Skip to content

De ce m-as da cu trotineta la 30 si de ani

În copilărie, trotineta era un vehicul destinat exclusiv puștilor și puștoaicelor, iar ca adulții să se dea cu așa ceva era exclus. Așa că mai bine despre copilărie să vorbim, vorba unui bărbos celebru. Una dintre amintirile cele mai dragi mie începe undeva pe un drumeag din spatele școlii, flancat de pomi înfloriți.

Mulțime gălăgioasă de copii, câțiva educatori și părinți și multe-multe biciclete. Din acelea care făceau deliciul copiilor pe vremuri, cu rotite de sprijin pe lateral, vopsite în roșu sau albastru, de cele mai multe ori însă cu vopseaua scorojită și cu scaunul deplasat.

Concursul de biciclete pentru copii de la 4 la 7 ani îl așteptam cu sufletul la gură de ceva vreme, iar fluierul de început îmi mai răsună și astăzi în urechi cu același sunet ascuțit, care ne făcea inima să bată nebunește și picioarele să se pună în mișcare la unison.

Ca la comandă s-a ridicat și norul de praf care ne-a însoțit până la linia de finiș, dar și iureșul celor de pe margine, care ne încurajau. Am ajuns și eu în al doilea pluton, n-am fost niciodată o sportivă de top, chiar dacă ador mișcarea și sunt o fire foarte mobilă. Ce mi-a rămas întipărit în minte este însă imaginea unei fetițe cu ochii mari, verzi, cu bucle ciocolatii și cu o aluniță pe obraz. După ce noi, concurenții cei vajnici, ajunseserăm demult la linia de finiș, ea era încă în cursă, alergând din toate puterile ei, cu privirea scanteietoare și cu roșeață în obraji de la atâta adrenalină. Atâta doar că fetița cu pricină nu avea bicicletă, ci o trotinetă ca văi de ea, pe care însă o forja la maxim. A ajuns ultima, desigur, dar cu câtă bucurie că i s-a dat și ei șansa să participe la marea competiție!

Copiii din ziua de azi sunt mai norocoși, din multe puncte de vedere. La fel și adulții. Avem parte de trotinete electrice super echipate, atrăgătoare și bine închegate, nu ca acelea pe care mi le amintesc eu, care scârțâiau din toate încheieturile. Bucuria de a conduce una a rămas aceeași, indiferent de oameni și de vremuri.

Și iată-mă acum, la treizeci și de ani, dorindu-mi cu ardoare o trotinetă electrică, și nu, nu e de hipstereală, ci mai degrabă din ratiuni practice. Iată de ce:

Aș reduce timpul de deplasare de acasă la birou și invers. Într-un oraș în care traficul e tot mai intens, drumul până la serviciu și înapoi poate deveni un coșmar, atunci când te trezești blocat în trafic de 2 ori pe zi, la orele de vârf care, culmea, coincid cu orele tale de “navetă”. Cu o trotinetă electrică mi-aș vedea de trotuarul meu și aș evita nervii și timpul pierdut.

Mersul pe trotinetă în timpul liber, pe lângă parc sau alte zone verzi, înseamnă mișcare, relaxare și sănătate. Perfectă pentru a-mi umple câteva ore de weekend, trotineta ar fi prilejul de a inspira aerul curat din parcul central și de a mă destinde cu verdele verii dezlănțuite.

E ușor de transportat putand fi la rândul ei transportată cu alte vehicule, dacă e cazul. Dacă e să dea o răpăială rapidă și sunt cu trotineta, nu-i nici o problemă. O var în primul autobuz și merg mai departe, fără că ploaia să-mi pună piedici în drumul meu.

Mi-ar fi plăcut să fiu în București pe 16 iunie, în showroom-ul evoMAG de pe Splaiul Unirii nr. 257-259, unde curioșii au putut testa trotinete electrice din oferta magazinului. Eu mă voi multumi să merg pe recomandările celor la a căror părere chiar tin si imi voi comanda una online. 

Voi de ce vă doriți o trotinetă?

 

back

STAI PE-APROAPEPrimeste newsletter-ul lunar InCabinaDeProba, direct in inbox!

Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.

Comentarii

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *