Dacă e vineri

Când trăiești în România Prețuiești prietenia Și subiecte-ai la tot pasul Să tot stai să diseci cazul Cu ai tăi amici grozavi Mai vajnici sau mai firavi, Însă toți surâzători Vinerea, când nerăbdători Să mai povestiți ceva La terasă, undeva, Mai la umbră, sub cireș, V-adunați și fără stres Depănați la amintiri, Glumite și uneltiri, Dar nevinovate-n fond Pân-amicul tău cel blond Strigă către toți ceilalți: Dau o pizza, vă băgați? Ne băgam, cum nu, măi Tică, Facem cinste c-o berică Și-uite-așa sărbătorim Vinerea, că o iubim, Din birouri evadăm Ca masa s-o ocupăm. Mica noastră sărbătoare Că e vinerea în floare Că weekendul a-nceput Și că viața ne-a-ncăput. Iar când pizza caldă vine Și miroase-așa de bine Cu brânzeturi fine presărată, Cu măsline negre-ornată, Cu ciuperci, cu ton sau șuncă Cu sosuri savuroase și încă Câteva ingrediente Picante și excelente Dacă Dodo pizza-ai comandat, La pachet au îndesat Foarte multă voie bună Și-un concept deschis ce-adună Bucătăria la vedere Oricui e curios s-adere La o afacere deschisă De oameni faini intreprinsă, Camere web transmit live Al bucătăriei vibe, Cu ingrediente, tot tacâmul, Ca să pătrunzi pe tărâmul Unde pizza se pregătește Și aburindă pornește Către noi, corporatiștii, Nebunaticii și-artiștii Ca să fie Vinerea O sărbătoare sadea. Cât despre vara toridă, O sacadăm c-o repriză De răcorire instant Că să nu rămâi restant La capitolul berici Tu și-ai tăi prieteni magici. Ieșirea noastră de vineri seară are deja și o denumire: “vinerea clasică”, și o pregătim încă de dimineață, când ne călcăm ținutele, căci nu de puține ori se lasă cu o seară dansantă, după ce ne răsfățam cu pizza și bere la terasa noastră de sub cireș. E în zona centrală, dar nu foarte la vedere, ascunsă într-un gang ce dă într-o curte...