Bucate la foc domol, gătite cu drag și spor

Mă gândesc din ce în ce mai des în ultima vreme la cătunul de munte, desprins parcă din alte timpuri, în care locuiește bunica. Nu știu dacă anul acesta ciudat e de vină, cert este că mi se face dor nu numai de ochii ireal de gri ai bunicii, apoși și plini de lumină, ci și de ulițele întortocheate, care fie urcau spre stână, fie coborau spre vale. De izvoarele ascunse prin văi, de câinii de pripas care se împleticeau printre picioare, în joaca noastră de copii, de parcă ar fi fost cel mai firesc lucru.

Verile acolo le petreceam, ne adunam toată familia în ograda bunicii. Atunci era cu adevărat fericită. Ne așeza pe toți la o masă mare, în curte, sub vie, și ne punea în față pâinea proaspăt scoasă din cuptor, pe care o frângea și ne întindea câte o bucată. Îmi amintesc de parcă ar fi fost ieri gustul acela ușor sărat și coaja crocantă, care se potrivea perfect cu slănina afumată cu boia și cu aerul tare, de munte. Ne mai punea în față un castron mare, plin cu roșii. Roșii din grădina ei, atinse de rouă, scăldate de soare, care și-au tras seva din pământul acela de pe vremea străbunilor. Roșii zemoase, și dulci, pline de o savoare pe care n-am mai găsit-o nicăieri la oraș.

Până într-o zi, când…

Mi-am comandat de-ale gurii de la Băcănia Tei

Tot din impulsul acesta despre care am scris mai sus, din dorul de a gusta din bucatele neaoșe, românești, ale copilăriei mele, am comandat câteva bucate de la Băcănia Tei. Mi-a fost dor de o masă ca pe vremuri, cum erau cele din cătunul de munte în care trăiește bunica. Si inițiativa celor de la Băcănia Tei de a ne oferi spre testare din bucatele lor a venit la fix.

Așa că mi-am luat o miere de zmeur, ca să-mi amintească de tufele de zmeuriș care îi străjuiau grădina, dar și de zmeura sălbatică, de la liziera pădurii, pe care o culegeam cu copiii de pe uliță, uitându-ne din când în când cu coada ochiului, să nu vină carecumva ursul să ne-o fure.

Iris, “cârlionțata cea mică”, e mare fan miere și dușman declarat al fructelor acre. Așa, poleite cu puțină miere, le mănâncă fară să facă nazuri, așa că mierea am comandat-o mai mult pentru ea. Mi se pare ireal de frumos că pot să-i transmit mai departe lui Iris gustul copilăriei mele. E o legătură cu aspect de chihlimbar și cu dulceața florilor de munte care se clădește între noi, ca un pod între generații.

Înainte să-și înfigă Iris lingurița în ea, am poleit carnea din rețeta de mai sus cu puțină miere, așa încât să-i dea o savoare aparte și să o frăgezească. E un truc pe care tot de la bunica-l știu.

Cum dorul de roșiile din grădina bunicii nu-mi dă pace, mi-am comandat și un sos de roșii cu ardei copți. Pentru că și de serile în care puneam ardeii la copt, când tata întorcea lemnele sub foc, iar noi, copiii, întorceam ardeii pe plită n-o să le uit vreodată. Cum nu pot să uit nici cerul plin de stele, cu focurilor lor strălucitoare, de deasupra focului nostru, de pe pământ. Ingredientele acestui sos sunt fierte și coapte pe-ndelete la foc de lemne.

Sosuri atât de savuroase ca acesta, denumit “Pofta Focului”, rar mi-a fost dat să gust în ultima vreme. Are în el dulceața ardeilor copți la foc domol și savoarea roșiilor cărnoase. E pur și simplu genial! Unde mai pui că este sterilizat prin metoda tradițională și fără pic de conservanți! Ingrediente: suc de roșii, ardei kapia copt, ceapă, ulei de floarea soarelui, sare și piper alb.

Tot pentru masa de azi, am luat și niste paste. Va fi prima dată când Iris va mânca spaghetti, sunt curioasă cum se va descurca cu furculița. Au la bază o rețetă atât de curată, încât îi dau fără mustrari de conștiință să mănânce cât o pofti.

Fabricate în România sub îndrumarea lui Chef Giovanni Cinquepalmi, originiar din Puglia, regiune din sudul Italiei, pastele sunt din făină din grâu dur. Pentru a ajunge la gustul, aroma, culoarea și consistența pastelor perfecte, au în compoziție proporții bine calculate din mai multe tipuri de făină din grâu dur, printre care și o făină făcută dintr-un soi de grâu dur antic, nemodificat genetic, care se cultivă în mod special în Puglia și anume grâul dur ”Senatore Cappelli”.

Să nu credeți că am uitat de desert. Neh, am ales minibrioșe, cu semințe de chia, sos de agave, carob, făină de orez, bicarbonat de sodiu alimentar și fulgi pufoși de cocos. Au fost delicioase!

De menționat că produsele proaspete se livrează doar în București și Ilfov, iar în restul țării Băcănia Tei expediază (deocamdată) doar produse neperisabile. Când e vorba de livrare legume de la țară, te poți baza pe Băcănia Tei!

Să mănânci de la producătorii locali e bine pentru tine, pentru comunitate și pentru planetă

Corpurile noastre sunt făcute să-și găsească hrana în roadele din jurul nostru. De exemplu, dacă mâncăm miere de la producătorii din apropierea locului unde locuim, asta ajută la fortifierea sistemului imunitar și la lupta împotriva alergiilor de sezon.

Iată câteva avantaje de a alege alimente de la producătorii locali:

? Alimentele sunt pline de savoare. Când sunt crescute local, roadele sunt culese când sunt coapte, și nu cu mult înainte, așa cum se întâmplă în cazul celor din supermarketuri.

? Hrana are mai mulți nutrienți. În cazul alimentelor de la producătorii locali, vorbim de mai puțin timp de la culesul roadelor până când ajung pe masa ta, așa încât valoarea nutrițională rămâne intactă.

? Alimentele locale sunt mai sigure, mai puțin expuse riscului de contaminare. Cu câți sunt mai puțini pași între tine și sursa de mâncare, cu atât sunt mai puține șanse ca mâncarea să fie contaminată.

Ador brandurile create în jurul unui filon de umanitate

Așa cum se adună lâna în jurul fusului bunicii, la fel se țes poveștile frumoase în jurul unor branduri autohtone, puține ce-i drept, dar cu atât mai valoroase și mai demne de a fi sprijite de toți cei cărora ne pasă de alimentația sănătoasă. Așa este și Băcănia Tei. Și-au dorit de la bun început să ajute producătorii locali și să încurajeze consumul unei alimentații sănătoase. Cei de la Băcănia Tei colaborează cu producătorii locali, merg direct la aceștia și selectează cele mai proaspete legume și fructe și de sezon, alimente hrănitoare și de înaltă calitate.

Chiar dacă pare greu de crezut, se găsesc destui impostori și printre producători, așa încât dacă ești total neavizat, cum sunt eu de exemplu, și mă apuc să cumpăr de pe tejghele de pe marginea șoselei, am șanse mari să mă aleg cu fructe și legume mai fară gust decât cele din supermarket.

Echipa de la Băcănia Tei a simplificat drumul nostru spre produse sățioase și sănătoase, căci a găsit cei mai buni și onești producători. Pentru Băcănia Tei, calitatea înseamnă mai mult decât aromă și prospețime. Înseamnă că legumele și fructele au fost crescute în armonie cu mediul natural și că producătorul a fost plătit corect. Iar pentru mine, asta înseamnă să am pe masă bucate pure, naturale, cu tradiție.