Imaginația nu are
Frontiere, și o stare
De visare îți induce
Și povești frumoase-aduce.
Să ne imaginăm, așadar,
O lume fără habar
De mica publicitate.
Să vezi totul mai de-aproape,
Nevoit vei fi atunci,
Dealurile la pas să le urci
Să vezi o casă de vacanță;
Sau de vrei să-ți iei faianță
Să le treci pragul unor inși,
Să discuți prețuri și inchi,
Dacă un teren dorești
Să străbați mile vânătorești,
Sau dacă deții o dronă
Să filmezi de sus în zonă,
Și să derulezi apoi
Filmarea, ca un tehnician de soi,
Că doar trăim într-o eră
În care lumea disperă
Făr-un gadget pe etajeră,
Făr’un device, până și-n seră,
Dar fără micile anunțuri,
Printre printatele enunțuri
Ne-am învârti mai mult pe loc,
Ca tuta pe lângă bloc
Căutând mereu ieșire
Dintr-o încâlceală de fire.
Harta ar fi la mare preț,
Și ca să te miști isteț,
O busolă n-ar strica,
Sau un gps, ceva.
Drumurile preliminare
O bătaie de cap mare
Ar fi, pentru cumpărător,
Până să-și vadă marfa-n ocol.
Iar pentru un vânzător,
Ar fi ca un film horror
Marfa să și-o etaleze
Făr-un site pe metereze,
Făr’ a urca poze și text,
Făr’ de-a netului context.
Chiar de pare neînsemnat
Anunțul e adunat
Din a oamenilor viață
Și-i aduce față-n față
După ce pe-online se-ntrețese
O vânzare, o poveste,
Cu imagini fel de fel,
Cu descrieri, cu apel,
Cu negocieri încinse,
Cu tranzacții ce par desprinse
Din a filmelor scenarii.
Și a online-ului poveste
Înainte mult mai este
Ca-ntr-un SF, să vezi trai,
Realitarea virtuală va fi pe cai,
Și din orice unghi obiectul
Îl vei putea privi, conceptul
Și designul vor face legea
Și totul va fi aievea.
O lume din care ar dispărea anunțurile de mică publicitate. Ce trist ar fi! Ce plictisitor. Să nu ai adunate laolatlă anunțurile pe categorii, pe filtre de preț sau de vechime, relevanță, etc. Să nu poți naviga pur și simplu, sau, de ce nu, răsfoi, pagini și pagini cu produse de fel și chip, care să te facă să-ți imaginezi cum ar arăta la tine în sufragerie. Ce efort imens, pe de altă parte, pentru ca oamenii să-și promoveze marfa sau pentru ca cei aflați de cealaltă parte să ajungă să vizualizeze produsele pe care și le doresc!
Să ne oprim doar la o imagine ce mie îmi aduce a chinul nesfârșit al lui Sisif. Plănuiești să-ți iei o casă de vacanță, ai bugetul necesar achiziționării, ai în plan poienița de munte, bârnele masive, terasa în care să-ți bei cafeaua privind soarele cum se ridica de peste păduri. Frumoos. Mai ales că e super pe val să îți iei casă de vacanță, tara e deja plina de ele. Un străin s-a gândit deja la asta ca la o afacere, și a început să construiască astfel de case lângă Brașov. Eu nu-mi doresc aa ceva. Să zicem că îmi doresc o casă, o singură casă, în care să mă retrag cu ai mei din când în când și să-mi încarc bateriile și plămânii cu aer curat.
Ce opțiuni aș avea, dacă mica publicitate nu s-ar fi inventat? Aș auzi să zicem de la o cunoștință că o altă cunoștință are o casă de vânzare în zona pe care o vizez. Aș merge până acolo, că de, nu se face să dai banu’ fără să vezi marfa, mai ales când e vorba de o casă. Asta ar însemna timp, bani și nervi. Pentru că tot pe drumurile țării ar trebui să hălăduiesc, ceea ce nu-i puțin lucru. Ceea ce ar însemna mai multe fire cărunte, mai ales dacă la fața locului aș detecta oarecari defecte peste care nu aș putea să trec și ar fi ca și cum am urcat muntele degeaba, că palma tot n-am bătut-o. Sau, dacă vânzătorul ar deține niscaiva aparatură, ar pune la dispoziție o filmare, pe care ar trebui să o primesc prin curier sau prin poșta română, să o vizualizez, să dau cumva de el și să ne întâlnim pentru negocieri. Asta ar însemna, într-adevăr, mai multe interacțiuni între oameni, dar când sunt și bani la mijloc, astfel de interacțiuni nu sunt întotdeauna plăcute. Oricum ai lua-o, lumea ar arăta mult mai puțin colorată și cu mult mai puține vise frumoase fără anunțurile de mică publicitate. Eu una nu mi-aș dori să trăiesc într-o asemenea lume, mi-e foarte bine așa.
*Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.