Skip to content

Un el și o ea, gata povestea

Un el și o ea, suficient

Pentru ca povestea să-nceapă fervent,

Ca orice poveste de dragoste

De-ți vine să zici bogdaproste

Că ți s-a-ntâmplat tocmai ție

În viață o asemenea minunăție.

Sau, dimpotrivă, te poți trezi

Afurisind spre miazăzi

Și spre miazănoapte deopotrivă

Că astrele ți s-au pus împotrivă,

Că dragostea din nou te-a trădat,

Că omul iubit te-a lăsat.

Sau că l-ai lăsat tu pe el,

Ca Aurora, într-un exces de zel,

Pe inginerul Runcan, un personaj

Cu care a tot intrat ea la filaj,

Ironic, masculin și cu chimie

‘Ntre ei, de-ai fi zis că pe vecie

Ei doi vor fi, dar vezi că în final

Pe altul l-a ales, dusă de val.

Și soțul meu aduce cu Runcan

Și asta nu o zic după un an

Căci îl cunosc de o decadă

Și mi-e drag cu-a lui tiradă

Mai ironică, mai caldă,

Punctată cu glume fine

Care mă topesc pe mine.

“Ca la ședință, bravo, ca la ședință”

Îmi șoptește și el cu biruință

Când pe fata noastră o educ

Cu pedanterie coborâtă din nuc

“Ca la partid, așa, ca la partid”,

Îmi aruncă pe un un ton acid,

De câte ori încerc să îl conving,

Cu forța rezistența să i-o-nving.

Că am dreptate eu, aceeași eu,

Că pot fi și mielușea, dar pot fi zmeu.

O Aurora Serafim, aterizată

În era noastră tehnologizată.

Iar soțul meu, Runcanul meu cel drag,

Îmi pune mereu exagerării prag,

Căci știe el, cu logică de inginer,

Să-mi taie macaroana, cu mână de fier,

Dar eu, cu intuiția de fată

Ripostez mereu, încă o dată.

Se știe doar, că intuiția feminină

Bate orice logică masculină.

Și când în rânduri scrise cu dichis

Găsești aceeași dialectică, precum în vis,

Sidonia Drăgușanu e autoarea

Care găsea în dragoste savoarea

Ce pare imposibil de descris

Dar nu și când ai pană de artist.

Dacă aș fi fost o Aurora fragedă,

L-aș fi ales pe Runcan, fără tăgadă,

Mai bine un bărbat prezent și cald,

Decât o dragoste rescormonită, cu gust fad.

Dar pârghiile-s altele, căci protagonista

Are-un destin al ei, de artistă,

Și-ntruchipeaza femeia, sfâșiată

Între alegeri, ca o cruciată

Într-un război al dragostei

Și al vârstei.

Jurnalul-Aurorei_2018-ok-669x1024
Mă voi avânta puțin și pe teritoriul prozei, în încercarea de a detalia mai mult decât aș putea să o fac printr-un poem, resorturile subtile care fac să semene relația descrisă în Jurnal cu relația mea actuală. Un bărbat îmblânzit, care la un moment nu mai credea că i s-ar mai putea întâmpla lui, tocmai lui, dragostea. Ce lucrare poate fi mai frumoasă, când vine din partea unei femei, și ea ciuntită dintr-o relație abuzivă? Asta a reușit să facă Aurora Serafim cu inima înjumătățită a inginerului Runcan. Asta am reușit să fac și eu cu inima soțului meu, pe care nu l-am luat văduv, dar care ieșise cu inima ciuntită dintr-o relație, în care ea l-a părăsit. L-am vindecat? Nu cred. S-a vindecat singur.  Pur și simplu am apărut și s-a risipit ceața. Ok, lăsând gluma la o parte, soțul meu seamănă mult cu Liviu Runcan din  „Jurnalul Aurorei Serafim”, și nu doar pentru că și el este inginer. Și prin felul lui de a fi, voit cerebral, cu replici șfichiuitoare, care lasă totuși să se întrevadă patima ce mocnește în el. Felul în care s-a înfiripat iubirea dintre Aurora si Liviu, cu același schimb de replici, cu aceleași așteptări, îndoieli și scântei seamănă mult cu începuturile noastre.

O altă asemănare: relația dintre mine și soțul meu a fost, cel puțin la început, “de modă veche”, semănând cu jocul de a face curte din anii ’50. Și nu mi-e rușine să o recunosc. Prefer oricând acest mod de a se înfiripa relații decât un început abrupt de tipul: “și tu? de unde ai răsărit în viața mea?.”

De ce Aurora a evitat să între mai adânc în povestea cu Runcan? De ce a lăsat totul pentru o dragoste prăfuită, pe care era atât de convinsă că o va reactiva? Ține de însăși esența feminină, de deciziile pe care le luăm de cele mai multe ori sub imperiul intuiției. La fel, am fost la un moment dat în situația de a-l alege pe el , sau o veche iubire,  care-mi dădea târcoale, părand că este felul destinului de a-mi transmite ceva. Eu am ales insă prezentul, căldura, apropierea, în schimbul unei reactivări care cuprindea mult prea multe necunoscute în ecuație. Dar asta sunt eu.  Sunt sigură că nenumărate alte femei și-au citit parcă propria poveste de dragoste în Jurnalul Aurorei Serafim. 

 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 

 

 

 

 

STAI PE-APROAPEPrimeste newsletter-ul lunar InCabinaDeProba, direct in inbox!

Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.

Comentarii

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *