Aștept să se așeze zăpada, să se stingă luminițele sărbătorilor și îmi mai iau o porție de endorfine planificându-mi vacanța de vară. Așa, pe la sfârșit de ianuarie, bându-mi cafeaua într-o dimineață cețoasă, e momentul perfect pentru a-mi planifica în detaliu sejurul.
La munte sau la mare?
Celebra întrebare – la munte sau la mare? Îmi place răcoarea dimineților la munte, aerul proaspăt, jocul pârâului printre pietre, verdele pădurilor și albastrul cerului. Dar, sincer, mă plictisesc dacă e să stau mai mult de un weekend la munte. La mare, în schimb, e altă poveste. Acolo e POVESTEA. Marea e dragostea mea. Prima dată am fost în clasa a unsprezecea, cu mama și o prietenă de-ale ei. A fost de vis, deși mă puneam la somn la 10 seara și la 7-8 eram deja pe plajă. Briza, tivul spumos al valurilor, cerul senin peste marea învolburată, erau de ajuns ca să fiu fericită.
De atunci, rar am “sărit” vreun an în care să nu vizitez marea. Am mers cu un grup de prieteni, am căutat cazare Vame Veche, n-am găsit nimic la banii noștri, așa că ne-am îmbătat și am dormit în cort, la întoarcere am dormit pe culoarul trenului, cazând ca secerată pe rucsacul plin cu boarfe, apoi am mers cu fetița de 10 luni și cu soțul la Olimp, în alt an am fost la o petrecere de burlăcițe la Mamaia. De fiecare dată a fost altfel, cu sau fără viață de noapte, cu sau fară jocuri de cărți, cu sau fără străbătut cu trenul, la cușetă, jumătate de țară. Dar marea a fost de fiecare dată la fel. Fabuloasă.
Cum mă pregătesc de sejurul mult visat
De când eram de-o șchioapă eram genul de om care-și făcea temele din vreme, cu conștiinciozitate. Așa și acum, îmi caut încă din ianuarie cazare litoral, mă ghidez după distanța față de plajă, facilități, posibilități de petrecere a timpului liber pentru familiile cu copii sau, dacă am găsit deja o pensiune de care am fost mulțumiți, revenim cu drag.
Elegant, din fotoliu, intru pe site-ul agenției de turism și-i dau bice. Adică…îmi fac rezervarea. Plătesc avansul online, urmând ca la sosire să plătesc restul de bani. Așa am garanția că ne va fi păstrată cazarea, iar dacă mă mișc din vreme, am șanse să prind și un preț bun.
Cum arată sejurul nostru pe litoralul românesc
Pe vremuri, când mergeam în cuplu, alegeam cazare cu mic dejun sau demipensiune, pentru că eram liberi, și nebuni, și plimbăreți, și preferam să nu fim legați de cazare toată ziua, mâncam cina la localurile preferate din stațiune. Mai nou, de când cu pitica, ne orientăm mai degrabă spre o vacanță all inclusive, așa încât să avem mâncare la dispoziție și pentru fetiță, și pentru noi.
Plaja de dis de dimineață e cea mai sănătoasă, așa că ne vom culca devreme și vom avea șanse să prindem șezlong și o oră-două de plajă aproape pustie. Până se trezesc petrecăreții.
Când merg la mare, merg pentru plajă, apă, soare nisip, briză. Mă feresc de prea multe croaziere și activități prin stațiune, îmi place să lenevesc pur și simplu pe plajă. Dacă prindem o zi mai ploioasă, stăm cuminți la piscina hotelului, dacă e acoperită, și lenevim în incintă.
Sună bine planul meu. Abia aștept să vină vara, și să fie o vară normală!
Sursa foto: unsplash.com, imagini realizate cu Canva.com
Articol scris pentru Spring SuperBlog 2020.
Sponsor:
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.