Amintiri de drum lung

Sursă foto: Autogedal.ro

Se uită la ea cu coada ochiului: era atât de firavă și cum stătea acolo, rezemată de stâlpul din curte, ziceai că mai are puțin și se dărâmă. Era o semicursieră, de aici și statura plăpândă, iar Traian, stăpânul, o lăsase acolo de vreo trei zile, fară să se sinchisească să o ducă în garaj.

Deși, la cum ploua în fiecare zi, nu cred că-și va scoate prea curând bicicleta la plimbare. Îi era milă de ea: atât de plăpândă și fragilă și scoasă afară din curte din an în Paște! Spre deosebire de ea, robustă și compactă, cu motor și scut, ca să fie alături de stăpân la bine și la greu. Ca într-o căsnicie, ce mai!

-Iarăși o zi mohorâtă, sparse semicursieră tăcerea, de parcă i-ar fi ghicit gândurile.

-Mda, se pare că și azi o să rămâi la vatră. Aă, scuze, n-am vrut să sune așa, încercă Skoda Octavia să o dreagă. Cel mai probabil vom rămâne amândouă aici, ca două vechi tovarășe ce suntem.

-În zile ca astea, trebuie să recunosc, tu ești norocoasa dintre noi două, admise semicursiera cu un oftat. Eu mă strecor mai ușor în trafic, dar tu vii la pachet cu confort și protecție de vreme rea. Tu ai caroserie, dar eu las vântul să bată prin păr. Tu ai volanul ușor de manevrat, eu un ghidon de toată frumusețea.

-Ei, mai încet cu comparațiile. Adu-ți aminte că de multe ori tot eu te car în spate și pe tine, se oțărî mașina. Mai ții minte astă vară, când stăpânul ne-a luat în vacanță la Moeciu de Sus, când tot drumul ai stat frumos în suportul de biciclete?

-Daa, a fost foarte confortabil pentru mine, își aminti semicursiera cu un scârțâit de roată care semăna a râs. Peisajele s-au perindat atât de repede că aproape amețeam de la atâta viteză. Eu când îl port pe stăpân pot altfel savura fiecare lizieră de pădure, fiecare copac pe lângă care trec, fiecare nor care ne însoțește o vreme. Dar da, trebuie să admit, suportul de biciclete e o invenție pe cinste.

Imagine realizată cu Canva.com

-Păi da, altfel nu mai vedeai tu vacanță!

-Adevărat, dar și tu ai noroc că ești așa dotată. Fară scutul motor metalic Skoda nu știu, zău, cum făceai față terenului accidentat. Oricum, cel mai mult mi-a plăcut cum ți-a încărcat cutia de portbagaj, ce burdușită mai era! De s-au și chefuit trei zile și trei nopți din bucatele și băuturile din ea.

-Daaa, chiar, mai ții minte? Bine, nu știu dacă ai băgat de seamă, dar cutia de portbagaj are o formă specială, concepută în așa fel încât să-mi păstreze aerodinamismul, deschiderea, ba chiar și culoarea.

-Are gusturi bune stăpânul, nu mă pot plânge, admise semicursiera. Uită-te și la mine ce bine sunt, zise ea dând puțin din scaun.

-Suntem niște gagici beton, râse mașina, clipind din faruri. Mai ales eu, când stăpânul imi aduce accesoriile preferate: aduce tăvițele de portbagaj și covorașele auto. O minunăție! Ţin minte când si-a facut stăpânul cumpărăturile pentru excursia la munte. Noroc cu tăvița de portbagaj, că altfel ma făceam varză de la apa de pe murături, care normal că s-a vărsat peste tot. Așa, cu un jet de apă am fost ca nouă. Tăvița mea are o bordură înaltă de vreo 5 cm, menită să mă protejeze de orice lichid scurs accidental și orice murdărie! Plus că e fabricată dintr-un material eco-friendly, de înaltă calitate, 100% reciclabil. Și are 5 ani garanție…

Sursă foto: Autogedal.ro

-Când am fost la Moeciu, dacă bine-mi amintesc, îți erau cam pline de noroi covorașele, o împunse semicursiera.

-Mda, dar cu un jet de apă s-a rezolvat problema. Sunt create din materiale ușor de curățat, tocmai pentru situații din acestea.

-Da, bine, eu n-am nici o problemă cu terenurile accidentate. Spre deosebire de tine, mai știi? Tot atunci, la Moeciu. Ai avut nevoie de ditamai cârligul de remorcare Octavia pus la mașina Vărului stăpânului ca să te scoată din groapa aia, răsuci semicursiera cuțitul în rană.

-Mda, a fost cu peripeții, admise ea. Dar tocmai de aia a fost o excursie de care-mi voi aminti mereu. Și știi ce? Atâta vreme cât am toate accesoriile on place, excursia nu poate fi altfel decât de neuitat.

-Ești o mașină curajoasă, nu te-ai dat niciodată înapoi de la nimic. De asta te-am și însoțit fără crâcnire în atâtea călătorii, așezată cuminte în suportul de biciclete.

Mașina clipi dulce din faruri. Era perfect de acord.

Facebook | AutoGedal


Articol scris pentru proba a șasea a Spring SuperBlog 2020.