Lui Iris nu îi place apa. Sau stai!

 

u știu altele cum au fost în primele luni ca mămici, dar eu una am primit o grămadă de sfaturi. Tulburi și învolburate sunt apele gravidității, dar și mai tumultoase sunt cele ale lăuziei când, ca proaspătă mămică la primul copil, toată lumea te asaltează cu sfaturi. Da, nu numai rudele, cunoștințele cu sau fară copii, amicii și amicele cu care n-ai mai vorbit de un car de ani, vânzătoarea de la aprozar, vecina de palier, ci și de la oameni total necunoscuți, care efectiv te opresc pe stradă ca să-ți spună ce și cum ar trebui să faci cu aia mică. Toți se simt datori să-ți salveze odrasla și să-ți dea sfaturi prețioase, toți se pricep la copii, marsupii și…băițe.

 

 

ste că oamenii sunt imprevizibili? Ce m-a întrebat un domn în autobuz

 

Că veni vorba despre necunoscuți care-ți dau sfaturi nesolicitate, eram cu micuța de 6 luni în autobuz, una dintre primele călătorii cu mijloacele de transport public. Înainte de 6 luni n-am îndrăznit s-o scot “la imunizare”, așa că în sfârșit mă simțeam și eu mai sigură pe boțul acela fragil de carne și plâns, numit Iris. Era un început de primăvară, oamenii ne zâmbeau, copacii își aplecau crengile ce explodaseră în mii de petale sub vântul călduț, totul era minunat.

Până când ne-am urcat în autobuz. Ne-am așezat strategic, lângă fereastră, ca să-i prezint micuței traseul. În fața mea, un bătrân aplecat spre noi atât de tare încât am crezut inițial că e adus de spate. Neh, era doar curios. Se uita cu ochi mari la micuță:

-E fetiță, așa-i? mă interpelă cu glas tremurător.

Era îmbrăcată atât de roz încât chiar dacă trăsăturile n-o trădau încă, era evident de parte femeiască.

-Mda, i-am răspuns cu glas moale.

-Cum ați născut-o? Natural, nu-i așa?

Am făcut ochii mari: nu mă așteptam la o asemenea întrebare.

Nici n-am apucat să mă indignez cum trebuie, așa că am îngăimat:

-Cu cezariană.

Atât i-a trebuit bătrânului. Pe dată se burzului la mine și, perorând cu degetul prin aer, începu:

-Pfui, păi da, așa e în ziua de azi. Toate vă încolonați la cezariană! Nu se mai naște natural, cum era odată. Nu se mai naște în chinuri, ci pac! vă taie, scoate odrasla și aia e!

-În cazul meu a fost o cezariană de urgență, dar orișicât, nu văd de ce vă inflamați așa în legătură cu ceva care chiar nu vă privește pe dumneavoastră.

-Așa e, duduie, m-am enervat puțin, scuzați-mi tonul. Mai am o curiozitate. Băiță îi faceți în fiecare zi, nu? Știți, e esențial, baia zilnică le crește imunitatea celor mici…

Era deja prea mult, bătrânul ăsta chiar le știa pe toate. M-am ridicat și am preferat să mai stau o stație în picioare, cu fetița în marsupiu, decât să-i ascult perorațiile.

 

casă, în sfârșit

 

 

Pe Iris am adus-o acasă într-o după amiază de august. Îmi amintesc și acum ca ieri, deși au trecut trei ani de atunci. Era o zi în care nu se mișca nimic, nici frunzele în copac, nici norii pe cer. Părea că doar noi, în întreaga lume, ne mișcam de la maternitate spre casă, o familie într-o mașină, cu un bebeluș adormit în landou.

Eram atât de obosită după nopțile nedormite din maternitate, cu bebelușii plângând pe rând, când se oprea unul începea cu forțe proaspete celălalt, cu infirmierele curățând salonul la prima oră, când somnul îmi dădea târcoale mai abitir ca oricând, încât pur și simplu nu mai aveam energie de o băiță ca lumea, așa că în prima seară acasă s-a adormit devreme la noi în casă.

 

ilometri întregi parcurși ca să pregătim prima băiță

 

 

La maternitate Iris a avut parte de băițe parțiale, executate în câteva secunde de asistente îndemânatice, pac! căpuțul și fundicul sub jetul de la robinet, pac! cântărirea de cu seara, împachetarea în prosop, pus scutecelul și îmbrăcarea! Ca la armată. Bine, o armată de micuți, de cei mai micuți.

De prima băiță ce se vroia ca la carte a avut parte abia în a doua seară de când eram acasă. Îmi amintesc că-mi era atât de frică, încât îmi bătea inima de o auzeam în urechi. S-a nimerit ca o amică, mamă a unei fetițe de 7 ani, să se anunțe pe la noi, să o vadă pe Iris. La fix, mi-am spus, ne mai învăța ea una-alta, mai înmoaie din tensiune, pentru că și eu și bărbatu-meu eram începători în povestea asta.

 

Buun, pregătim noi toate cele:

✅ vănița cu suport, de un albastru turquoise, care să aducă puțin a mare

✅ rățușca ce se vroia un element de distragere a atenției, adică de sacadare a plânsului, pe care îl presimțeam

✅ termometrul de baie, primit de la niște prieteni cu ocazia baby shower-ului

✅ prosopelul de cap. Deși Iris avea doar câteva fire bălaie, ne-am gândit că nu strică

✅ prosopul de corp, mai mare și mega pufos, deși nu era clătit cu balsam de rufe, că ne-am gândit să nu-i afecteze pielea sensibilă

✅ un detergent dermatocosmetic, tot așa, prieten cu pielea sensibilă a bebelușilor

✅ scutecul la îndemână, să nu ne nenorocească colțarul

✅ cântarul, pe care am regretat apoi că l-am cumpărat, când mi-am dat seama că viața mi-ar fi fost mult mai ușoară fară acest instrument care să-mi dea emoții că vai, iar a slăbit fata 100 de grame

✅ hăinuțele de schimb. De bumbac 100%, cu ursuleți

✅ atomizor de uleiuri esențiale. Am zis să împrăștiem și puțină aromă de lavandă în atmosferă, poate o să fie liniștitoare pentru Iris.

 

Ei, și după ce am parcus kilometri întregi ca să pregătim prima băiță într-un du-te vino continuu de la baie în sufragerie, ne așezăm sfârșiți în mijlocul sufrageriei și ne uităm neputincioși unul la altul.

-Și-acum ce ne facem? mă privește soțul cu ochi mari.

-Stai că o sun pe Ioana.

Mai stăm vreun sfert de oră, fetița începe să caște, eu patrulez dintr-o parte în alta a camerei. În sfârșit, sună Ioana la ușă.

-Ai ajuns la fix, o întâmpin! Tocmai ne pregăteam pentru prima băiță.

-Aoleu, făcu ea. Buun, ia să testam apa. Ați pus termometrul? Apucă instrumentul cu o mână sigură și după ce citi temperatura apei, își înmuie totuși și cotul în apa din văniță.

-Eu sunt mai de modă veche, se scuză ea. Testez și cu metodele băbești, niciodată nu poți avea încredere deplină într-un termometru. Mai avem nevoie de încă ceva. Văd că aveți două prosoape aici. Ei, mai avem nevoie de unul.

-Încă unul? făcu soțul.

-Da, îl punem în văniță, să-i fie moale copilului. Îl și înșfacă de cum îl aduse soțul, îl așeză în văniță și pe urmă pe Iris.

Te-ai fi așteptat ca micuța să se lăfăie în apa călduță, pe prosopul pufos, să râdă în fața rățuștei. Da de unde! Cum am scufundat-o în apă, cum a început să urle ca din gură de șarpe. Mai tare decât am auzit-o urlând vreodată, în scurta ei viață de până atunci.

-Lui Iris nu-i place apa, fu concluzia scurtă a Ioanei. Cu care eu pur și simplu nu puteam fi de acord.

 

nxietatea mamei = neliniștea copilului

 

Urletele micuței erau total justificate. Deși apa avea temperatura ideală când am așezat-o în văniță, până ne-am codit noi, apa a apucat să se răcească, așa încât biata Iris căpătase deja o nuanță vineție de la frig. O baterie de baie termostatică ne-ar fi fost de mare ajutor în momentele acelea. Se vede că eram trei adulți vaccinați în jurul ei și tot nu ne descurcam fără nițică tehnologie.

Nici nu mai era nevoie să-mi explice Ioana. Îmi era evident, îmi spunea intuiția mea de mamă că așa era. Unde mai pui că Iris mi-a simțit neliniștea acumulată cu câteva ore înainte de prima băiță și a izbucnit într-un plâns ca de sfârșit de lume, ca să-și elibereze propria-i neliniște, generată de starea mea.

Că intuiția aceasta era adevărată mi-am dat seama de nenumărate ori mai apoi, în viața mea de mamă. Copilul simte mult mai mult decât ne-am închipui noi, adulții, că simte. Are niște senzori ai lui, invizibili, cu care detectează sămânța de scandal, starea de tensiune a mamei, dar și bucuria și seninătatea. 

 

ntuiția îmi mai spune ceva

 

 

Că modernizarea locunței înseamnă ulterior mai puțină bătaie de cap. Aveam să aflu mai târziu că e mult mai comod și mai la îndemână să-i faci băiță copilului în baie, nu în sufragerie, unde erau stropi de apă peste tot după ce s-a terminat toată tărășenia. Mai ales că în ziua de azi există produse inteligente pentru baie, care îți permit să reglezi o temperatură minimă și maximă, așa încât să nu opărești copilul sau să-l faci să dârdăie.

Odată cu achiziționarea unor baterii termostatate pentru baie, poți seta livrarea fluxului de apă la temperatura dorită într-o fracțiune de secundă și, mai mult decât atât, îl menține constant pe toată perioada dușului! Da, chiar și în momentele acelea în care soțul se apucă să spele la chiuveta de la bucătărie paharul ăla cu urme de vin pe care l-a ignorat toată săptămâna, tocmai când esti tu la duș. Temperatura apei va ramâne constantă, așa incât dușul tău va fi reconfortant, nu enervant. 

 

 

Așa este bateria termostatică Grohe Grohtherm SmartControl disponibilă pe neakaisa.ro, ideală pentru familiile cu copii. Bateria despre care vă povestesc are oprire de siguranță la 38°C, precum și limitare opțională de temperatură la  43°C. Iată de ce consider că e esențial ca, înainte de a-l aduce acasă pe cel mic, să faci o mică modernizare a locuinței. Crede-mă, îți vei mulțumi pentru o baterie de baie inteligentă sau pentru alegerea unui suport de prosop dublu sau chiar triplu, ca să ai mereu la îndemână prosopul, înainte să apuce cel mic să urle din toți rărunchii, sau pentru un cuptor electric cu sistem de blocare copii, și lista poate continua la infinit.

Pe Neakaisa.ro găsești obiecte sanitare extrem de utile pentru amenajarea băii și a casei în general, dar și electrocasnice și accesorii, așa încât locuința ta să devină un loc mult mai sigur pentru copilul tău. Plus că viața îți va fi mult mai ușoară!

Construit din pasiunea pentru combinatia intre frumos si util, Neakaisa are 3 ani de activitate în spate și peste 15.000 de clienți cu peste 18.000 comenzi. 

 

ă vă mai zic una: totul devine mai ușor cu timpul. Și cu tehnologia

 

 

 

După ce am decis împreună cu soțul că nu se mai poate așa, cu vechea noastră văniță de plastic în care tot turnam apa, când mai caldă, când mai rece, cu vechiul cuptor pe care trebuia să stăm mereu cu ochii, să nu umble Iris unde literalmente nu-i fierbe oala,  ne-am hotărât să ne modernizăm, pas cu pas, locuința.

m început cu baia, am achiziționat o baterie termostatică, așa încât băițele lui Iris au devenit prilej de râsete și bălăceală. Cine-ar fi crezut? Lui Iris chiar îi place apa!

Cum si-au dat mana designul interior cu designul vestimentar

Inspirata din fotografiile lui Helmut Newton si Guy Bourdin, celebre in anii ’70, colectia creatoarei de origine greaca, Mary Katrantzou, aduce in prim-plan piese vestimentare cu printuri desprinse parca dintr-o revista de design interior.

Camere cu candelabre, sali de bal, ferestre larg deschise spre gradini cu flori, privelisti panoramice ale oraselor, le gasesti pe toate imprimate pe hainele de primavara-vara 2012 semnate Mary Katrantzou.

Adancimea halucinanta a imaginilor imprimate pe rochii si tricouri de primavara impreuna cu efectul trompe l’oeil au creat o priveliste to remember, care ma indoiesc insa ca va cobori prea curand in strada.

Rochie scurta, cu trena si cu printuri de design interior

Imprimeuri inspirate din interioarele anilor '70

Dar tu? Ai purta tricouri si rochii cu camera de zi imprimata, la primavara? Sau preferi sa vezi doar pe catwalk asa ceva?

Foto via style.com

In ce culori ne decoram casa in 2011

Institutul Pantone Color a pus cap la cap o schema a culorilor la moda in 2011. Asta dupa ce au estimat ca anul care vine va fi unul al simetriilor, dar si al culorilor ireverentioase.

S-a constatat ca, desi femeile adora sa umble toata ziua pe tocuri inalte si sa poarte outfituri haute couture, create de designeri excentrici, atunci cand ajung seara acasa prefera confortul unui interior in care sa se poata relaxa in voie.

Iata in ce culori sa va vopsiti peretii la anul, pentru a obtine un decor intim, confortabil si relaxant:

Foto via wsatoday.com