Vine bebe, bine-mi pare. În burtică am o stare

O stare de greață, ar zice unii. Neh, sunt printre norocoasele care nu s-au confruntat decât foarte rar spre deloc cu grețurile perioadei de sarcină. Ce nu m-a ocolit însă și sunt sigură că va sta cu mine toată viața e starea de grijă. E ca și cum, odată ce am rămas însărcinată, cineva ar fi apăsat butonul de panică.

Grija a încolțit înăuntrul meu, o grijă profundă pentru odrasla nedefinită care se naște în mine. Grija pentru primele zile, primii ani, majorat, facultate. O grijă care mă va însoți mereu. Dar cum e răsărită din iubire, am făcut deja pace cu ea. O voi purta demnă, ca pe o năframă moștenită de la bunica, o voi duce cu mine mereu, voi înfofoli cu ea copilului care va fi să se nască, așa încât, atât cât voi putea, viața să-i fie cât mai lipsită de griji. Voi lua asupra mea toată povara grijii, lui îi vă rămâne doar să se dezvolte frumos, să crească precum o plantă în soare.

Lista pentru cele cu burtică

El e înalt și stă ca un stâlp sub bec. Își aruncă umbra oblică pe parchet și se apropie de mine. Are un simț numai al lui să-mi detecteze grija. El are palmele calde și mari, și îmi ascunde sub ele plămânii când mă îmbrățișează.

-Păi hai să le punem pe hârtie, e mai practic așa! mi-a zis într-o zi. Uite, în loc să-ți faci atâtea griji, nu mai bine facem o listă cu tot ce-i va trebui celui mic?

-Deși mă bați totdeauna la șah, de data asta am gândit înaintea ta mișcările, i-o întorc. Chiar crezi că n-am făcut deja lista? Fii atent. Și îi întind o foaie de hârtie scrijelită cu pix negru, presărată cu o puzderie de cuvinte subliniate cu markerul.

⏳Marsupiu, neapărat ergonomic

Așa încât să nu-i deformez structura fragilă a bebelușului, dar nici structura mai puțin fragilă, dar mult mai obosită, a spatelui meu. Le privesc întotdeauna cu admirație pe mămicile care își poartă copilașii la piept, în marsupiu, acolo unde râuri de căldură se revarsă asupra celui mic. E o apropiere care le prinde bine amândurora. Plus că ai mâinile libere și copilul literalmente sub nas.

Că voi auzi povețe de la câte o bătrânică mai cu simțul răspunderii, cum că: “Mamaie, dar stă bine copilul acolo? Mai verifică și tu, o mai fi având aer? Plus de asta, i se deformează piciorușele, mamă, nu e bine, ascultă la mine!”, de asta sunt sigură, știu bine în ce țară trăim. Am deja răspunsul pregătit. Le voi spune doar: “Femeile din Africa își purtau de sute de ani copilul așa, doar că înfășurați în eșarfă. Și din umila mea știință, asta nu i-a împiedicat pe africani să fie cei mai buni atleți.”

⏳Pătuț pentru co-spleeping

Chiar dacă părerile sunt împărțite, uneori chiar tranșate când vine vorba de pătuțul celui mic, dacă ar trebui sau nu să doarmă cu părinții în pat, dacă ar trebui sau nu să doarmă în camera lui, eu voi merge pe varianta de compromis.

N-am nici inima să-l pun să doarmă în camera lui, dar nici nu-l voi plasa între mine și bărbatu-mio. Voi alege un pătuț cu o laterală detașabilă, așa încât să am acces rapid la bebe, să-l am lângă mine, să-l văd și să-l simt aproape. Va plânge mult în primele luni de viață, nu-mi fac iluzii in privința asta, dar noi vom fi acolo să-i ogoim scâncetul, să-i aprindem veioza în întuneric, să-i cântăm și să-l legănăm până când cearcănele ni se vor întuneca de tot pe sub pleoape. Iubirea le va îmbrăca însă și pe ele într-o lumină rozalie, și primele râsete ale celui mic vor ascunde sub zâmbet orice urmă de cearcăn.

⏳Camera copilului o plănuim încă de când bebe e în burtică

Chiar dacă nu va dormi în camera lui în primele luni de viață, o odaie din vastul apartament tot i se cuvine. Mai ales când va descoperi primele jucării, primele culori, când stelele vor rula pe tavan, în micul lui univers. De îndată ce voi ști dacă e băiețel sau fetiță, va începe decorarea pereților, pe urmă draperiile din in cu care voi acoperi micul baldachin, un cort în care să se ascundă de noi și noi să ne prefacem că nu știm unde e. Uff, o să fie o aventură!

⏳Recoltarea de celule stem din sângele de cordon ombilical, țesutul ombilical și placentă

Dincolo de toate decorațiile mai rojosine sau mai albastre, de jucărioare de pluș, mobilier sau marsupii, grija principală e legată de sănătatea celui mic.

Voi alege pentru acest demers Cord Blood Center, care deține două laboratoare de procesare și două bănci de stocare, una în Cluj-Napoca, chiar în orașul meu, yeei, și cealaltă în Otopeni. Sunt genul de om suspicios, care face research serios înainte de a lua o decizie. Mi-am făcut așadar temele din timp și am aflat că unitățile sunt acreditate, certificate, respectiv avizate de către organizații precum Agenția Națională de Transplant, Direcția de Sănătate Publică, Colegiul Medicilor, Swissmedic, World Marrow Donor Association, respectiv National Marrow Donor Program din SUA.

Ce m-a convins:Am aflat că cei de la Cord Blood Center oferă ca serviciu chiar și recoltarea placentei și stocarea ei ca sursă de celule stem. Voi pune “la gheață” o rezervă importantă de sănătate, pe care o voi folosi în cazul unor afecțiuni grave. Asta îmi va da și mie, ca mamă, liniște sufletească, iar copilului îi va da o șansă în plus la sănătate.

⏳Un cont de economii

Ce bine mi-ar fi prins mie un asemenea cont pe vremea când porneam în viață, la facutate sau după! Am fost săracă, ce mai, în faculate, în primele luni ca angajată, până am prins cât de cât cheag, cum se zice. Dacă pot să fac ceva, orice, pentru ca al meu copil să nu treacă prin perioade de post intermitent dictat nu de vreo dietă, ci de figiderul mai tot timpul gol, voi face. Un cont de economii, chiar dacă nu impresionant, îi va da acel kick start de care va avea la un moment dat nevoie.

“Să sparie gândul”

-Mamă-mamă, parcă ar fi cartea de drept penal de pe care învățam în sesiune, făcu el uitându-se peste listă. Te-ai pregătit, nu glumă, râse el. Singurul lucru care lipsește este o bifă măcar.

-Păi da, e work in progress, i-o întorc. Eu am făcut lista, rămâne să ne îngrijim împreună de bifat, rând pe rând, lucrurile care-i vor face lui bebe viața mai ușoară. Uite, partea cu recoltare de celule stem, de pildă, cea mai importantă din listă, după părerea mea. Și știi care e motivul cel mai adânc pentru care vreau neapărat să facem investiția asta? Pentru simplul motiv că nu aș suporta gândul că aș fi putut face ceva pentru a-i salva viața sau sănătatea copilului și nu am făcut NIMIC. N-aș putea trăi cu gândul ăsta.

-Aici te înțeleg perfect, făcu el privindu-mă în albul ochilor. Vorba cronicarului: să sparie gândul. Putem să-i dăm copilului o șansă în plus la o viață sănătoasă, ceea ce nu-i puțin lucru.

-Exact! Serviciile Cord Blood Center permit recoltarea la naștere a tuturor produselor biologice disponibile: sânge de cordon ombilical, țesut de cordon ombilical, sânge din placentă și întreg țesutul placentar. În urma procesării se obțin până la 25 de unități stocate în condiții de criogenie ca sursă de diferite tipuri de celule stem. Vom recolta la naștere așadar și celule din sângele ombilical.

Atingerea

-Și cum se recoltează celulele astea? fu el curios.

-Uff, voi, bărbații! Vă pricepeți atât de bine bine la șuruburi și motoare, le dibuiți toate mecanismele și rotițele, dar când vine vorba de naștere sunteți total dezarmați. Recoltarea are loc după ce medicul care asistă nașterea decide că atât mama, cât și bebelușul sunt în siguranță, fără vreun risc, durere sau disconfort. Utilizează trusa sterilă de recoltare furnizată de către Cord Blood Center, urmând ca celulele stem să fie criogenate.

-De starea tăticului nu se interesează medicul? întrebă cu un râs înghețat.

-Mda, mai degrabă vreo asistentă mai inimoasă, i-o întorc sarcastic.

M-a luat de mână. Eram ca doi copii speriați de ce va să vină. Dar eram împreună, și viața avea să fie frumoasă. Se pare că și bebe știa asta deja, căci am simțit un picioruș lovindu-mă prin burtă, ca o fluturare de aripi de fluture.