21 Apr

Lui Iris nu îi place apa. Sau stai!

 

u știu altele cum au fost în primele luni ca mămici, dar eu una am primit o grămadă de sfaturi. Tulburi și învolburate sunt apele gravidității, dar și mai tumultoase sunt cele ale lăuziei când, ca proaspătă mămică la primul copil, toată lumea te asaltează cu sfaturi. Da, nu numai rudele, cunoștințele cu sau fară copii, amicii și amicele cu care n-ai mai vorbit de un car de ani, vânzătoarea de la aprozar, vecina de palier, ci și de la oameni total necunoscuți, care efectiv te opresc pe stradă ca să-ți spună ce și cum ar trebui să faci cu aia mică. Toți se simt datori să-ți salveze odrasla și să-ți dea sfaturi prețioase, toți se pricep la copii, marsupii și…băițe.

 

 

ste că oamenii sunt imprevizibili? Ce m-a întrebat un domn în autobuz

 

Că veni vorba despre necunoscuți care-ți dau sfaturi nesolicitate, eram cu micuța de 6 luni în autobuz, una dintre primele călătorii cu mijloacele de transport public. Înainte de 6 luni n-am îndrăznit s-o scot “la imunizare”, așa că în sfârșit mă simțeam și eu mai sigură pe boțul acela fragil de carne și plâns, numit Iris. Era un început de primăvară, oamenii ne zâmbeau, copacii își aplecau crengile ce explodaseră în mii de petale sub vântul călduț, totul era minunat.

Până când ne-am urcat în autobuz. Ne-am așezat strategic, lângă fereastră, ca să-i prezint micuței traseul. În fața mea, un bătrân aplecat spre noi atât de tare încât am crezut inițial că e adus de spate. Neh, era doar curios. Se uita cu ochi mari la micuță:

-E fetiță, așa-i? mă interpelă cu glas tremurător.

Era îmbrăcată atât de roz încât chiar dacă trăsăturile n-o trădau încă, era evident de parte femeiască.

-Mda, i-am răspuns cu glas moale.

-Cum ați născut-o? Natural, nu-i așa?

Am făcut ochii mari: nu mă așteptam la o asemenea întrebare.

Nici n-am apucat să mă indignez cum trebuie, așa că am îngăimat:

-Cu cezariană.

Atât i-a trebuit bătrânului. Pe dată se burzului la mine și, perorând cu degetul prin aer, începu:

-Pfui, păi da, așa e în ziua de azi. Toate vă încolonați la cezariană! Nu se mai naște natural, cum era odată. Nu se mai naște în chinuri, ci pac! vă taie, scoate odrasla și aia e!

-În cazul meu a fost o cezariană de urgență, dar orișicât, nu văd de ce vă inflamați așa în legătură cu ceva care chiar nu vă privește pe dumneavoastră.

-Așa e, duduie, m-am enervat puțin, scuzați-mi tonul. Mai am o curiozitate. Băiță îi faceți în fiecare zi, nu? Știți, e esențial, baia zilnică le crește imunitatea celor mici…

Era deja prea mult, bătrânul ăsta chiar le știa pe toate. M-am ridicat și am preferat să mai stau o stație în picioare, cu fetița în marsupiu, decât să-i ascult perorațiile.

 

casă, în sfârșit

 

 

Pe Iris am adus-o acasă într-o după amiază de august. Îmi amintesc și acum ca ieri, deși au trecut trei ani de atunci. Era o zi în care nu se mișca nimic, nici frunzele în copac, nici norii pe cer. Părea că doar noi, în întreaga lume, ne mișcam de la maternitate spre casă, o familie într-o mașină, cu un bebeluș adormit în landou.

Eram atât de obosită după nopțile nedormite din maternitate, cu bebelușii plângând pe rând, când se oprea unul începea cu forțe proaspete celălalt, cu infirmierele curățând salonul la prima oră, când somnul îmi dădea târcoale mai abitir ca oricând, încât pur și simplu nu mai aveam energie de o băiță ca lumea, așa că în prima seară acasă s-a adormit devreme la noi în casă.

 

ilometri întregi parcurși ca să pregătim prima băiță

 

 

La maternitate Iris a avut parte de băițe parțiale, executate în câteva secunde de asistente îndemânatice, pac! căpuțul și fundicul sub jetul de la robinet, pac! cântărirea de cu seara, împachetarea în prosop, pus scutecelul și îmbrăcarea! Ca la armată. Bine, o armată de micuți, de cei mai micuți.

De prima băiță ce se vroia ca la carte a avut parte abia în a doua seară de când eram acasă. Îmi amintesc că-mi era atât de frică, încât îmi bătea inima de o auzeam în urechi. S-a nimerit ca o amică, mamă a unei fetițe de 7 ani, să se anunțe pe la noi, să o vadă pe Iris. La fix, mi-am spus, ne mai învăța ea una-alta, mai înmoaie din tensiune, pentru că și eu și bărbatu-meu eram începători în povestea asta.

 

Buun, pregătim noi toate cele:

✅ vănița cu suport, de un albastru turquoise, care să aducă puțin a mare

✅ rățușca ce se vroia un element de distragere a atenției, adică de sacadare a plânsului, pe care îl presimțeam

✅ termometrul de baie, primit de la niște prieteni cu ocazia baby shower-ului

✅ prosopelul de cap. Deși Iris avea doar câteva fire bălaie, ne-am gândit că nu strică

✅ prosopul de corp, mai mare și mega pufos, deși nu era clătit cu balsam de rufe, că ne-am gândit să nu-i afecteze pielea sensibilă

✅ un detergent dermatocosmetic, tot așa, prieten cu pielea sensibilă a bebelușilor

✅ scutecul la îndemână, să nu ne nenorocească colțarul

✅ cântarul, pe care am regretat apoi că l-am cumpărat, când mi-am dat seama că viața mi-ar fi fost mult mai ușoară fară acest instrument care să-mi dea emoții că vai, iar a slăbit fata 100 de grame

✅ hăinuțele de schimb. De bumbac 100%, cu ursuleți

✅ atomizor de uleiuri esențiale. Am zis să împrăștiem și puțină aromă de lavandă în atmosferă, poate o să fie liniștitoare pentru Iris.

 

Ei, și după ce am parcus kilometri întregi ca să pregătim prima băiță într-un du-te vino continuu de la baie în sufragerie, ne așezăm sfârșiți în mijlocul sufrageriei și ne uităm neputincioși unul la altul.

-Și-acum ce ne facem? mă privește soțul cu ochi mari.

-Stai că o sun pe Ioana.

Mai stăm vreun sfert de oră, fetița începe să caște, eu patrulez dintr-o parte în alta a camerei. În sfârșit, sună Ioana la ușă.

-Ai ajuns la fix, o întâmpin! Tocmai ne pregăteam pentru prima băiță.

-Aoleu, făcu ea. Buun, ia să testam apa. Ați pus termometrul? Apucă instrumentul cu o mână sigură și după ce citi temperatura apei, își înmuie totuși și cotul în apa din văniță.

-Eu sunt mai de modă veche, se scuză ea. Testez și cu metodele băbești, niciodată nu poți avea încredere deplină într-un termometru. Mai avem nevoie de încă ceva. Văd că aveți două prosoape aici. Ei, mai avem nevoie de unul.

-Încă unul? făcu soțul.

-Da, îl punem în văniță, să-i fie moale copilului. Îl și înșfacă de cum îl aduse soțul, îl așeză în văniță și pe urmă pe Iris.

Te-ai fi așteptat ca micuța să se lăfăie în apa călduță, pe prosopul pufos, să râdă în fața rățuștei. Da de unde! Cum am scufundat-o în apă, cum a început să urle ca din gură de șarpe. Mai tare decât am auzit-o urlând vreodată, în scurta ei viață de până atunci.

-Lui Iris nu-i place apa, fu concluzia scurtă a Ioanei. Cu care eu pur și simplu nu puteam fi de acord.

 

nxietatea mamei = neliniștea copilului

 

Urletele micuței erau total justificate. Deși apa avea temperatura ideală când am așezat-o în văniță, până ne-am codit noi, apa a apucat să se răcească, așa încât biata Iris căpătase deja o nuanță vineție de la frig. O baterie de baie termostatică ne-ar fi fost de mare ajutor în momentele acelea. Se vede că eram trei adulți vaccinați în jurul ei și tot nu ne descurcam fără nițică tehnologie.

Nici nu mai era nevoie să-mi explice Ioana. Îmi era evident, îmi spunea intuiția mea de mamă că așa era. Unde mai pui că Iris mi-a simțit neliniștea acumulată cu câteva ore înainte de prima băiță și a izbucnit într-un plâns ca de sfârșit de lume, ca să-și elibereze propria-i neliniște, generată de starea mea.

Că intuiția aceasta era adevărată mi-am dat seama de nenumărate ori mai apoi, în viața mea de mamă. Copilul simte mult mai mult decât ne-am închipui noi, adulții, că simte. Are niște senzori ai lui, invizibili, cu care detectează sămânța de scandal, starea de tensiune a mamei, dar și bucuria și seninătatea. 

 

ntuiția îmi mai spune ceva

 

 

Că modernizarea locunței înseamnă ulterior mai puțină bătaie de cap. Aveam să aflu mai târziu că e mult mai comod și mai la îndemână să-i faci băiță copilului în baie, nu în sufragerie, unde erau stropi de apă peste tot după ce s-a terminat toată tărășenia. Mai ales că în ziua de azi există produse inteligente pentru baie, care îți permit să reglezi o temperatură minimă și maximă, așa încât să nu opărești copilul sau să-l faci să dârdăie.

Odată cu achiziționarea unor baterii termostatate pentru baie, poți seta livrarea fluxului de apă la temperatura dorită într-o fracțiune de secundă și, mai mult decât atât, îl menține constant pe toată perioada dușului! Da, chiar și în momentele acelea în care soțul se apucă să spele la chiuveta de la bucătărie paharul ăla cu urme de vin pe care l-a ignorat toată săptămâna, tocmai când esti tu la duș. Temperatura apei va ramâne constantă, așa incât dușul tău va fi reconfortant, nu enervant. 

 

 

Așa este bateria termostatică Grohe Grohtherm SmartControl disponibilă pe neakaisa.ro, ideală pentru familiile cu copii. Bateria despre care vă povestesc are oprire de siguranță la 38°C, precum și limitare opțională de temperatură la  43°C. Iată de ce consider că e esențial ca, înainte de a-l aduce acasă pe cel mic, să faci o mică modernizare a locuinței. Crede-mă, îți vei mulțumi pentru o baterie de baie inteligentă sau pentru alegerea unui suport de prosop dublu sau chiar triplu, ca să ai mereu la îndemână prosopul, înainte să apuce cel mic să urle din toți rărunchii, sau pentru un cuptor electric cu sistem de blocare copii, și lista poate continua la infinit.

Pe Neakaisa.ro găsești obiecte sanitare extrem de utile pentru amenajarea băii și a casei în general, dar și electrocasnice și accesorii, așa încât locuința ta să devină un loc mult mai sigur pentru copilul tău. Plus că viața îți va fi mult mai ușoară!

Construit din pasiunea pentru combinatia intre frumos si util, Neakaisa are 3 ani de activitate în spate și peste 15.000 de clienți cu peste 18.000 comenzi. 

 

ă vă mai zic una: totul devine mai ușor cu timpul. Și cu tehnologia

 

 

 

După ce am decis împreună cu soțul că nu se mai poate așa, cu vechea noastră văniță de plastic în care tot turnam apa, când mai caldă, când mai rece, cu vechiul cuptor pe care trebuia să stăm mereu cu ochii, să nu umble Iris unde literalmente nu-i fierbe oala,  ne-am hotărât să ne modernizăm, pas cu pas, locuința.

m început cu baia, am achiziționat o baterie termostatică, așa încât băițele lui Iris au devenit prilej de râsete și bălăceală. Cine-ar fi crezut? Lui Iris chiar îi place apa!


17 Apr

Sportul, apa și ardelenii

Că ardelenii nu sunt cei mai iuți oameni din câți se află pe fața pământului, asta e deja proverbial. Eu sunt ardeleancă get-beget, așa că mă încadrez cu brio în acest tipar. Vreți să faceți bancuri despre mine, despre noi? N-aveți decât, oricum noi ne prindem mai greu. Dar și cine râde la urmă râde mai bine, așa că păzea!

 

Warmup ardelenesc

 

 

Ei, și când e de făcut sport, noi tot așa, ardelenește, ne pregătim. Uite, eu, de exemplu. O iau strategic. În primul și-n primul rând, tre’ să fie pardoseala lună. Asta înseamnă că înainte de antrenamentul zilnic, am parte de o încălzire mai aparte. Adică frec podeaua. Aspirat, mop, eventual un pic de lustru, tot tacâmul, nu lăsăm nimic de izbeliște.

Buun, acum că e curat ca-n palmă și mă pot așeză pe jos fără probleme, șalele mele constată că nu mi-am pus încălzire în pardoseală. Așa că derulez metodic izoprenul și îl întind pe parchet. Mă așez pe spate, să-l testez, când mă lovește! Am uitat să-mi iau sticla de apă. M-am încălzit așa tare cu frecatul podelelor că mi s-a făcut deja sete.

Mă duc spre frigider, deschid ușa și nu pot să nu observ felia de amandină care șede ea cuminte și neatinsă pe farfurioară. Lasă, ai timp pentru ea mai încolo, îmi zic. Fă-ți înainte exercițiile, arde-ți caloriile alea și pe urmă mai vorbim. Înșfac sticla de apă Stânceni și mă întorc la locul faptei. Un capăt de izopren se rulase deja la loc de la atâta nefolosință.

 

Sportul nu e parte din povestea mea. A, ba stai!

 

Adevărul este că n-am fost niciodată ceea ce oamenii înțeleg prin o tipă atletică. La orele de sport mă fofilam cât puteam,  iar dacă mă mai nimeream pe la sală era doar ca s-o însoțesc pe prietena mea, care ținea morțiș să slăbească. Nu eram genul de tipă atletică, dar eram foarte mobilă, bine, atât cât îmi permiteau rădăcinile mele ardelenești să fiu.  Ca să fiu sinceră, uram să fac sport, dar ca orice altă fată, îmi doream abdomen cu pătrățele.

 

Mult antren și puțin antrenament

 

Asta până în martie 2020, când mi-am promis mie însămi că voi face sport de 5 ori pe săptămână și că-mi va plăcea. M-am înrolat în armata de followeri ai Kaylei Itsines, de data asta decisă să mă țin de program și să n-o dau în bară. Era pentru prima dată când recunoșteam că am probleme de angajament.

Dacă nu ți-s familiare programele de fitness promovate de Kayla Itsines, îți voi face o scurtă prezentare. Programul ține 12 săptămâni, iar de 3 ori pe săptămână faci antrenament de rezistență. Picioare, brațe, tot corpul, apoi de la tot corpul treci la abdomene în a cincea săptămână.

Cam așa arată o săptămână cu Kayla:

 

  • Luni: Picioare

  • Marți: Plimbare de 35-45 minute

  • Miercuri: Brațe

  • Joi: Plimbare de 35-45 minute dimineața, HIIT seara

  • Vineri: Tot corpul sau abdomene

  • Sâmbăta: Plimbare de 35-45 minute, HIIT opțional

  • Duminica: stretching

 

 

Pare ca fac sport o grămadă, nu? Greșit. Antrenamentele sunt atât de scurte, încât trainingul de anduranță durează doar 28 de minute. Dar după cele 28 de minute, sunt lac de sudoare. HIIT durează 10-15 minute, așa că se găsește oricând timp pentru el.

Cât despre răgazul de plimbare din programul Kaylei, de când cu carantina pur și simplu mă plimb prin casă. Pare ciudat, dar te obișnuiești, și oricum e mai bine decât să te afunzi în canapea un timp nelimitat. Noroc că am și o terasă lungă, pe care o iau la pas aproape zilnic.

 

Întorsătură de situație

 

Eu, fata aia care ura sportul și care nu se ținea de nici un antrenament, am ajuns nu numai să mă tonifiez pe ici pe colo, și anume în locurile în care eram cam molicică, ci și să scap de migrene și anxietăți. Asta e partea de care sunt cel mai mândră, dincolo de schimbările corporale, care încep deja să se vadă.

Că mă simt mult mai bine nu doar fizic, ci si mental, ăsta e unul dintre beneficiile cunoscute ale sportului. Parte din această transformare e și faptul că dorm mult mai bine și am mai multă încredere în mine. Sportul a reușit să facă în scurt timp ceea ce n-ar fi putut să facă zeci de discursuri motivaționale. Să mă facă să mă iubesc, din nou.

 

Cum facem cu timpul?

 

Cu ritmul meu ardelenesc cu tot, cu programul Kaylei cu tot, tot îmi rămâne destul timp pentru fetița mea, pentru hobby-uri, pentru gătit, pentru muncit, ba chiar și pentru reprizele interminabile de vorbit pe skype cu prietenele.

Contrar unor mituri urbane, nu trebuie să dedici sportului întreaga ta viață ca să vezi rezultate. De la 28 la 45 de minute la două zile și ești deja în grafic. 28 de minute nu înseamnă nimic când ai 24 de ore la dispoziție.

 

Aliatul meu – apa

 

 

 

Credeați că duc singură acest mic război, în care-mi sunt puse la încercare fiecare grupă de mușchi și fiecare coardă a voinței? Neh, am un aliat de nădejde. Apa Stânceni. Nimic nu se compară cu o gură de apă proaspătă după ce ai transpirat ca un culegător de bumbac timp de 30 de minute! Apa e viață, e răcoare, e flux. O simt curgându-mi prin vene, amestecându-se cu sângele, inundându-mă cu efectul ei binefăcător.

 

De apa aceasta minerală Stânceni m-am îndrăgostit! Sursele Stânceni sunt situate în partea centrală a României, în Carpații Orientali, zona protejată a Parcul Național Călimani, departe de orice sursă de poluare, rocile vulcanice furnizând apei un conținut special de minerale. După ce o beau, mă simt nu numai hidratată, ci îmi iau și porția de minerale, în special sodiu, calciu și magneziu, ceea ce îmi susține buna funcționare a organismului.

Dar se pare că nu numai eu o ador! Au descoperit-o mulți alții, înaintea mea, ba chiar au și premiat-o. Anul trecut, apa minerală naturală carbogazificată Stânceni a primit distincția Gold Award.

 

Sunt invincibilă? Nu știu, dar eu așa mă simt!

 

Apa e cunoscută ca fiind un element al nemuririi, al tinereții veșnice și al invincibilității. Un mit ilustrând această proprietate a apei este cel al scăldării eroului din mitologia greacă, Ahile, în apele Stixului de către mama sa, Thetis, ce dorea să-i confere nemurire.

Ca să restrângem puțin aria, există și în mitologia românească așa-numitele “fântâni ale tinerețîi”, a căror apă oferă celui care o bea tinerețe veșnică. Izvorul tinereții (sau Fântâna tinereții) este un izvor legendar despre care se presupune că ar restabili tinerețea oricui ar bea sau s-ar scălda în apa acestui izvor.

Mi-ar fi plăcut și mie să cutreier munți și văi, să caut izvorul de legendă, aboi să-mi fac mâinile căuș și să las să picure apa, apoi să o beau și bum! să rămân mereu tânără. Doamne, ce frumos ar fi fost! Dar cum trăim într-o cu totul alta epocă și într-o cu totul altă paradigmă, apa cea pură vine la noi pe alte căi.

Proaspătă și bogată în minerale, apa Stânceni e pentru mine o astfel de fântână a tinereții. Și partea cea mai frumoasă e că nici măcar nu trebuie să o caut prin munți, e de ajuns să deschid ușa frigiderului și e acolo! Perfect pentru mine, o simplă ardeleancă molcomă, exact așa cum li s-a dus vestea locuitorilor acestora de țară.

 

 

 

Imagini realizate cu Canva.com


 

Articol scris pentru BlogalInitiative.

Sponsor:

 

 

 


26 Oct

Pielea fină cu vitamina C se ține

De când mă știu, privesc cu jind la pielea fină, imecabilă, a vedetelor. Dom’le, după ce că sunt pline de bani și de admiratori, mai au și tenul ăsta de zici că s-a zămislit din spuma laptelui. Bine, știu, majoritatea își fac microdermoabraziune, tratamente cu…îngrășământ de privighetoare și alte inovații ale industriei beauty, plus că Photoshopul e în floare, dar unele chiar au tenul acela perfect, oricât de mare ar fi zoom-ul. Era deja prea de tot să le tot văd la TV sau prin reviste, mai ales când mă uitam în oglindă și observam (n-aveai cum să nu observi) coșul acela de pe tâmplă, care se chinuia să iasă pe sub piele. Asta a fost în adolescență.

Mai nou, o altă belea pe capul meu pielea mea: ridurile de expresie. Încăpățânate și parcă din ce în ce mai adânci, mai ales după un sejur la mare, mi-au dat ceva bătăi de cap. Creme peste creme, măști peste măști, până când am apelat la banala, dar noua mea super eroină – vitamina C. Întâmplarea face să fie și inițiala celui de-al doilea prenume al meu – Cornelia, așa că litera C s-a lipit de mine în mai multe feluri. CSF, n-ai CSF…

via GIPHY

Ei, o știam din copilărie pe drăguța de ea, vă dați seama. Pe lângă Cavit, pe care îl mâncam ca pe ciocolată, vitamina C era în top. Dulce-acrișoară cum e ea, a reușit să îmi fie aliat nu numai atunci, în anii aceia fragezi, când îmi făceam imunitatea pe spinarea ei, ci și acum, când mă ajută vizibil în lupta cu ridurile de expresie.

Foto via Farmacialapretmic.ro


Că este utilizată ca ingredient pentru creme hidratante și pentru creme de față, nu mai este un secret pentru nimeni. În plus, vitamina C ajută la reducerea ridurilor și previne lăsarea pielii, prin îmbunătățirea elasticității acesteia. Reprezintă un factor esențial în producția de colagen, o proteină prezentă în țesuturile conjunctive ale corpului. Dacă e combinată cu vitamina A și vitamina E în dozele recomandate, efectul e și mai vizibil. Asta am văzut pe pielea mea, care a redevenit elastică și ridurile s-au cumințit parcă.

Când treci de 30, viața devine din ce în ce mai frumoasă. Angoasele adolescenței, goana după senzații a primei tinereți, toate se estompează pentru a face loc unei împliniri și unei stări de zen, întreruptă ce-i drept deseori de stresul zilnic. Ce nu se estompează însă, sunt ridurile, care-și fac încet-încet apariția pe la colțurile ochilor. Așa nepoftite cum sunt, odată instalate, greu se mai dau duse, ca musafirul acela care dă să plece, dar te mai ține o oră în fața ușii.

Ei, și mă luptam eu așa cu ridurile, oblojindu-le cu tot soiul de creme scumpe, strâmbându-mă în oglindă să văd până la ce adâncime au ajuns, până când m-am dus la Farmacia la Preț Mic, de unde îmi iau de obicei vitamine ieftine, mi-am procurat vitamina C și m-am pus serios pe consum. După vreo lună, s-a văzut deja că pielea mea e mai elastică, mai plină, mai radioasă chiar. Și n-am observat numai eu, a observat chiar și soțul, care de obicei observă ultimul. Care soț a fost foarte încântat de faptul că am ales, în locul cremelor scumpe, un leac atât de puțin costisitor, mai ales dacă e procurat de la o farmacie ieftină.

Articol scris pentru SuperBlog 2019.


18 Jun

Manichiura, bat-o vina!

Mâinile. Nu poți să nu le observi. Au o expresivitate a lor, o limbă a lor, un discurs. Felul în care se mișcă, se aliniază pe lângă corp, se unduiesc și explică. Iar unghiile unei femei au și ele atâtea de zis! Curate sau cu resturi de jeg? Tăiate scurt, rotunjite, ascuțite, pătrățoase? Exfoliate sau puternice? Lucioase sau mate? Rozalii sau îngălbenite? Apoi intră culoarea în scenă. Și textura, și luciul. O manichiură bine făcută devine un spectacol în sine.

O simplă scanare a manichiurii unei femei și pot să-i fac un mic profil psihologic, să-ți spun prin ce fel de perioada a viețîi trece, dacă e o lady cu gusturi fine sau o țață de oraș.

O manichiură perfectă denotă o persoană să care se respectă pe sine și pe ceilalți. O culoare intensă arată îndrăzneala, dorința de a ieși în evidență, de a se explima pe sine. Culoarea unghiilor asortată cu a îmbrăcămințîi arată o persoană căreia ii e frică de noutate, care preferă să nu iasă din zona de confort. Unghiile cu gel, cu modele de sezon, gen brăduți sau steluțe de Crăciun, sau iepuraș de Paște, denotă o persoană copilăroasă și fermecătoare. Unghiile lungi, în culori calde, denotă senzualitate și feminitate. Unghiile cu model vorbesc despre o femeie pentru care simțul estetic este vital. 

În timp ce scriu această postare, îmi dau seama că, de fapt, diferitele etape ale vieții mele s-au reflectat în manichiura mea. Iată cum:

 

Hai mai bine despre copilărie să vorbim

Unghiile, eterna poveste. Încă de când eram de-o șchioapă îmi amintesc că făceam schimb de oje cu fetele de la bloc și cum dădea vara pe uliță, încălțam încântate săndăluțele și ne etalam degetele cu unghii colorate. Unghiile de la mâini erau mai norocoase: ele erau etalate pe tot parcursul anului, așa încât nu trecea săptămâna să nu schimb nuanța. Ne adunam pe petecul de iarbă dintre blocuri, la umbra unui nuc bătrân, pe o pătură jerpelită și începeam să ne facem mani-pedi, hlizindu-ne de numa’ numa’. Apoape amețeam la mirosul de acetonă, dar încântarea de după, când ne vedem unghiuțele colorate strălucind în soare nu avea limite. Mie îmi plăceau pe vremea aceea ojele de un roșu aprins sau nuanțele de roz, cu sclipici. Cel mai mult îmi plăceau biluțele acelea de metal care se loveau între ele cu un clinchet ori de câte ori agitam sticluța de ojă cu sclipici. 

Explore Tuscany

Adolescența cu unghiile ei negre

Am avut și eu perioada mea rebelă, cum să nu? Nervi, muzici, prieteni, ieșiri, cărți și confesiuni. Și rock, mult rock. Ca să dau bine în gașca mea de rockeri, era o lista lungă de must-uri. Păr lung, cu șuvițe verzi sau albastre, rochii negre, lungi sau blugi skinny sfâșiați pe la genunchi, bocanci fie iarnă fie vară și da, bineînțeles, unghiute negre. Țin minte că am căutat o jumătate de zi o sticluță de ojă neagră, într-o vară toridă, când betoanele orașului făceau aburi de la căldură. Am purtat-o cu mine și pe prietena  mea, care a rezistat eroic, cu promisiunea a o scoate la o limonadă după. N-am mai rezistat până acasă și mi-am făcut manichiura într-un vestiar, fără să cumpăr fusta pe care chipurile, o probam în cabină. Cred că m-a dat de gol mirosul de lac care ieșea de după faldurile draperiei de la cabină, căci privirea vânzătoarei spunea totul. 

Explore Tuscany (1)

Primele luni ca proaspătă mămică

Bebe plânge. Bebe are colici. Bebe nu prea doarme ziua. Săraca mamă, ce să facă? Se adaptează și ea. Și din păcate, nu se mai aranjează cum o făcea înainte. Asta doar o vreme, până începe să prindă putere. Ei, unghiile mele s-au aliniat și ele cu noua înfățișare și cu lipsa de timp. Timpul de manichiură era un vis frumos pe vremea aia, așa că bietele mele unghii au trecut prin cea mai neagră perioadă a lor. Chiar mai neagră decât perioada mea de rockeriță. 

Explore Tuscany (2)

În sfârșit femeie deplină

Au trecut anii, anisorii, și unghiile mele au prins din nou culoare. Acum prefer oja vișinie, roșie sau midnight blue, sau uneori alternez cu manichiură french. Nu mi-am făcut niciodată unghii cu gel, deși îmi place mult să le văd. Asta va fi următorul nivel. Promit că voi posta poze cu manichiură mea cu gel cu proxima ocazie. Cei de la Pink Nails cu ajutorul brandului Victoria Vynn oferă o gamă largă de produse destinate mâinilor în general și unghiilor în particular, așa că am de unde alege produse de top că să-mi pun planul în aplicare. 

Explore Tuscany (4)

 

Imaginile le-am realizat prin platforma Canva.


31 Mar

Gata, am găsit dieta perfectă pentru mine

N-am avut niciodată probleme cu greutatea. Sunt din familie de “slabi”, n-am fost nevoită de când mă știu să îmi înlocuiesc hainele din dulap pe motive de kilograme în plus, nici să încep vreo dietă. Le tot vedeam pe prietenele mele că se luptă să intre în formă, de cele mai multe ori le apuca odată ce mijea primăvara prin copaci. Bucuria că au dat jos câteva kilograme, apoi frustrarea că le-au pus la loc. O luptă în toată regulă, ce mai! Ei, eu am fost norocoasa care îmi etalam aceeași talie de silfidă, aceleași forme nici prea lucrate, nici prea voluptoase, nici prea “șnur”.

Toate aveau să se schimbe însă. Când a apărut ea. Fetița. Monstrulețul. Minunea. A dus atât de multe în viața mea, inclusiv câteva kilograme pe cât de nedorite, pe atât de încăpățânate. E ca și cum corpul mea s-ar fi obișnuit bine mersi cu noua greutate și, orice aș încerca, rămâne la fel. Ei, dar lucrurile nu vor rămâne așa.

Iubesc să fiu slabă, iată de ce:

…am libertatea de mișcare pe care ți-o dă greutatea ideală, te simți ca un fulg, ai mobilitate și grație. Nu sunt o fire sportivă, dar sunt extrem de mobilă. Să mă țină cineva închisă în casă câteva zile și s-a dus toată joie de vivre. Să parcurg kilometri, să iau la pas cartierul, orașul, parcul, asta da, mă ține în viață!

…hainele mele dragi, achiziționate pe măsura mea de acu’ câțiva ani rămân mereu acolo, gata de a fi purtate și indiferent dacă ies din modă la anu’, eu pot să fiu și puțin demodată, dacă vor mușchii mei, dar la fel de suplă și grațioasă. Oricum, demodată nu voi fi, asta e clar, atâta timp cât am cât de cât imaginație să adaug accesorii la modă hainelor din șifonier.

…par mai tânără când sunt slabă. Asta în cazul în care evit extremele, în care slăbesc prea mult și carnea din obraji pare să fi fugit undeva, o greutate ideală mă face să fentez câțiva ani. Tinerețe fără bătrânețe, cine nu și-o dorește? Mai ales că, pentru o vreme, pare atât de simplu să faci asta, să rămâi slab.

…când sunt slabă, am mai multe premise să fiu sănătoasă. Kilogramele în plus aduc în cârca organismului predispoziții la o mulțime de boli, care mai de care mai apăsătoare. O dietă sănătoasă e ceea ce-mi doresc în momentul acesta, având în vedere că în ultimele opt luni am fost nevoită să fiu mai mult sedentară, eu cu micuța pe canapea, ore după ore, zile după zile. Ieșirile afară au fost plimbări la pas mărunt, cu bebelușa în cărucior sau în marsupiu, deci nimic care să-mi solicite prea mult musculatura picioarelor.

Am frunzărit câteva dintre dietele inventate de umanitate de-a lungul ultimilor ani. Și nu sunt puține. Am eliminat însă cele mai multe dintre ele pentru că îmi doream o dietă care să nu aibă efectul yoyo. M-am oprit la Smart Diet, ceva cu care să slăbești ușor, fără să te cramponezi de gramaje, cumpărături și calcule de calorii. Într-o lume în care totul e smart, de la telefon până la televizor și clădiri, nu trebuia să lipseaca o dietă smart. Și n-o zic cu ironie. Lumea s-a schimbat, oamenii au tot mai puțin timp să calculeze calorii și gramaje, să ducă un stil de viață sănătos în mod susținut. Iată de ce un meniu sănătos care să-ți vină acasă e perfect intr-o lume mereu pe fugă.

Smart Diet este un serviciu de livrare la domiciliu a unor diete atent concepute de către nutriționiști pentru pierderea în greutate. Smart Diet livrează doar mâncare gătită, iar un pachet Smart Diet conține mâncarea necesară unei singure persoane pentru 7 zile și poate fi comandat oriunde în România.

logo-final1Sunt trei tipuri de pachete disponibile: White, Purple și Green, ce conțin meniuri zilnice formate din 3 mese principale și o gustare, pentru câte o săptămană. Vei avea disponibilă întreagă alimentatie pentru toată săptămâna fără a mai fi nevoie să gătesti. Pachetele sunt adresate celor care vor să slăbească într-un mod ușor, dar sănătos – fără înfometare, cu trei mese principale pe zi plus o gustare, oferindu-le meniuri săptămânale cu mâncare gătită „in casă”.
Mai nou gătesc diferit pentru două, sau chiar pentru trei persoane. Cea mică e cu meniul ei de piureuri de legume-fructe. Soțul e  pe tradiționale, carnea dacă se poate să nu-i lipsească de pe masă, supele mai cu rântaș, fripturile mai în grăsime. Cu așa meniu, vă dați seama că șansele mele de a scăpa de kilograme în pus se duc spre zero.  Eu, pe de altă parte, sunt mai mult pe mâncăruri light, cu ingrediente din bucătăriile mediteraneene și exotice. Un pachet Smart Diet (l-aș alege pe cel White, cu preparate precum paste bolognesse, supă cu găluște condimentată, pui în sos de vin cu mazăre și ciuperci sau pui tikka masala) m-ar salva de la o tură de gătit, plus m-ar ajuta să slăbesc sănătos și eficient. Mai mult timp pentru mine e tot ce-mi doresc în perioada asta, în conditiile in care dușul zilnic e o mare realizare :P, atât de strâmtorată sunt la capitolul ăsta. Deci da, dacă e să-mi gătească niște bucătari pricepuți mâncăruri sănătoase și care să mă ajute să dau jos câteva kilograme afurisite, I’d go for it! 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

Smart-Diet-Experience-7Smart-Diet-Experience-9

 


27 Mar

Cardio static sau Interval Training?

Ați auzit, probabil, multe sfaturi legate de fitness de-a lungul anilor, 
unele dintre ele contradictorii, de la diferiți instructori, emisiuni 
TV și prieteni de la sală. Pentru a clarifica lucrurile, am căutat 
experți de fitness de top si le-am cerut sfaturi legate de slabire 
si de "bune practici" in efectuarea exercitiilor fizice. Iata cateva 
dintre ele:
1. Inlocuiti exercitiile cardio statice cu Interval Training
Drumul spre un corp mai slab nu este neaparat un maraton. 
Sunt explozii de efort intensiv asociate cu eforturi mai lente,
de recuperare. Cincisprezece pana la 20 de minute de antrenament,
realizate astfel, pot arde mai multe calorii decat o ora de 
cardio, in regim static. Și spre deosebire de exercitiile lente,
intervalele pot să vă păstreze corpul in stare de ardere a grasimilor
mult după ce antrenamentul se termină.
Totodata, pentru un plus de masa musculara, puteti incerca
un aport de proteine de calitate, sau alte suplimente nutritive. 
2. Îndoiți-vă mijlocul înainte de fiecare exercițiu
Mijlocul este mult mai mult decât un six pack de mușchi care
se ascund sub piele - este un sistem de mușchi care se înfășoară
în jurul întregului trunchi, stabilizează corpul, protejează coloana 
vertebrală de rănire și va ține în poziție verticală. 
Flexați acesti mușchi înainte de fiecare exercițiu pentru a vă 
menține spatele sănătos, echilibrat.  

3. Creșteți intervalul de mișcare
Adăugați mai multe exercitii la fiecare sedinta de fitness și
creșteți eficiența antrenamentului prin mărirea intervalului de mișcare.
Puneți greutatea până când se află la un centimetru sau doi deasupra 
pieptului. Ridicați genunchii la fiecare pas. Ridicați piciorul din 
față sau din spate pe lungime. Mai mult din fiecare mișcare și corpul
vostru vă va mulțumi.
4. Exploatati la maxim ridicarea lenta a greutatilor
Tendința de "ridicare lentă" ar trebui să se limiteze la partea
mai ușoară a oricărui exercițiu. În timpul porțiunii mai usoare, 
unde împingeți, trageți, apăsați sau săriți, deplasați greutatea (sau corpul)
cât mai repede posibil. Chiar dacă greutatea nu se mișcă atât de 
repede, intenția de a muta greutatea rapid va transforma fibrele musculare, 
ceea ce va face corpul mai atletic și îl va instrui să folosească
mai mult grăsimea ca și combustibil.
5. Folosiți mai multe articulatii si mai multi muschi la fiecare miscare
Exercițiile cu o singura articulație, cum ar fi extensiile triceps,
vă vor construi mușchii, dar în timp. Dacă nu sunteți un culturist
care să petreceți ore in sir în sala de fitness, faceți mai
mult în mai puțin timp. Inlocuiti aceste mișcări ineficiente
cu exerciții care lucrează cu mai mulți mușchi și articulații. 
Aportul de amino ajuta de asemenea la accelerarea masei musculare. 
 
training-828741_1920

22 Nov

30 și toți, Doamne

mos

Când luminile se-aprind

În orașul cu colind,

Copiii pornesc prin piețe

Să tot facă fețe-fețe

La cei brazi frumoși și verzi,

La lumini, culori, scoverzi,

La părinții cu năduf,

La ninsoarea din văzduh.

E momentul când povestea

De Crăciun începe, vestea

C-un colind sonor și pur

Că de-un moș durduliu și sur

În ajun vom avea nevoie

Copiilor să le facem în voie.

Moș blindat cu glume bune

Poezia s-o îndrume,

Cadourile să le plaseze

Sub cetină, să viseze

Copilașii în ajun

La un joc frumos și bun.

Moși cu barbă naturală

La o tragere brutală

Să reziste infinit

Când în poală s-a nimerit

Un copil mai năzdravan

De trasul bărbii mare fan.

Căci nu doar că e în tendințe,

Barba, dar în vechi credințe,

E semn de mare-ntelepciune

Fie că-i sură sau tăciune,

Sălbatică sau îngrijită,

Scurtă, lungă, împletită.

Așa sunt și moșii noști,

Simpatici și deloc anoști,

Treizeci sunt la număr,

Unii cu plete până-n umăr,

Alții cu sprâncene stufoase,

Alții cu burțile grase.

Dar au toți ceva-n comun

Au un chef nebun nebun

Pe puști să-i distreze

Să mângâie freze,

Să-mpartă cadouri,

Jucării, tricouri.

Pe horn să se strecoare

Să treacă zăvoare,

In case cu lumină

Si miros de cetină.

 

Philosuphum non facit barba. Dar pe moș îl face

Când ne gândim la moș Crăciun, ne gândim la barba lui. Pe care, câți dintre noi n-am încercat-o, trăgându-l pe moș de ea din toate puterile? O dovadă a autenticității moșului, despre care oricum se șoptește pe la colțuri că nici n-ar exista (dar cine ia în seamă asemenea povești) este chiar barba. Sură, roșcovană, blondă sau șatenă, mătăsoasă sau sârmoasă, îngrijită sau sălbatică, barba îl face pe moș. Philosophum non facit barba, dar pe moș îl cam face. Mai ales pentru că ei, copiii, au un al șaselea simț în a mirosi bărbile false, sau moșii chiciosi, care semnalizează de la o poștă că sunt contrafăcuți.

Unde îl găsim pe Moș Crăciun

Dacă ești în căutarea unui Moș Crăciun și pe cel din Laponia nu vrei să-l deranjezi, că e prea departe și prea ocupat, ai 30 de moși cu aspect autentic din care să alegi. Inchiriazamoscraciun.ro nu este o afacere, ci o poveste de succes, garantată atât de experiența Moșului, cât și a Echipei sale. Este un cumul de peste 10 ani de experiență, 30 de Moși cu barba naturală (fiecare cu costumul croit pentru el de un designer și cu calendarul lui pe site) & aprox 30 de persoane, 30 de mașini. Toate acestea fac posibil ca Moșul să fie prezent de Sărbători în casele tuturor, fix la momentul la care a fost cerut.

Ce ne inspiră barba Moșului

De cele mai multe ori barba este văzută în relație cu înțelepciunea; de multe ori în basme ori în povestiri de tot felul ni se spune că o anumită persoană avea barba lungă până în pământ pentru a ni se sugera o înțelepciune înaltă până la cer. Barba albă și curgătoare este unul dintre simbolurile de anduranță ale lui Moș Crăciun. Generos, vesel și inuduiosat de poeziile celor mici, așa arată un moș Crăciun iubit de copii. Figura iconică a moșului s-a transferat cu succes în secolul 21, creându-se o adevărata industrie în jurul ei. Dar ceea ce trascende orice rațiune comercială este spiritul magic al Crăciunului, magie pe care o găsești cel mai adesea în ochii mari, scăpărători, de copil.

Kitsch versus autentic

Invadați de moși cu căciuli scămoșate, cu bărbi false, prinse cu lipici de fețe sau, și mai și, cu elastic de urechi, cu costume care miros a ieftin, cu sacii prin care se pot desluși formele cadourilor, se simte nevoia unui moș cu aspect autentic. Bine îmbrăcat, corpolent, cu barba naturală, mereu pus pe glume, blând și impozant, un moș care pentru copii e moșul adevărat îți va însenina Crăciunul și va face deliciul celor mici.

Echipa mosului 

Dar ce-ar fi moșul fără o echipă pe cinste? Dacă ar lipsi elfii și spiridușii, renii sau Crăciunița, nici el, moșul, vedeta, n-ar avea același lipici la cei mici. Ce s-ar face moșul fără Rudolf al său, fără suita de spiriduși sau ceata lui de elfi jucăuși? Mai mult, prin echipa cu care se prezintă, va înveseli orice cămin, orice eveniment. Moși autentici, pentru sărbători ca odinioară, dar și echipa de rigoare o găsești pe inchiriazamoscraciun.ro. Prentru ca da, #credinmoscraciun

 

 

 

 

 

 

 

 

 


3 Aug

Aniversarea de sub nuc

 

 

 

Andrei ar veni ultimul, ca de obicei. Ar îngâna o scuză pe care oricum n-ar crede-o nimeni, se știe că e leneș nevoie mare și nu ratează nici o ocazie de a trage un pui de somn, mai ales într-o după amiază toridă ca asta. Noi, ceilalți, vom fi fost de mult sub nucul bătrân din capătul grădinii, aliniați cupluri, cupluri pe laițele de lemn. Copiii, deja mari, i-am lăsat acasă, e timpul nostru azi, al vechilor prieteni, să ne adunăm la un vin, la un grătar, la o poveste.

– Care întoarce peștii ăia? Sfârâie deja de ceva vreme, sigur s-au făcut pe-o parte, începu Mihaela.

– Ce-ar fi să începi tu? își încercă Tică norocul.
– Credeam că voi, bărbații, sunteți cu întorsul cărnurilor. Oricum ești deja nițel afumat de la vin, ia și mai afumă-te și la grătar un pic, i-o întoarse ea.
-Bine, fie, hai că mă bag, cedă Tică urnindu-se de pe laiță. Radu îl urmă, prinzându-l de umăr, iar Tudor și Andrei erau deja la doi pași în urma lor.
– Repede s-au executat ăștia, chicoti Elena. Bun, acum că am rămas doar noi, fetele, ce faci, Mihaela de ai slăbit așa? Știm cu toatele că de la o vârstă nu mai arzi ca pe vremuri. Și mâncărica e mâncărică, , băuturica e băuturică, nu se pune problema să ne înfometăm sau insetăm de-acum.

-Nu ți-am zis? Cu proceduri de împachetare plus câteva șednite la nutriționist. Mi-a făcut o dietă doar pentru mine, aș putea să v-o împărtășesc, dar să nu aruncați cu pietre dacă la voi nu funcționează.
– Atâta vreme cât nu implică să renunț la păhăruțul meu de vin, mă bag, râsei eu.

– Berea e mai periculoasă la diete, cu vinul poți fi prietenă ocazională în continuare, făcu Mihaela. Mai ales dacă dai de o Galbenă de Odobești, ar fi inuman să n-o guști din când in când, adaugă ea.
– Până la fund, râsei. Mai ales azi, că fac 50 de ani.

Ridicarăm paharele și clinchetul lor, transparența strălucitoare a vinului, fețele noastre puțin ridate, dar cu aceeași lumină în ochi dintotdeauna ne făcură să ne dăm seama încă o dată că de fapt fericirea nu cere atât de multe.

– Ce mai face fetele? întrebă curios Tică, al cărui chip abia se zărea dincolo de fumul gros. Văd că vă distrați pe cinste! Haideți mai bine la foc, noi am început să facem deja planuri de Deltă.

– Bravo vouă, venim și noi imediat. Vezi, asta îmi place când ne adunăm, chiar dacă unii ar zice că avem o vârstă, nu ne cantonăm în povești din trecut și nostalgii, mai facem și planuri de viitor din când în când, chicoti Elena.

– 50 de ani e de-abia începutul, făcu Mihaela. Începutul a ceva mai senin, nu senil, cu voia Domnului, mai prosper și mai lipsit de valurile învolburate ale tinereții. Să fim și noi ca vinul ăsta, mai buni cu fiecare an care trece!

– Noroc!

StockSnap_42CUBCQ192 (1)

Așa ar arăta un fragment din aniversarea mea de jumătate de veac. Mai am ceva de trăit până atunci, dar mi-ar plăcea să fiu tot între prietenii mei dragi și atunci. Si să ne adunăm tot sub nucul bătrân, cum facem toată vara.

50 de ani face și Galbena de Odobești din gama Vincon, anul acesta, ocazie cu care a primit o nouă etichetă, restilizată, dar și o ediție aniversară care sigur va arăta priceless. Un vin fin, savuros, alintat de soarele Vrancei, iubit de noi, cei din țară, dar și de cei de peste hotare, un vin care te unge pe suflet și îți dă ghes să vorbești și să râzi.

 
vin


8 Oct

Că de vinul n-ar fi, multe nu s-ar povesti

vinut

 

Că vinul dezleagă limba și lasă adevărul să iasă la iveală se știe de mult. O fi existând acolo ceva legătură tainică între conexiunile din creier și licoarea asta înmiresmată de se nasc atâtea prietenii, idile sau dispute la buza unui pahar de vin. Dar cum nu sunt neurochirurug să bănuiesc măcar mecanismele care fac să se întâmple toate astea, mă limitez la a va zice o poveste de la vin.

Era o seară de vară racoroasă, după ce toată ziua atmosfera fusese înăbușitoare. Se putea în sfârșit respira, și plămânii mi se umpleau cu mai mult aer decât ar fi avut nevoie, doar pentru a capta vreo adiere de vânt. Nu era de stat în casă, asta era clar. Și nici nu aveam de gând să stau, tocmai azi, când se dădea petrecerea de casă nouă a Vlazilor. Am înșfăcat sticla de vin, frumos împachetată, și am zbughit-o spre ei.

Mă așteptau în grădină, erau deja cu toții acolo, adunați la masa din lemn de sub un nuc bătrân.

-Arată că o ogradă de la țară, e fermecătoare și casa, și mai ales grădina, începui. Să ai așa o oază în mijlocul orașului nu e de ici de colea.

-Da, e superb, singurul lucru care-i știrbește din farmec e rata pe 30 de ani ce ne așteaptă, căzu pe gânduri Vlad c-un zâmbet amar.

-Hai, las’ c-o scoateți la capăt, nu sunteți nici primii, nici ultimii în situația asta, haideți mai bine să deschidem un vin.

Vlada, gazda noastră blondă și surâzătoare, îi întinse soțului un tirbușon și mă pofti să iau loc pe laiță. Odată turnat în pahare, luminile lunii și stelelor se reflectau în limpezimea vinului. Dar ce ne frapa și mai mult era buchetul de arome care ne învălui cu delicatețe: de la arome de fragi, căpsuni, cireșe roșii și zmeură până la trandafiri roz. Eram deja ca într-o poveste.

-Presimt deja că o să mă tot aveți tot mai des musafir, făcu Mihnea. Mai ales în serile de vară. De ce-aș alege vreun restaurant, când pot să stau în liniștea asta, cu prietenii ăștia, cu vinul ăsta în față, și în spate cu grădina asta plină de zumzet și de arome.

-Poți să vii oricând, făcu Vlad zâmbind. Colțul ăsta de grădină are să vadă multe seri cu prietenii, doar ne știi.

-Până nu umpleți ograda de copii, râsei eu. Pe urmă o să fie mai complicat.

-Apropo de copii, l-ați văzut pe-al lui Traian? O minunăție de băiat. Asta până începe să te tragă de păr, să-ți ia ochelarii de pe nas sau să-ți suflece mânecile. Dacă faci greșeala să-l iei în brațe, te transformă cât ai zice peste într-un bighidiu, și el, din băiatul ăla fragil, cu ochi mari, se face ditai călărețul.

-Da, îl răsfață din ambele părți-și ei, și mai ales bunicii. Ce-i drept, na, e greu să-i reziști unei mogâldețe energice și surâzătoare, râse Vlada.

Mai dintr-o bârfă, mai dintr-o amintire, mai dintr-o glumă, se făcu bezna beznă, și răcoarea răcoare. Vinul își făcuse și de data asta datoria, și noi discutam din ce în ce mai tare și eram, sau ni se părea că suntem, din ce în ce mai amuzanți.
Vinul pe care îl adusesem cadou Vlazilor a fost vedeta multor seri de vară de arunci înainte. Îl achiziționasem de la Jidvei, care și-a deschis propriul magazin online de vinuri. Au două colecții:  Owner’s Choice și Mysterium, și când serile de vară au pălit și ne-am retras în casă, în jurul șemineului, am început să testăm și alte vinuri.

Foto via: vecteezy.com

 

 

 

 

 


9 Jan

Din dulcețurile copilăriei

 

Caci dacă e să mă gândesc la ea… Dulce și plină de sens mai era copilăria. Și plină de dulceața clipelor, dar și a deserturilor pe care mama le pregătea ca nimeni alta. Fără a măsura gramaje și mililitri, avea un talent numai al ei de a măsură din priviri și pe gustate, de a lăsa la copt blatul exact cât trebuia, de a-l insiropa atât cât să ți se topească în gură, de a orna toate bunătățile acelea într-un mod în care totul devenea o artă.

Deserturi sănătoase, în aceeași sintagmă?

Între timp am crescut și îmi doresc deserturi sănătoase. Nu sunt ușor de găsit, dar odată ce le găsești, nu le mai lași. Cine poate rezista unui desert super delicios, care pe deasupra mai e și 100% natural? Moti este un desert tradițional japonez cu o rețetă veche de mai bine de 500 de ani. Colecția de deserturi MOTIKO include prăjituri în crustă de orez cu diferite umpluturi. Un desert de lux japonez pe care trebuie sa-l incerci.

Deserturile marca Motiko – la ce să te aștepți

Spune-mi ce preferi și o să-ți spun ce desert ți se potrivește: ai de ales între deserturi cu măr verde, caise și migdale, portocală roșie, afine de pădure, ananas, alune, căpșună, banană cu ciocolată, mango, pepene galben sau verde, fistic sau struguri. Dar hai, mie mi-a lăsat deja gura apă.

Te invit și pe tine pe site-ul celor de la Motiko. Vei descoperi un întreg univers al deserturilor de inspirație japoneză, și indiferent dacă ești curios să gusti arome exotice, testate pe zeci de generații, care tocmai prin faptul că au rezistat atâta demonstrează cât sunt de sublime, fie că ești doar un pofticios, fie că ești un fan al deserturilor naturale, ca mine, experiența va fi una pe cinste. Trust me, I’ve been there!