iulie si mancam cantitati industriale la aceeasi masa. 

Am incercat intermittent fasting, incercam sa fac pauze de 16 pana la 24 de ore in care sa nu mananc nimic, puteam sa beau doar cafea neindulcita si apa. Cum obisnuiesc sa dorm in jur de 7 ore pe noapte, nu mai mult, imi ramaneau o gramada de ore in care sa fac foamea. Postul intermitent n-a functionat la mine, asadar. 

 

NU dietei disociate

 

Dietele disociate presupun sa mananci aceeasi grupa de alimente timp de 4 zile, bazandu-se pe faptul ca la un moment dat ti se face lehamite sa tot mananci aceeasi chestie, asa ca vei manca din ce in ce mai putin. Toate bune si frumoase, atata doar ca la finalul dietei nu eista faza de mentinere, asa ca esti tentat sa combini alimente ca “nu se pupa”, cum ar fi carne plus cartofi, asa ca ajungi rapid la efectul jojo. 

 

DA dietei Rina

poza dieta rina

Ei, dupa multe diete care clar nu mi se potriveau, am reusit si eu sa slabesc. Fara sa simt ca ma privez de la alimentele mele preferate, ba dimpotriva, senzatia a fost, cat am tinut dieta Rina, ca mananc sanatos. 

Am gasit acest tabel Rina pe uncorpsanatos.ro, dupa care m-am ghidat cat timp am tinut dieta. 

tabel dieta Rina

Este in fapt tot un fel de dieta disociata, dar disocierile sunt pe cate o zi si dieta e mult mai permisiva, ai voie sa mananci inclusiv prajitura :P. Incepi cu ziua de proteine, pe urma amidon, carbohidrati si vitamine. 

Primele 4 zile au fost cele mai grele. Pana mi s-a obisnuit creierul ca poate sa manance doar o data la 4 ore, fara snackuri intre mese, fara sucuri, fara shake-uri, fara nimic. Pe urma, m-am obisnuit cu ideea si, chiar daca am mai trisat spre final, timp de 3 luni am reusit sa slabesc 12 kilograme. 

Partea frumoasa e ca Rina are si o dieta de mentinere, asa incat dieta se intinde pe luni intregi. Ce a facut, in cazul meu, a fost sa imi schimbe mentalitatea in ceea ce priveste alimentatia. 

Am aflat, pe pielea mea, ce combinatii de alimente sunt interzise, asa ca daca mi-e pofta de branzeturi n-o sa ma arunc la un cascaval pane, ci o sa mananc niste brie cu struguri, sau daca vreau sa mananc carne, imi fac o friptura cu salata. 

 

Asta a fost lupta mea cu kilogramele, fara prea mult sport, fara infometare, doar disciplina si perseverenta. Si schimbarea mindset-ului. La voi ce a functionat? 

Foto via Unsplash.com

 

Lui Iris nu îi place apa. Sau stai!

 

u știu altele cum au fost în primele luni ca mămici, dar eu una am primit o grămadă de sfaturi. Tulburi și învolburate sunt apele gravidității, dar și mai tumultoase sunt cele ale lăuziei când, ca proaspătă mămică la primul copil, toată lumea te asaltează cu sfaturi. Da, nu numai rudele, cunoștințele cu sau fară copii, amicii și amicele cu care n-ai mai vorbit de un car de ani, vânzătoarea de la aprozar, vecina de palier, ci și de la oameni total necunoscuți, care efectiv te opresc pe stradă ca să-ți spună ce și cum ar trebui să faci cu aia mică. Toți se simt datori să-ți salveze odrasla și să-ți dea sfaturi prețioase, toți se pricep la copii, marsupii și…băițe.

 

 

ste că oamenii sunt imprevizibili? Ce m-a întrebat un domn în autobuz

 

Că veni vorba despre necunoscuți care-ți dau sfaturi nesolicitate, eram cu micuța de 6 luni în autobuz, una dintre primele călătorii cu mijloacele de transport public. Înainte de 6 luni n-am îndrăznit s-o scot “la imunizare”, așa că în sfârșit mă simțeam și eu mai sigură pe boțul acela fragil de carne și plâns, numit Iris. Era un început de primăvară, oamenii ne zâmbeau, copacii își aplecau crengile ce explodaseră în mii de petale sub vântul călduț, totul era minunat.

Până când ne-am urcat în autobuz. Ne-am așezat strategic, lângă fereastră, ca să-i prezint micuței traseul. În fața mea, un bătrân aplecat spre noi atât de tare încât am crezut inițial că e adus de spate. Neh, era doar curios. Se uita cu ochi mari la micuță:

-E fetiță, așa-i? mă interpelă cu glas tremurător.

Era îmbrăcată atât de roz încât chiar dacă trăsăturile n-o trădau încă, era evident de parte femeiască.

-Mda, i-am răspuns cu glas moale.

-Cum ați născut-o? Natural, nu-i așa?

Am făcut ochii mari: nu mă așteptam la o asemenea întrebare.

Nici n-am apucat să mă indignez cum trebuie, așa că am îngăimat:

-Cu cezariană.

Atât i-a trebuit bătrânului. Pe dată se burzului la mine și, perorând cu degetul prin aer, începu:

-Pfui, păi da, așa e în ziua de azi. Toate vă încolonați la cezariană! Nu se mai naște natural, cum era odată. Nu se mai naște în chinuri, ci pac! vă taie, scoate odrasla și aia e!

-În cazul meu a fost o cezariană de urgență, dar orișicât, nu văd de ce vă inflamați așa în legătură cu ceva care chiar nu vă privește pe dumneavoastră.

-Așa e, duduie, m-am enervat puțin, scuzați-mi tonul. Mai am o curiozitate. Băiță îi faceți în fiecare zi, nu? Știți, e esențial, baia zilnică le crește imunitatea celor mici…

Era deja prea mult, bătrânul ăsta chiar le știa pe toate. M-am ridicat și am preferat să mai stau o stație în picioare, cu fetița în marsupiu, decât să-i ascult perorațiile.

 

casă, în sfârșit

 

 

Pe Iris am adus-o acasă într-o după amiază de august. Îmi amintesc și acum ca ieri, deși au trecut trei ani de atunci. Era o zi în care nu se mișca nimic, nici frunzele în copac, nici norii pe cer. Părea că doar noi, în întreaga lume, ne mișcam de la maternitate spre casă, o familie într-o mașină, cu un bebeluș adormit în landou.

Eram atât de obosită după nopțile nedormite din maternitate, cu bebelușii plângând pe rând, când se oprea unul începea cu forțe proaspete celălalt, cu infirmierele curățând salonul la prima oră, când somnul îmi dădea târcoale mai abitir ca oricând, încât pur și simplu nu mai aveam energie de o băiță ca lumea, așa că în prima seară acasă s-a adormit devreme la noi în casă.

 

ilometri întregi parcurși ca să pregătim prima băiță

 

 

La maternitate Iris a avut parte de băițe parțiale, executate în câteva secunde de asistente îndemânatice, pac! căpuțul și fundicul sub jetul de la robinet, pac! cântărirea de cu seara, împachetarea în prosop, pus scutecelul și îmbrăcarea! Ca la armată. Bine, o armată de micuți, de cei mai micuți.

De prima băiță ce se vroia ca la carte a avut parte abia în a doua seară de când eram acasă. Îmi amintesc că-mi era atât de frică, încât îmi bătea inima de o auzeam în urechi. S-a nimerit ca o amică, mamă a unei fetițe de 7 ani, să se anunțe pe la noi, să o vadă pe Iris. La fix, mi-am spus, ne mai învăța ea una-alta, mai înmoaie din tensiune, pentru că și eu și bărbatu-meu eram începători în povestea asta.

 

Buun, pregătim noi toate cele:

✅ vănița cu suport, de un albastru turquoise, care să aducă puțin a mare

✅ rățușca ce se vroia un element de distragere a atenției, adică de sacadare a plânsului, pe care îl presimțeam

✅ termometrul de baie, primit de la niște prieteni cu ocazia baby shower-ului

✅ prosopelul de cap. Deși Iris avea doar câteva fire bălaie, ne-am gândit că nu strică

✅ prosopul de corp, mai mare și mega pufos, deși nu era clătit cu balsam de rufe, că ne-am gândit să nu-i afecteze pielea sensibilă

✅ un detergent dermatocosmetic, tot așa, prieten cu pielea sensibilă a bebelușilor

✅ scutecul la îndemână, să nu ne nenorocească colțarul

✅ cântarul, pe care am regretat apoi că l-am cumpărat, când mi-am dat seama că viața mi-ar fi fost mult mai ușoară fară acest instrument care să-mi dea emoții că vai, iar a slăbit fata 100 de grame

✅ hăinuțele de schimb. De bumbac 100%, cu ursuleți

✅ atomizor de uleiuri esențiale. Am zis să împrăștiem și puțină aromă de lavandă în atmosferă, poate o să fie liniștitoare pentru Iris.

 

Ei, și după ce am parcus kilometri întregi ca să pregătim prima băiță într-un du-te vino continuu de la baie în sufragerie, ne așezăm sfârșiți în mijlocul sufrageriei și ne uităm neputincioși unul la altul.

-Și-acum ce ne facem? mă privește soțul cu ochi mari.

-Stai că o sun pe Ioana.

Mai stăm vreun sfert de oră, fetița începe să caște, eu patrulez dintr-o parte în alta a camerei. În sfârșit, sună Ioana la ușă.

-Ai ajuns la fix, o întâmpin! Tocmai ne pregăteam pentru prima băiță.

-Aoleu, făcu ea. Buun, ia să testam apa. Ați pus termometrul? Apucă instrumentul cu o mână sigură și după ce citi temperatura apei, își înmuie totuși și cotul în apa din văniță.

-Eu sunt mai de modă veche, se scuză ea. Testez și cu metodele băbești, niciodată nu poți avea încredere deplină într-un termometru. Mai avem nevoie de încă ceva. Văd că aveți două prosoape aici. Ei, mai avem nevoie de unul.

-Încă unul? făcu soțul.

-Da, îl punem în văniță, să-i fie moale copilului. Îl și înșfacă de cum îl aduse soțul, îl așeză în văniță și pe urmă pe Iris.

Te-ai fi așteptat ca micuța să se lăfăie în apa călduță, pe prosopul pufos, să râdă în fața rățuștei. Da de unde! Cum am scufundat-o în apă, cum a început să urle ca din gură de șarpe. Mai tare decât am auzit-o urlând vreodată, în scurta ei viață de până atunci.

-Lui Iris nu-i place apa, fu concluzia scurtă a Ioanei. Cu care eu pur și simplu nu puteam fi de acord.

 

nxietatea mamei = neliniștea copilului

 

Urletele micuței erau total justificate. Deși apa avea temperatura ideală când am așezat-o în văniță, până ne-am codit noi, apa a apucat să se răcească, așa încât biata Iris căpătase deja o nuanță vineție de la frig. O baterie de baie termostatică ne-ar fi fost de mare ajutor în momentele acelea. Se vede că eram trei adulți vaccinați în jurul ei și tot nu ne descurcam fără nițică tehnologie.

Nici nu mai era nevoie să-mi explice Ioana. Îmi era evident, îmi spunea intuiția mea de mamă că așa era. Unde mai pui că Iris mi-a simțit neliniștea acumulată cu câteva ore înainte de prima băiță și a izbucnit într-un plâns ca de sfârșit de lume, ca să-și elibereze propria-i neliniște, generată de starea mea.

Că intuiția aceasta era adevărată mi-am dat seama de nenumărate ori mai apoi, în viața mea de mamă. Copilul simte mult mai mult decât ne-am închipui noi, adulții, că simte. Are niște senzori ai lui, invizibili, cu care detectează sămânța de scandal, starea de tensiune a mamei, dar și bucuria și seninătatea. 

 

ntuiția îmi mai spune ceva

 

 

Că modernizarea locunței înseamnă ulterior mai puțină bătaie de cap. Aveam să aflu mai târziu că e mult mai comod și mai la îndemână să-i faci băiță copilului în baie, nu în sufragerie, unde erau stropi de apă peste tot după ce s-a terminat toată tărășenia. Mai ales că în ziua de azi există produse inteligente pentru baie, care îți permit să reglezi o temperatură minimă și maximă, așa încât să nu opărești copilul sau să-l faci să dârdăie.

Odată cu achiziționarea unor baterii termostatate pentru baie, poți seta livrarea fluxului de apă la temperatura dorită într-o fracțiune de secundă și, mai mult decât atât, îl menține constant pe toată perioada dușului! Da, chiar și în momentele acelea în care soțul se apucă să spele la chiuveta de la bucătărie paharul ăla cu urme de vin pe care l-a ignorat toată săptămâna, tocmai când esti tu la duș. Temperatura apei va ramâne constantă, așa incât dușul tău va fi reconfortant, nu enervant. 

 

 

Așa este bateria termostatică Grohe Grohtherm SmartControl disponibilă pe neakaisa.ro, ideală pentru familiile cu copii. Bateria despre care vă povestesc are oprire de siguranță la 38°C, precum și limitare opțională de temperatură la  43°C. Iată de ce consider că e esențial ca, înainte de a-l aduce acasă pe cel mic, să faci o mică modernizare a locuinței. Crede-mă, îți vei mulțumi pentru o baterie de baie inteligentă sau pentru alegerea unui suport de prosop dublu sau chiar triplu, ca să ai mereu la îndemână prosopul, înainte să apuce cel mic să urle din toți rărunchii, sau pentru un cuptor electric cu sistem de blocare copii, și lista poate continua la infinit.

Pe Neakaisa.ro găsești obiecte sanitare extrem de utile pentru amenajarea băii și a casei în general, dar și electrocasnice și accesorii, așa încât locuința ta să devină un loc mult mai sigur pentru copilul tău. Plus că viața îți va fi mult mai ușoară!

Construit din pasiunea pentru combinatia intre frumos si util, Neakaisa are 3 ani de activitate în spate și peste 15.000 de clienți cu peste 18.000 comenzi. 

 

ă vă mai zic una: totul devine mai ușor cu timpul. Și cu tehnologia

 

 

 

După ce am decis împreună cu soțul că nu se mai poate așa, cu vechea noastră văniță de plastic în care tot turnam apa, când mai caldă, când mai rece, cu vechiul cuptor pe care trebuia să stăm mereu cu ochii, să nu umble Iris unde literalmente nu-i fierbe oala,  ne-am hotărât să ne modernizăm, pas cu pas, locuința.

m început cu baia, am achiziționat o baterie termostatică, așa încât băițele lui Iris au devenit prilej de râsete și bălăceală. Cine-ar fi crezut? Lui Iris chiar îi place apa!

Sportul, apa și ardelenii

Că ardelenii nu sunt cei mai iuți oameni din câți se află pe fața pământului, asta e deja proverbial. Eu sunt ardeleancă get-beget, așa că mă încadrez cu brio în acest tipar. Vreți să faceți bancuri despre mine, despre noi? N-aveți decât, oricum noi ne prindem mai greu. Dar și cine râde la urmă râde mai bine, așa că păzea!

 

Warmup ardelenesc

 

 

Ei, și când e de făcut sport, noi tot așa, ardelenește, ne pregătim. Uite, eu, de exemplu. O iau strategic. În primul și-n primul rând, tre’ să fie pardoseala lună. Asta înseamnă că înainte de antrenamentul zilnic, am parte de o încălzire mai aparte. Adică frec podeaua. Aspirat, mop, eventual un pic de lustru, tot tacâmul, nu lăsăm nimic de izbeliște.

Buun, acum că e curat ca-n palmă și mă pot așeză pe jos fără probleme, șalele mele constată că nu mi-am pus încălzire în pardoseală. Așa că derulez metodic izoprenul și îl întind pe parchet. Mă așez pe spate, să-l testez, când mă lovește! Am uitat să-mi iau sticla de apă. M-am încălzit așa tare cu frecatul podelelor că mi s-a făcut deja sete.

Mă duc spre frigider, deschid ușa și nu pot să nu observ felia de amandină care șede ea cuminte și neatinsă pe farfurioară. Lasă, ai timp pentru ea mai încolo, îmi zic. Fă-ți înainte exercițiile, arde-ți caloriile alea și pe urmă mai vorbim. Înșfac sticla de apă Stânceni și mă întorc la locul faptei. Un capăt de izopren se rulase deja la loc de la atâta nefolosință.

 

Sportul nu e parte din povestea mea. A, ba stai!

 

Adevărul este că n-am fost niciodată ceea ce oamenii înțeleg prin o tipă atletică. La orele de sport mă fofilam cât puteam,  iar dacă mă mai nimeream pe la sală era doar ca s-o însoțesc pe prietena mea, care ținea morțiș să slăbească. Nu eram genul de tipă atletică, dar eram foarte mobilă, bine, atât cât îmi permiteau rădăcinile mele ardelenești să fiu.  Ca să fiu sinceră, uram să fac sport, dar ca orice altă fată, îmi doream abdomen cu pătrățele.

 

Mult antren și puțin antrenament

 

Asta până în martie 2020, când mi-am promis mie însămi că voi face sport de 5 ori pe săptămână și că-mi va plăcea. M-am înrolat în armata de followeri ai Kaylei Itsines, de data asta decisă să mă țin de program și să n-o dau în bară. Era pentru prima dată când recunoșteam că am probleme de angajament.

Dacă nu ți-s familiare programele de fitness promovate de Kayla Itsines, îți voi face o scurtă prezentare. Programul ține 12 săptămâni, iar de 3 ori pe săptămână faci antrenament de rezistență. Picioare, brațe, tot corpul, apoi de la tot corpul treci la abdomene în a cincea săptămână.

Cam așa arată o săptămână cu Kayla:

 

  • Luni: Picioare

  • Marți: Plimbare de 35-45 minute

  • Miercuri: Brațe

  • Joi: Plimbare de 35-45 minute dimineața, HIIT seara

  • Vineri: Tot corpul sau abdomene

  • Sâmbăta: Plimbare de 35-45 minute, HIIT opțional

  • Duminica: stretching

 

 

Pare ca fac sport o grămadă, nu? Greșit. Antrenamentele sunt atât de scurte, încât trainingul de anduranță durează doar 28 de minute. Dar după cele 28 de minute, sunt lac de sudoare. HIIT durează 10-15 minute, așa că se găsește oricând timp pentru el.

Cât despre răgazul de plimbare din programul Kaylei, de când cu carantina pur și simplu mă plimb prin casă. Pare ciudat, dar te obișnuiești, și oricum e mai bine decât să te afunzi în canapea un timp nelimitat. Noroc că am și o terasă lungă, pe care o iau la pas aproape zilnic.

 

Întorsătură de situație

 

Eu, fata aia care ura sportul și care nu se ținea de nici un antrenament, am ajuns nu numai să mă tonifiez pe ici pe colo, și anume în locurile în care eram cam molicică, ci și să scap de migrene și anxietăți. Asta e partea de care sunt cel mai mândră, dincolo de schimbările corporale, care încep deja să se vadă.

Că mă simt mult mai bine nu doar fizic, ci si mental, ăsta e unul dintre beneficiile cunoscute ale sportului. Parte din această transformare e și faptul că dorm mult mai bine și am mai multă încredere în mine. Sportul a reușit să facă în scurt timp ceea ce n-ar fi putut să facă zeci de discursuri motivaționale. Să mă facă să mă iubesc, din nou.

 

Cum facem cu timpul?

 

Cu ritmul meu ardelenesc cu tot, cu programul Kaylei cu tot, tot îmi rămâne destul timp pentru fetița mea, pentru hobby-uri, pentru gătit, pentru muncit, ba chiar și pentru reprizele interminabile de vorbit pe skype cu prietenele.

Contrar unor mituri urbane, nu trebuie să dedici sportului întreaga ta viață ca să vezi rezultate. De la 28 la 45 de minute la două zile și ești deja în grafic. 28 de minute nu înseamnă nimic când ai 24 de ore la dispoziție.

 

Aliatul meu – apa

 

 

 

Credeați că duc singură acest mic război, în care-mi sunt puse la încercare fiecare grupă de mușchi și fiecare coardă a voinței? Neh, am un aliat de nădejde. Apa Stânceni. Nimic nu se compară cu o gură de apă proaspătă după ce ai transpirat ca un culegător de bumbac timp de 30 de minute! Apa e viață, e răcoare, e flux. O simt curgându-mi prin vene, amestecându-se cu sângele, inundându-mă cu efectul ei binefăcător.

 

De apa aceasta minerală Stânceni m-am îndrăgostit! Sursele Stânceni sunt situate în partea centrală a României, în Carpații Orientali, zona protejată a Parcul Național Călimani, departe de orice sursă de poluare, rocile vulcanice furnizând apei un conținut special de minerale. După ce o beau, mă simt nu numai hidratată, ci îmi iau și porția de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu, ceea ce îmi susține buna funcționare a organismului.

Dar se pare că nu numai eu o ador! Au descoperit-o mulți alții, înaintea mea, ba chiar au și premiat-o. Anul trecut, apa minerală naturală carbogazificată Stânceni a primit distincția Gold Award.

 

Sunt invincibilă? Nu știu, dar eu așa mă simt!

 

Apa e cunoscută ca fiind un element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității. Un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile, în apele Stixului de către mama sa, Thetis, ce dorea să-i confere nemurire.

Ca să restrângem puțin aria, există și în mitologia românească așa-numitele “fântâni ale tinerețîi”, a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică. Izvorul tinereții (sau Fântâna tinereții) este un izvor legendar despre care se presupune că ar restabili tinerețea oricui ar bea sau s-ar scălda în apa acestui izvor.

Mi-ar fi plăcut și mie să cutreier munți și văi, să caut izvorul de legendă, aboi să-mi fac mâinile căuș și să las să picure apa, apoi să o beau și bum! să rămân mereu tânără. Doamne, ce frumos ar fi fost! Dar cum trăim într-o cu totul alta epocă și într-o cu totul altă paradigmă, apa cea pură vine la noi pe alte căi.

Proaspătă și bogată în minerale, apa Stânceni e pentru mine o astfel de fântână a tinereții. Și partea cea mai frumoasă e că nici măcar nu trebuie să o caut prin munți, e de ajuns să deschid ușa frigiderului și e acolo! Perfect pentru mine, o simplă ardeleancă molcomă, exact așa cum li s-a dus vestea locuitorilor acestora de țară.

 

 

 

Imagini realizate cu Canva.com


 

Articol scris pentru BlogalInitiative.

Sponsor:

 

 

 

Pielea fină cu vitamina C se ține

De când mă știu, privesc cu jind la pielea fină, imecabilă, a vedetelor. Dom’le, după ce că sunt pline de bani și de admiratori, mai au și tenul ăsta de zici că s-a zămislit din spuma laptelui. Bine, știu, majoritatea își fac microdermoabraziune, tratamente cu…îngrășământ de privighetoare și alte inovații ale industriei beauty, plus că Photoshopul e în floare, dar unele chiar au tenul acela perfect, oricât de mare ar fi zoom-ul. Era deja prea de tot să le tot văd la TV sau prin reviste, mai ales când mă uitam în oglindă și observam (n-aveai cum să nu observi) coșul acela de pe tâmplă, care se chinuia să iasă pe sub piele. Asta a fost în adolescență.

Mai nou, o altă belea pe capul meu pielea mea: ridurile de expresie. Încăpățânate și parcă din ce în ce mai adânci, mai ales după un sejur la mare, mi-au dat ceva bătăi de cap. Creme peste creme, măști peste măști, până când am apelat la banala, dar noua mea super eroină – vitamina C. Întâmplarea face să fie și inițiala celui de-al doilea prenume al meu – Cornelia, așa că litera C s-a lipit de mine în mai multe feluri. CSF, n-ai CSF…

via GIPHY

Ei, o știam din copilărie pe drăguța de ea, vă dați seama. Pe lângă Cavit, pe care îl mâncam ca pe ciocolată, vitamina C era în top. Dulce-acrișoară cum e ea, a reușit să îmi fie aliat nu numai atunci, în anii aceia fragezi, când îmi făceam imunitatea pe spinarea ei, ci și acum, când mă ajută vizibil în lupta cu ridurile de expresie.

Foto via Farmacialapretmic.ro


Că este utilizată ca ingredient pentru creme hidratante și pentru creme de față, nu mai este un secret pentru nimeni. În plus, vitamina C ajută la reducerea ridurilor și previne lăsarea pielii, prin îmbunătățirea elasticității acesteia. Reprezintă un factor esențial în producția de colagen, o proteină prezentă în țesuturile conjunctive ale corpului. Dacă e combinată cu vitamina A și vitamina E în dozele recomandate, efectul e și mai vizibil. Asta am văzut pe pielea mea, care a redevenit elastică și ridurile s-au cumințit parcă.

Când treci de 30, viața devine din ce în ce mai frumoasă. Angoasele adolescenței, goana după senzații a primei tinereți, toate se estompează pentru a face loc unei împliniri și unei stări de zen, întreruptă ce-i drept deseori de stresul zilnic. Ce nu se estompează însă, sunt ridurile, care-și fac încet-încet apariția pe la colțurile ochilor. Așa nepoftite cum sunt, odată instalate, greu se mai dau duse, ca musafirul acela care dă să plece, dar te mai ține o oră în fața ușii.

Ei, și mă luptam eu așa cu ridurile, oblojindu-le cu tot soiul de creme scumpe, strâmbându-mă în oglindă să văd până la ce adâncime au ajuns, până când m-am dus la Farmacia la Preț Mic, de unde îmi iau de obicei vitamine ieftine, mi-am procurat vitamina C și m-am pus serios pe consum. După vreo lună, s-a văzut deja că pielea mea e mai elastică, mai plină, mai radioasă chiar. Și n-am observat numai eu, a observat chiar și soțul, care de obicei observă ultimul. Care soț a fost foarte încântat de faptul că am ales, în locul cremelor scumpe, un leac atât de puțin costisitor, mai ales dacă e procurat de la o farmacie ieftină.

Articol scris pentru SuperBlog 2019.