Dragă mai tânără eu,
Cu ochi mari și vise fără de hotare,
Îți scriu din viitor, de peste ani,
Când ridurile mi-s deja adânci și clare.
Nu te speria de vocea celor mulți,
Ce-ți spun că stilul tău e prea ciudat.
Puțini vor rămâne până la capăt,
Restul, doar zgomot de fond, neobservat.
Zâmbesc când îți văd temerile de-acum,
Că viața nu va fi cum ai visat-o.
Ironic e că tocmai greșelile de pe drum
Vor deveni poveștile de mâine.
Îți amintești cum te temeai de eșec?
Ca și cum ar fi un monstru de neînvins.
Dar cel mai mare eșec, să știi, copilă,
E să nu încerci, să-ți fie viața un vis neatins.
Dar lasă-mă să-ți spun o întâmplare,
Din viitorul tău, la patruzeci de ani,
Când într-o seară de pomină,
M-am reîntâlnit cu prietenii mei faini.
La masă, printre mărturisiri și șoapte,
Unse cu Feteasca Neagră, vin roșu intens,
Cu note de prune uscate și mure coapte,
Rubiniu, profund, aproape dens.
Pahare s-au umplut și s-au golit,
Iar limbile s-au dezlegat încet, încet.
Vinul, complice la secrete vechi,
Transforma fiecare șoaptă în decret.
La masă când vinul curgea lin,
Prietenul cu ochi ca mierea
Mi-a spus cu glas senin:
“Te-am iubit mereu – esti condamnarea mea.”
Ti-am fost atâția ani doar prieten, temător și mut,
Tu râdeai, iar eu zâmbeam cam tâmp.
In fiecare clipă secretul l-am ținut,
Jucând rolul de companion tăcut.
Atunci vinul dulce, sclipind in pahar,
Mi-a dezvăluit ce eu știam demult:
Că și eu l-am iubit, tot acest timp,
Cu dor nedefinit si mult.
Cu arome și condimente fine,
Vinul mă transformă in iscusit povestitor,
Dezleagă treptat adevăruri ascunse din mine,
Vrăjind și vindecând sufletul meu călător.
De fiecare dată când paharul se umplea,
Un alt strat al trecutului se dezvăluia,
Feteasca Neagră, cu notele lui dense,
Trecutul și prezentul, cu tandrețe, le unea.
Pe final, când stelele se-aplecaseră spre zori,
Vinul părea că prinde viață, un spirit vechi,
Ne șoptea că timpul e doar o iluzie,
Și că tinerețea rămâne pitită in ochi si-n urechi.
Înțelegi acum, dragă eu mai mică?
Ai răbdare cu tine, dar nu-ți fie frică.
Acei oameni care contează vor rămâne,
Restul e zgomot, o spun cu voce pitică.
Râd acum de cât de in serios luam totul,
Ca și cum fiecare pas era definitiv.
Viața e mai blândă decât credeam noi,
Și mult mai haioasă, deși pare naiv.
Mă uit la tine și-ți văd toate frământările,
Și mă cuprinde-o duioșie fără margini.
Ești frumoasă în neștiința ta si căutările,
Care te fac să te lovești de aspre ziduri.
O ultimă povață-ți las, iubito,
Ca un pahar de Fetească Neagră, adâncă:
Savurează fiecare clipă, fără grabă,
Căci viața, ca vinul bun, se dezvăluie încă.
Cu adevăruri luate pieptiș,
Eu, cea care tu vei deveni curând,
Așteptându-te aici, în viitor,
Cu paharul plin și ochi pieziși.
Nu știu voi, dar eu nu primesc des invitații care mă pun față în față cu mine, cea de acum mulți ani. Când cei de la Beciul Domnesc mi-au lansat provocarea de a scrie un fragment liric, m-am gândit să compun o scrisoare către „mine mai mică”. provocarea a fost … cum îi vorbești cu blândețe unei versiuni de-ale tale care încă mai credea că dacă ți se strică rimelul, ți s-a stricat și viața?
Așa s-a născut această scrisoare-poezie. Un dialog între trecut și prezent, între fata cu codițe și femeia care nu mai are timp de explicații inutile.
Beciul Domnesc – O poveste românească turnată în pahar
Seara trecută, în timp ce savuram un pahar de vin roșu după o zi obositoare, am realizat cât de mult contează povestea din spatele licoarei care ne încântă papilele gustative. Și cred că puțini producători români reușesc să împletească tradiția cu calitatea așa cum o face Beciul Domnesc.
Nu sunt doar vorbe frumoase – Beciul Domnesc chiar este mai mult decât un simplu brand de vin. Este o bucată autentică din România, o poveste despre pasiune, tradiție și rafinament care continuă să se scrie de peste 75 de ani.
Am descoperit recent că acest producător, fondat în 1949, deține peste 1.400 de hectare de viță de vie în renumitele podgorii din Vrancea (Cotești, Odobești, Panciu) și Huși. Nu e de mirare că vinurile lor au acel gust special – se nasc exact acolo unde se întâlnesc trei provincii istorice: Muntenia, Ardealul și Moldova. Acest terroir unic, combinat cu măiestria viticulturii transmise din generație în generație, oferă fiecărei sticle o identitate inconfundabilă.
Dar știți care e partea cea mai fascinantă? Simbolul brandului este un monument istoric real – Beciul Domnesc, care datează din vremea lui Ștefan cel Mare! Am aflat că acest beci adăpostește peste 100.000 de sticle de vin și face parte din patrimoniul cultural al țării noastre. Cred că data viitoare când voi deschide o sticlă de Beciul Domnesc voi privi altfel vinul din pahar, știind câtă istorie se ascunde în el.
Pentru cei interesați de soiurile lor, portofoliul include vinuri premiate precum Cuvee ’49, Vinoteca, Sceptrus, Rosé Vérité, Grand Reserve, Miorița și Jad. Personal, încă n-am avut ocazia să le încerc pe toate, dar Rosé Vérité a devenit deja preferatul meu pentru serile de vară pe terasă.
Si câte ceva despre Monument
Sigur ați auzit Monumentul Beciul Domnesc. Monumentul e o filă din istoria noastră, păstrată cu grijă de peste 500 de ani. Se spune că beciul a fost ridicat în vremea lui Ștefan cel Mare, iar mai târziu, prin 1834, domnitorul Mihail Sturza a preluat moștenirea și a renovat crama, lăsând chiar o pisanie domnească săpată în piatră deasupra intrării – un detaliu rar și extrem de prețios.
Astăzi, Beciul Domnesc adăpostește peste 100.000 de sticle de vin, unele din 1949 (!), păstrate într-un spațiu care arată mai degrabă ca o catedrală subterană a vinului decât ca o simplă vinotecă. E liniște, e răcoare, iar vinul… vinul parcă respiră. E genul de loc unde simți că timpul are altă densitate, unde fiecare sticlă spune o poveste. Și da, aici chiar se simte cum tradiția și pasiunea pentru vin nu doar că se păstrează, ci se rafinează cu fiecare generație.
Dacă ești curios sau pur și simplu vrei să simți o fărâmă de istorie vie, îmbuteliată în arome de prune uscate, mure și amintiri, Beciul Domnesc e o experiență care merită trăită cu toate simțurile.
Voi ce experiențe ați avut cu aceste vinuri de traditie? Aștept comentariile voastre și recomandări pentru următoarea mea degustare!
Foto via beciuldomnesc.ro
Articol scris pentru SuperBlog, ediția de primăvară 2025.
Sponsor:
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.