9 Oct

Dăm o tură cu Honda Type R?

Stau eu la o cafea dis de dimineață, e așa toamnă deja și așa dimineață încât mi-e dor de vara care tocmai a plecat. Doamne, încă 6 luni de frig. Brrrr. Tre’ să fac ceva să-mi fac sângele să circule mai repede prin vene, să dau o tură, ceva adrenalină, orice. Altfel ruginesc și eu, ca frunzele astea care se prăvălesc prin cadrul ferestrei.

Îmi deschid mailul. Same old spams. Aia cu newsletterele lor obosite, ăștialalți cu discounturi minuscule la prima comandă uriașă. Eh, marketing. Hooopppaa, da’ stai că e ceva aici!

“Ai fost ales drept pilot al noului model Honda Type R, care va încerca să doboare recordul de viteză la categoria sa pentru un tur al celebrului circuit de la Nurburgring” , citesc eu pe nerăsuflate. Asta suna cum nu se poate mai bine. Aproape la fel de bine ca vorbele lui Soichiro Honda, “If Honda does not race, there is no Honda”.

Mă uit la ceșcuța de cafea – zici că și spuma s-a aliniat cu astrele și cu toate, că parcă văd logo-ul Honda ițit prin spumă.

cafe de disinterested de o tura cu Honda
Imagine realizată cu Canva.com

Citesc mai departe, sorbind din cafeaua aburindă: “Nu ai decât să-ți alegi un copilot, o personalitate la alegerea ta – orice personalitate, persoană publică, din orice domeniu, din trecut sau din prezent”.

Pun mâna înfrigurată pe telefon.

-Salut, Mihai Dobrovolski! Am o veste bună pentru tine. Poți fi fericitul copilot pe circuitul de la Nürburgring, alături de mine, o umilă fană de-ale tale, mare amatoare de Guerilla de dimineață, dar și de viteză și turații. Stiu, băieții sunt de obicei cu viteza, dar eu sunt un specimen mai aparte. Nu mă sperie viteza, ba dimpotrivă, îmi face inima să țopăie de fericire. Tot ce trebuie să faci este să zici DA!

-Neh, nu cred, n-am timp, sunt extrem de prins zilele astea..

-Hai mă, Dobrooo! Faci și tu o femeie fericită, ești un fin psiholog, știi doar cât de rar se întâmplă asta.

-Heheh, adevărat! Dar nici măcar nu te cunosc. Ce treabă am eu cu fericirea ta? Vezi-ți de fericire, se aude vocea lui plictisită.

-Da, dar noul model de la Honda, noul Civic Type R, pe ăsta-l cunoști?

-Ai zis Honda? M-ai atins la punctul sensibil. Prima mea motocicletă, primul meu poster de pe ușa dulapului. Câte amintiri!

-Eh, să vezi acum, pe fast forward! E despre viitor, nu despre trecut. E un model revoluționar, care te frapează prin tehnologia inspirată din motorsport, și prin interiorul care e făcut parcă pentru un adevărat temerar, preferatul meu dintre modelele Honda. Ce zici, te bagi la un test drive cu mine?

-Eu am alt tip de mașină, știi doar, am vorbit de atâtea ori despre ea la radio. Dar nu pot rezista unui test drive cu o Honda nou-nouță, îți dai seama. Hai, cu un drum te fac și pe tine fericită. Râse scurt. ‘Nuff said, ne vedem mâine pe Nürburgring!

Închid telefonul, cu inima batându-mi tare de tot. A început toamna. Așa să tot înceapă!

via GIPHY

A doua zi, Mihai Dobrovolski, el însuși, se înființează în fața mea, îmi strânge mâna ferm și îmi aruncă o privire scurtă, intensă, cu ochii lui mai albaștri ca cerul.

-Am întârziat, stiu, scuze, dar sunt prins cu tot felul, începe el.

No problem, recuperăm noi imediat din întârziere. Și nu ca CFR-ul, ci Honda style, trag eu cu ochiul.

-Iți mărturisesc că am venit mai mult pentru Honda decât pentru tine, făcu Dobrovolski zâmbind. Mă așteptam să dau peste vreo ciudată, o fană înrăită care o să mă ceară de soț, cum mi se întâmplă adesea. Dar acum, că te văd, pari o femeiușcă ok, cu toate acasă. Râse, privind la verigheta de pe degetul meu. Presimt c-o să ne distrăm.

-Acestea fiind zise, ne îmbarcăm și noi? Într-o mașină a unei companii care deține recordul de timp pe Nürburgring pentru un model cu tracțiune față. Poate reușim să și doborâm recordul de viteză la categoria asta. Ce zici, Dobro, doborâm și noi ceva? Să-ncepem antrenamentele pe circuit!

-Clar! De când aștept!

-Asta cu condiția să nu vorbești mult, că mă deconcentrezi.

My lips are sealed, făcu.

Logo Honda

 

Dăm o tură

Ne îndesăm căștile colorate pe cap și ne așezăm în minunăția asta de mașină, cu silueta ei futuristă, cu un design care făcea puțin probabil să se piardă în parcare, cu scaune inspirate din lumea curselor, și cu materialele tactile premium, pe care îți tot venea să le mângâi și să le tot mângâi. Odată instalat, îți dădeai seama că atât pentru șofer, cât și pentru pasager, nu exista loc de compromisuri. Honda Civic Type R le avea pe toate: scaune spațioase, motor puternic și silențios, roți robuste, pe scurt, o mașină sport perfect concepută. Beneficiai de aceeași ergonomicitate și upgrade-uri tehnologice ca și Civic standard, dar si de performanța uimitoare a unei mașini sport. Dacă găsesc un Honda Civic de vânzare, o să fac tot posibilul să mi-l iau, mai ales dacă prind una dintre ofertele Honda. Dintre toate modelele Honda, asta îmi plăcea de departe cel mai mult.

Pun mâinile pe volanul uriaș. Pornim. S-au pornit și fluturii, îmi zboară prin stomac. Motorul e admirabil. Lumea s-a oprit în loc. Sunt doar eu și mașina. Ah, mai e și Dobro în dreapta mea. Pornește atât de natural, de parcă am fi pe o pernă de aer.

-Are accelerație puternică și tracțiunea de nota 10 plus, îl aud pe Dobro, ca de pe alt tărâm. Am prins deja mega viteză.

Luam strâns o curbă, îl văd puțin crispat.

via GIPHY

-Stai liniștit, Dobro, chiar dacă n-oi fi eu pilot profesionist, inginerii Honda au conceput sisteme de siguranță care protejează pasagerii circumspecți, ca tine. Civic Type R vine cu o multitudine de tehnologii de siguranță, din care face parte ultima generație Honda SENSING ce include, printre altele, sistem de avertizare a coliziunilor frontale (Collision Mitigation Braking System), sistem de asistare a menținerii benzii de circulație (Lane Keeping Assist System) și recunoașterea semnelor de circulație (Traffic Sign Recognition).

-Eh, văd că te-ai documentat, nu glumă, râse el.

-Da, nu pornesc niciodată la drum fară să mă documentez temeinic, i-o întorc eu. Uite, spre exemplu am aflat cu ce vine nou modelul Honda Civic Type R 2019. Câteva butoane adiționale care să controleze radiou-ul, ca și butonul rotativ pentru volum. Toate astea fac dintr-o dată sistemul mai user-friendly. Ce zici, punem pe Guerilla? Îi trag cu ochiul. Mai mult, paleta de culori pentru acest model include și Sonic Gray Pearl. Iți zic, modelul a fost proiectat de la zero, fiecare componentă fiind testată pentru a oferi o experiență emoționantă.

-Da, tot vorbești de emoții, dar n-am auzit nici un cuvințel despre detaliile tehnice, mă întrerupse Dobro.

-E-adevărat, știi, noi, femeile, nu prea le avem cu detaliile tehnice, încerc să mă scuz.

 

O tură memorabilă

-Ok, fii atentă, ia de-aici detalii tehnice: minunăția asta de mașină în care ne lăfăim noi acum vine cu caroserie hatchback iar sub capota fabricată din aluminiu, motorul pe benzină 2.0 VTEC TURBO cu 4 cilindri dezvoltă o putere maximă de 320 CP la 6500 rpm şi un cuplu maxim de 400 nm de la 2500 rpm la 4500 rpm. Atinge viteza de 100 km/h în doar 5.7 secunde şi poate ajunge la o viteză maximă de 272 km/h, fiind cea mai rapidă măşină din clasa sa. Ca un detaliu care tine de lumea curselor, noul Civic Type R a parcurs “Iadul Verde”, unul dintre cele mai dificile circuite, în doar 7 minute şi 43.8 secunde, ceea ce-l face cea mai rapidă măşină cu tracţiune faţă.

După cum ai observat deja, transmisia este manuală cu 6 trepte de viteză, iar funcţia RevMatch elimină eficient şocurile la trecerea într-o viteză superioară sau inferioară. Eși norocoasă că ai pus mâna pe volanul unui asemenea exemplar. Cât priveşte suspensia, sistemul independent Multi-Link pe spate în tandem cu suspensia faţă tip MacPherson, aduc un plus de manevrabilitate şi sporesc stabilitatea la frânare. Comparat cu predecesorul său, noul Civic Type R are un şasiu cu 16 kg mai uşor, un centru de greutate coborât cu 10 mm şi oferă o rigiditate torsională mai bună cu 37%.

-Ce mult vorbești, Dobro, parcă ai fi de la radio, râd eu.

-Aici nu te pot contrazice.

o tura cu Honda Civic R
Honda Civic Type R via HondaTrading

Virez la stânga și mașina îmi acompaniază ușor mișcarea subtilă din mână. Mă afund și mai confortabil în scaunul sport Type R cu tetiere integrate, din velur roşu şi stofă, cu mâinile pe volanul îmbrăcat în piele. Iar îmi trec prin cap numai culori și texturi, mă trezii gândind. Are dreptate Dobro, noi, femeile, gândim cu altă emisferă.

-Confortul înseamnă enorm pentru mine, îl auzii pe Dobro vorbind. Și nu din snobism sau ceva. Pur și simplu ajungi la o vârstă la care apreciezi un nivel ridicat de confort şi accesibilitate.

-Daa, tare bătrân mai ești, ce să-ți spun, i-o întorc zâmbind.

-Crede-mă, la vârsta mea nu mai ai timp de pierdut cu echipamente grosolane, obtuze, greu de manevrat. Privește un pic sistemul ăsta multimedia, cu ecran touchscreen de 7″ cu navigaţie Garmin integrată, are văd și compatibilitate Apple Car, perfect pentru mine, care sunt fan Apple. În plus, are cameră video pentru mers în marşarier şi cruise control adaptiv. Bine lucrat!

o tura cu o Masina memorabila
Interior Honda Civic Type R via HondaTrading

Călcai și mai mult accelerația. N-am fost niciodată strălucită la fizică, dar de data aceasta simțeam efectiv cum detaliile aerodinamice ale noului Civic mă propulsează cu forță, dar și cu stabilitate, pe circuit. Eram complet conectată cu mașina, cu suprafața de rulare, manevram totul foarte direct, foarte mecanic. Motorul de 310 CP iubește turațiile, asta era clar, oferind o explozie de putere și un sunet care-ți face pielea ca de găină. Treceam în viteză pe lângă molizii de un verde întunecat, care în următoarea fracțiune de secundă erau deja în spate. Venise toamna și la Nürburgring, dar molizii erau verzi, ca niște pete întunecate în peisajul îngălbenit.

Viteza le dădea fluturilor din stomacul meu aripi, și ei se izbeau unul de altul, înnebuniți. Eram fericită. Asta chiar dacă îmi era din ce în ce mai clar că n-o să doborâm noi nici un record de viteză, oricâte antrenamente am face. Degeaba, nu poți, nu când îl ai pe Dobro în mașină, vorbind aproape continuu, asta chiar dacă ești la volanul unui Honda Civic Type R, un model proiectat pentru performanță extremă.

Dar, ia te uită, până și Dobro a tăcut! Privește în față cu pupilele dilatate, cu lumină în ochi, cu mâinile pe genunchi, ca într-o veritabilă transă a vitezei și a plăcerii. Se întoarce spre mine și zâmbește. Fericirea i se citește în ochi.

Doamne, îmi trecu prin cap, ce magie a mai făcut și Civic ăsta! L-a făcut pe Dobro să tacă și a făcut doi oameni care abia se cunosc să zbârnăie la unison sub imperiul vitezei și al entuziasmului de a testa cea mai extremă încarnare a spiritului Type R.

Pentru cei care n-au avut încă plăcerea de a-l testa, noul Honda Civic Type R se simte cam așa:

 

Articol scris pentru SuperBlog 2019

 

 

 


27 Sep

Incepe in curand SuperBlog de toamna!

O nouă ediţie a SuperBlog e gata să înceapă. Să curgă cu pitch-uri, cu probe, cu deadline-uri, cu provocări, cu punctaje și, sigur că da, cu premii.

Te poți înscrie la SuperBlog 2019 începând cu 1 septembrie. Iar competiția bloggerilor se desfășoară între 1 octombrie și 30 noiembrie.

I’m in! Inscrie-te si tu urmând pașii de mai jos:

1 octombrie, da?


30 Aug

Gata, am găsit dieta perfectă pentru mine

N-am avut niciodată probleme cu greutatea. Sunt din familie de “slabi”, n-am fost nevoită de când mă știu să îmi înlocuiesc hainele din dulap pe motive de kilograme în plus, nici să încep vreo dietă. Le tot vedeam pe prietenele mele că se luptă să intre în formă, de cele mai multe ori le apuca odată ce mijea primăvara prin copaci. Bucuria că au dat jos câteva kilograme, apoi frustrarea că le-au pus la loc. O luptă în toată regulă, ce mai! Ei, eu am fost norocoasa care îmi etalam aceeași talie de silfidă, aceleași forme nici prea lucrate, nici prea voluptoase, nici prea “șnur”.

Toate aveau să se schimbe însă. Când a apărut ea. Fetița. Monstrulețul. Minunea. A dus atât de multe în viața mea, inclusiv câteva kilograme pe cât de nedorite, pe atât de încăpățânate. E ca și cum corpul mea s-ar fi obișnuit bine mersi cu noua greutate și, orice aș încerca, rămâne la fel. Ei, dar lucrurile nu vor rămâne așa.

Iubesc să fiu slabă, iată de ce:

…am libertatea de mișcare pe care ți-o dă greutatea ideală, te simți ca un fulg, ai mobilitate și grație. Nu sunt o fire sportivă, dar sunt extrem de mobilă. Să mă țină cineva închisă în casă câteva zile și s-a dus toată joie de vivre. Să parcurg kilometri, să iau la pas cartierul, orașul, parcul, asta da, mă ține în viață!

…hainele mele dragi, achiziționate pe măsura mea de acu’ câțiva ani rămân mereu acolo, gata de a fi purtate și indiferent dacă ies din modă la anu’, eu pot să fiu și puțin demodată, dacă vor mușchii mei, dar la fel de suplă și grațioasă. Oricum, demodată nu voi fi, asta e clar, atâta timp cât am cât de cât imaginație să adaug accesorii la modă hainelor din șifonier.

…par mai tânără când sunt slabă. Asta în cazul în care evit extremele, în care slăbesc prea mult și carnea din obraji pare să fi fugit undeva, o greutate ideală mă face să fentez câțiva ani. Tinerețe fără bătrânețe, cine nu și-o dorește? Mai ales că, pentru o vreme, pare atât de simplu să faci asta, să rămâi slab.

…când sunt slabă, am mai multe premise să fiu sănătoasă. Kilogramele în plus aduc în cârca organismului predispoziții la o mulțime de boli, care mai de care mai apăsătoare. O dietă sănătoasă e ceea ce-mi doresc în momentul acesta, având în vedere că în ultimele opt luni am fost nevoită să fiu mai mult sedentară, eu cu micuța pe canapea, ore după ore, zile după zile. Ieșirile afară au fost plimbări la pas mărunt, cu bebelușa în cărucior sau în marsupiu, deci nimic care să-mi solicite prea mult musculatura picioarelor.

Am frunzărit câteva dintre dietele inventate de umanitate de-a lungul ultimilor ani. Și nu sunt puține. Am eliminat însă cele mai multe dintre ele pentru că îmi doream o dietă care să nu aibă efectul yoyo. M-am oprit la Smart Diet, ceva cu care să slăbești ușor, fără să te cramponezi de gramaje, cumpărături și calcule de calorii. Într-o lume în care totul e smart, de la telefon până la televizor și clădiri, nu trebuia să lipseaca o dietă smart. Și n-o zic cu ironie. Lumea s-a schimbat, oamenii au tot mai puțin timp să calculeze calorii și gramaje, să ducă un stil de viață sănătos în mod susținut. Iată de ce un meniu sănătos care să-ți vină acasă e perfect intr-o lume mereu pe fugă.

Smart Diet este un serviciu de livrare la domiciliu a unor diete atent concepute de către nutriționiști pentru pierderea în greutate. Smart Diet livrează doar mâncare gătită, iar un pachet Smart Diet conține mâncarea necesară unei singure persoane pentru 7 zile și poate fi comandat oriunde în România.

logo-final1Sunt trei tipuri de pachete disponibile: White, Purple și Green, ce conțin meniuri zilnice formate din 3 mese principale și o gustare, pentru câte o săptămană. Vei avea disponibilă întreagă alimentatie pentru toată săptămâna fără a mai fi nevoie să gătesti. Pachetele sunt adresate celor care vor să slăbească într-un mod ușor, dar sănătos – fără înfometare, cu trei mese principale pe zi plus o gustare, oferindu-le meniuri săptămânale cu mâncare gătită „in casă”.
Mai nou gătesc diferit pentru două, sau chiar pentru trei persoane. Cea mică e cu meniul ei de piureuri de legume-fructe. Soțul e  pe tradiționale, carnea dacă se poate să nu-i lipsească de pe masă, supele mai cu rântaș, fripturile mai în grăsime. Cu așa meniu, vă dați seama că șansele mele de a scăpa de kilograme în pus se duc spre zero.  Eu, pe de altă parte, sunt mai mult pe mâncăruri light, cu ingrediente din bucătăriile mediteraneene și exotice. Un pachet Smart Diet (l-aș alege pe cel White, cu preparate precum paste bolognesse, supă cu găluște condimentată, pui în sos de vin cu mazăre și ciuperci sau pui tikka masala) m-ar salva de la o tură de gătit, plus m-ar ajuta să slăbesc sănătos și eficient. Mai mult timp pentru mine e tot ce-mi doresc în perioada asta, în conditiile in care dușul zilnic e o mare realizare :P, atât de strâmtorată sunt la capitolul ăsta. Deci da, dacă e să-mi gătească niște bucătari pricepuți mâncăruri sănătoase și care să mă ajute să dau jos câteva kilograme afurisite, I’d go for it! 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

Smart-Diet-Experience-7Smart-Diet-Experience-9

 


18 Jun

Manichiura, bat-o vina!

Mâinile. Nu poți să nu le observi. Au o expresivitate a lor, o limbă a lor, un discurs. Felul în care se mișcă, se aliniază pe lângă corp, se unduiesc și explică. Iar unghiile unei femei au și ele atâtea de zis! Curate sau cu resturi de jeg? Tăiate scurt, rotunjite, ascuțite, pătrățoase? Exfoliate sau puternice? Lucioase sau mate? Rozalii sau îngălbenite? Apoi intră culoarea în scenă. Și textura, și luciul. O manichiură bine făcută devine un spectacol în sine.

O simplă scanare a manichiurii unei femei și pot să-i fac un mic profil psihologic, să-ți spun prin ce fel de perioada a viețîi trece, dacă e o lady cu gusturi fine sau o țață de oraș.

O manichiură perfectă denotă o persoană să care se respectă pe sine și pe ceilalți. O culoare intensă arată îndrăzneala, dorința de a ieși în evidență, de a se explima pe sine. Culoarea unghiilor asortată cu a îmbrăcămințîi arată o persoană căreia ii e frică de noutate, care preferă să nu iasă din zona de confort. Unghiile cu gel, cu modele de sezon, gen brăduți sau steluțe de Crăciun, sau iepuraș de Paște, denotă o persoană copilăroasă și fermecătoare. Unghiile lungi, în culori calde, denotă senzualitate și feminitate. Unghiile cu model vorbesc despre o femeie pentru care simțul estetic este vital. 

În timp ce scriu această postare, îmi dau seama că, de fapt, diferitele etape ale vieții mele s-au reflectat în manichiura mea. Iată cum:

 

Hai mai bine despre copilărie să vorbim

Unghiile, eterna poveste. Încă de când eram de-o șchioapă îmi amintesc că făceam schimb de oje cu fetele de la bloc și cum dădea vara pe uliță, încălțam încântate săndăluțele și ne etalam degetele cu unghii colorate. Unghiile de la mâini erau mai norocoase: ele erau etalate pe tot parcursul anului, așa încât nu trecea săptămâna să nu schimb nuanța. Ne adunam pe petecul de iarbă dintre blocuri, la umbra unui nuc bătrân, pe o pătură jerpelită și începeam să ne facem mani-pedi, hlizindu-ne de numa’ numa’. Apoape amețeam la mirosul de acetonă, dar încântarea de după, când ne vedem unghiuțele colorate strălucind în soare nu avea limite. Mie îmi plăceau pe vremea aceea ojele de un roșu aprins sau nuanțele de roz, cu sclipici. Cel mai mult îmi plăceau biluțele acelea de metal care se loveau între ele cu un clinchet ori de câte ori agitam sticluța de ojă cu sclipici. 

Explore Tuscany

Adolescența cu unghiile ei negre

Am avut și eu perioada mea rebelă, cum să nu? Nervi, muzici, prieteni, ieșiri, cărți și confesiuni. Și rock, mult rock. Ca să dau bine în gașca mea de rockeri, era o lista lungă de must-uri. Păr lung, cu șuvițe verzi sau albastre, rochii negre, lungi sau blugi skinny sfâșiați pe la genunchi, bocanci fie iarnă fie vară și da, bineînțeles, unghiute negre. Țin minte că am căutat o jumătate de zi o sticluță de ojă neagră, într-o vară toridă, când betoanele orașului făceau aburi de la căldură. Am purtat-o cu mine și pe prietena  mea, care a rezistat eroic, cu promisiunea a o scoate la o limonadă după. N-am mai rezistat până acasă și mi-am făcut manichiura într-un vestiar, fără să cumpăr fusta pe care chipurile, o probam în cabină. Cred că m-a dat de gol mirosul de lac care ieșea de după faldurile draperiei de la cabină, căci privirea vânzătoarei spunea totul. 

Explore Tuscany (1)

Primele luni ca proaspătă mămică

Bebe plânge. Bebe are colici. Bebe nu prea doarme ziua. Săraca mamă, ce să facă? Se adaptează și ea. Și din păcate, nu se mai aranjează cum o făcea înainte. Asta doar o vreme, până începe să prindă putere. Ei, unghiile mele s-au aliniat și ele cu noua înfățișare și cu lipsa de timp. Timpul de manichiură era un vis frumos pe vremea aia, așa că bietele mele unghii au trecut prin cea mai neagră perioadă a lor. Chiar mai neagră decât perioada mea de rockeriță. 

Explore Tuscany (2)

În sfârșit femeie deplină

Au trecut anii, anisorii, și unghiile mele au prins din nou culoare. Acum prefer oja vișinie, roșie sau midnight blue, sau uneori alternez cu manichiură french. Nu mi-am făcut niciodată unghii cu gel, deși îmi place mult să le văd. Asta va fi următorul nivel. Promit că voi posta poze cu manichiură mea cu gel cu proxima ocazie. Cei de la Pink Nails cu ajutorul brandului Victoria Vynn oferă o gamă largă de produse destinate mâinilor în general și unghiilor în particular, așa că am de unde alege produse de top că să-mi pun planul în aplicare. 

Explore Tuscany (4)

 

Imaginile le-am realizat prin platforma Canva.


11 Jun

Un ghid infailibil de economisire acasă

Ați simțit vreodată că vă doare inima când alții consumă cu nemiluita, doar pentru că sunt ei mai perfecționiști, mai gospodari decât gospodarii, și se încăpățânează să risipească resurse cu o inconștiență care te zgârâie nu numai pe retină, ci și pe creier?

Să curgă dom’le apă, să duduie mașina și uscătorul de rufe, să se rotească odată contorul ăla că doar de aia-i contor! Cu gândul la asemenea oameni, am pus cap la cap câteva profiluri de gospodari care nu au nici cea mai vagă intenție de a economisi că deh, doar trăim în era consumerismului, si asta se reflectă nu numai în cozile la casele de marcat din supermarket, ci și prin consumul uriaș de resurse.

Genul care lasă apa să curgă cu nemiluita când spală o ceașcă de cafea

 

Robinetul curge

 

Am fost la o cafea weekendul trecut la vecina de la parter. Pe cât de savuroasă a fost cafeaua, pe atât de mult m-a durut inima după, când a venit momentul spălării ceștilor. Să vezi atunci desfășurare de forțe! Robinetul pe maxim, duduia săracul sub presiunea apei, timp de aproape 5 minute, pentru două amarâte de ceșcuțe de cafea. Nu știu dacă a fost doar o tentativă a vecinei de a-mi demonstra cât de gospodină perfecționistă e ea, cât de mult ține ea ca ceșcutele să-i fie imaculate, strălucitoare, sau pur și simplu așa face de fiecare dată.
Cum am procedat eu. Nu m-am putut abține și i-am recomandat o mașină de spălat vase. Clasa A+, elegant. Achizitionasem eu una de curând, și diferența la factura la apă s-a văzut din prima lună. Iar vasele ies chiar mai curate. 

 

Genul care lasă robinetul să curgă în neștire, ca să aibă parte de apă rece-rece pe timp de vară

 

apa rece vara

Oricât de ciudat ar suna, e un obicei în multe case, chiar și la mine așa se obișnuia, când eram copil și verile erau toride. Între timp însă, slavă Domnului, tehnologia a mai evoluat. Atât de mult, încât s-au inventat frigidere care au atașat de ușă un buton care “dă” apă rece-rece.

Cum am procedat eu. Dacă nu ai că un în asemenea specimen în bucătărie, poți să colectezi pur și simplu apă în sticle de plastic și să le lași la răcit câteva ore la frigider. Răcorirea e garantată. 

 

Genul care spală hainele pe programul cel mai lung, pe temperatura cea mai ridicată

 

economisire masina de spalat

 

Haina îl face pe om, corect? De la această premisă pornește și cel/cea care, fashion icon sau nu, face un  adevărat ritual din a-și spăla hainele la temperatura maximă, pe cel mai lung program, că să iasă curate-curate. Ce nu știe acest tip de perfecționist într-ale rufelor este că majoritatea companiilor de detergenți de pe piață au afirmat că produsele lor au suficientă putere încât să curețe hainele spălate la temperaturi de până la 15 grade.
Cum am procedat eu. Eu folosesc de obicei programul de spălare rapidă, nu sunt jucătoare de rugby, așa că hainele mele nu sunt chiar așa de noroioase încât să necesite spălare la 60-90 de grade. Hainele ies curate și proaspete de fiecare dată. 

 

Genul care învârte prea mult butonul de reglare a temperaturii la frigider

 

Cum economisim energie

 

Unul dintre monștrii sacri în materie de consum de energie în locuință este frigiderul din dotare.

Cum am procedat eu. Povestea începe încă de la achiziționare. Eu mă orientez către electrocasnice din clasele A+ și A++. Chiar dacă dau un ban în plus la început, investiția mi se amortizează prin facturile mai mici. Așa și cu frigiderul,

Încă ceva. Dacă aveți o familie relativ mică, de 2 sau 3 membri, nu e musai să vă luați ditamai dihania de frigider până-n tavan. Cel mai probabil va sta mai mult gol.

Nu reglați temperatura frigiderului pe mai mult de 3 grade. Nu lăsați ușa deschisă și ștergeți-l cât mai des de praf. S-a demonstrat că praful de pe bobinele frigiderului sporesc consumul de energie electrică cu până la 30%.

 

Genul care lasă becurile (neeconomice) să ardă, de parcă s-ar afla la Palatul Poporului

 

Becuri economice

 

Sigur cunoașteți și voi pe cineva care lasă toate luminile aprinse, de parcă ar vrea să-și prezinte casa spre vânzare unui eventual cumpărător.

Cum am procedat eu. În ce mă privește, iubesc lumina, camerele orientate spre răsărit, zilele lungi de vară. Cât despre lumina artificială, becurile economice își fac foarte bine treaba, dar ledurile sunt și mai și. Estetice și economicoase, sunt cele mai bune becuri din câte există pe piață, având cea mai mare durată de viață și cel mai mic consum, cu 40%-50% mai puțîn decât cele economice. Aveam inițial la baie și la bucătărie, acum le-am introdus și în mobilierul de living și chiar tăblia de pat are led încorporat, așa încât veioza nu-și mai găsește locul la mine în casă. 

Că nu las luminile să ardă pe traseul meu, de la hol la dormitor, asta e deja de bun simț. De mare ajutor sunt întrerupătoarele de tip “cap-scară”,  care îți permit să deschizi și să închizi lumina din alt punct al casei decât cel în care luminează becul. Folosesc tehnologia asta de acum doi ani și e grozav să pot stinge becul din hol când sunt deja în dormitor și așa mai departe. Următorul nivel va fi să folosesc o aplicație sau o telecomandă care să facă trebușoara asta, fără ca măcar să mai apăs pe întrerupător.

 

Genul care dă centrala la maxim când are bebeluș în casă

 

Las' sa duduie

 

A apărut ăla mic în ecuație. Drăguuuț. Dar ce ne facem? Că e sensibil, aruncat în lumea asta rea ca pe o planetă străînă. Simplu, dăm centrala pe 2-3 grade în plus, să nu răcească bebelușul.

Cum am procedat eu. Când l-am adus acasă de la maternitate pe copilul nostru, acum câțiva ani, s-a nimerit să  fie iarnă . În loc să urmez trendul cu cocoloșeala fără drept la apel, care prinde foarte bine în România, m-am informat înainte. Se pare că bebe trebuie să stea la maxim 21 de grade în odaie că să respire ok, să doarmă bine și să îi fie confortabil. Așa că, stimate mămici și tătici, dați termostatul de cameră la o temperatură mai mică, mai ales dacă e bebe în clădire. În pus, dacă scazi temperatura în casă cu 1 grad Celsius, vei economisi 6% din factura de gaz pentru încălzire.

 

Cum mă simt eu când văd atâta risipă în viață

 

fata boxeur

 

Acum dă-o pe aia cu Terra, să nu zică lumea că esti zgârcită

Lăsând gluma la o parte, chiar mă gândesc din când  în când la bătrâna noastră planetă. Să faci economie la energie,  apă, gaz, ține de educație, de informare. Să economiseșți resurse nu înseamnă nici că eșți din cale-afară de zgârcit, sau că ți-ai făcut un scop în viață  din a-ți reduce facturile la energie. Înseamnă că-ți pasă de planeta asta care respiră din ce în ce mai greu de la atâta plastic și de la stratul tot mai subțire de ozon. Că faci ca prin micul tău gest resursele Terrei să reziste fie și o secundă mai mult. Pic cu pic se face mare, așa că fiecare din noi contăm în schema mai largă a lucrurilor.

Mai multe idei de economisire, în cadrul proiectului  #EconomiiLaPuterea100,  ți-au pregătit cei de la E.ON  pe canalul lor de YouTube, inclusiv o serie de clipuri. Pe același canal YouTube al E.ON, cei care locuiesc la casă găsesc și idei de utilizare a energiei verde (energia solară, apa de ploaie), de la panouri solare, dușuri solare, sistemele de irigații, până la sugestii de plantare de arbori și arbuști în partea de sud sau sud-vest a casei. Check it out!


Imaginile le-am realizat prin platforma Canva.

 


13 May

Lungul drum de la un blog neobișnuit la proză

  “Muab’dib știa că orice experiență poartă cu sine o lecție.”
Frank Herbert – Dune

 

Să găsești din când în când ceva care să te inspire. Ce poate fi mai uman de atâta, mai fascinant și mai motivant? Cum simțim că ne cresc aripi de câte ori ne însuflețește un vis! Cum luăm bucățică cu bucățică din inspirația care ne alimentează visul și o păstrăm o clipă în căușul palmelor, atenți să n-o strivim.

Ce mă inspiră?

Ce altceva ar putea să mă inspire dacă nu oamenii? Că doar nu-s un Sadoveanu, să mă inspire peisajele. Oameni care, la rândul lor, au pus un pariu cu ei înșiși. Pizzeria neobișnuită, pusă pe roate de o echipă de entuziaști, Dodo Pizza livrează în 45 de minute, iar dacă se întâmplă să întârzie, regula e să ofere o pizza gratis! La prima vedere ai zice că e o simplă strategie de marketing. Dar nu, regula nu este valabilă doar o anumită perioadă de timp sau doar într-o anumită pizzerie. ci întotdeauna. Că pizza este cea mai bună în primele 45 de minute, fiind, evident, fierbinte, nu este un secret pentru nimeni. Cei de la Dodo Pizza știu asta foarte bine și, cu costuri enorme uneori, au reușit să nu-și încalce regula. Determinare care mă inspiră și pe mine să-mi păstrez promisiunea față de mine însămi și deadline-urile pe care mi le-am fixat.

Cei de la Dodo Pizza gândesc out of the box. Și nu numai pe partea de business propriu-zis, ci și pe partea de backstage. Iată de ce, vor lansa un blog neobișnuit, un blog Dodo Pizza așadar, intitulat Pizzeria Neobisnuită, în care vor povesti absolut toate nebuniile care se intamplă în interiorul companiei. De la succes la eșec, de la cifre concrete la furturi și trădări.

Livrare Dodo pizza

Pariu cu mine însămi

Anul a început de ceva vreme, și nu degeaba, de data asta. După ce anul trecut s-au întâmplat multe, mai multe decât mi s-au întâmplat într-o viață întreagă (căsătorie, mutat la casă nouă, născut o fetiță zurlie), anul acesta am nevoie de timp să procesez toate aceste schimbări. Anul trecut s-a întâmplat totul atât de repede încât n-am avut timp să rumeg totul pe toate părțile, așa cum fac de obicei. De aici, pariul cu mine însămi, pe care l-am luat încă din întâi ianuarie. Să scriu.

Mai multe despre pariu
Nu l-am dezvăluit nimănui, ca să nu pun o presiune exterioară pe mine. Acum, însă, după ce a trecut mai bine de un sfert de an, nu mă mai împiedică nimic să vi-l împărtășesc. Pariul sună așa: voi scrie despre experiențele care mi-au schimbat viața, sub forma unor proze scurte. Așa mă voi și descărca, va fi un fe de jurnal stilizat, și voi și pune, încet-încet, de o carte de povestiri.

 

Dodo Pizza shelf

 

Să nu credeți că a fost doar o toană de revelion, după un pahar în plus. M-am organizat ca la carte (căci deh, urmează să scriu o carte), mi-am fixat și deadline-uri. Ideea era ca la fiecare 2 săptămâni să scriu câte o povestire. Până acum m-am ținut de pariu. Dar drumul până la o carte întreagă e lung.

Obișnuită să scriu de când cu blogul, acest exercițiu nu mi s-a părut un efort supraomenesc. Mai degrabă o descărcare a ceea ce zăcea în suflet de ceva vreme și se cerea scris. De la un blog va ieși o poveste frumoasă, sper eu. Așa că le prevăd și celor de la Dodo Pizza o poveste frumoasă pornind de la blogul pe care il lansează. De la un astfel de blog se poate coagula o comunitate, și de aici se poate naște orice.

 

Pizza making

 

Parteneriatul e aur

Să ai alături pe drumul pe care mergi un partener de încredere e esențial în orice demers de viață. Oamenii de la Dodo Pizza, cei care m-au inspirat, au un astfel de parteneriat cu cei de la Microsoft. Povestea de succes a acestei colaborări dintre Dodo Pizza și Microsoft a început încă din 2011, când noul și încă necunoscutul startup a participat la programul BizSpark. Timp de trei ani, BizSpark a asigurat acces gratuit la serverele Azure startup-ului Dodo Pizza, incluzând partea de software și platformele pentru Dodo IS development. Povestea acestui parteneriat a continuat de-a lungul anilor, iar Dodo Pizza a crescut de la un mic startup la o companie cu magazine în nouă țări, din România în Kazakhstan, din US în China. La un astfel de parteneriat visez și eu, un parteneriat care să mă scoată din conul de umbră și care să crească an după an. În care să dau și să primesc. Sunt optimistă din fire, așa că sunt sigură că va apărea ceva la orizont și pentru mine. Și simplul fapt că am scris pentru prima dată despre acest pariu poate să fie începutul a ceva frumos.

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 


7 Apr

Cu marea-n gând

Cum dă vara pe-o ulucă,

Cum îmi vine dor de ducă;

Betoanele din orașu-ncins

Mă sufocă și mă-ndrept întins

Spre răcoarea valului,

Spre briza litoralului.

Soțul mi-l iau de mână

Că dacă mă mai amână

Cu planul de vacanță

Mă fac brusc o babă cloanță.

Așa că știe bietul

Că eu, ca tineretul,

Vreau doar să mă distrez,

Și să mă relaxez.

Concediul pentru mine

E rost de trăit bine,

Trântită pe șezlong,

Cu vântul vagabond,

Prin plete să îmi bată

Pe pielea mai bronzată.

Fetița o să zburde

Când de mare aude.

Cum am ajuns la mare

Și-am ieșit din parcare,

Spre piscină mă-ndrept

Și iau apa în piept,

Doamne, ce răcoare,

Ce binecuvântare!

După drumul cel lung

Canicula o alung

Cu un cocktail cu gheață,

Pe urmă mă duc ață

Camera s-o inspectez,

La hotel cu piscină mă cazez

Cu cei doi dragi ai mei

Mișunând ca niște zmei

Prin cameră sau pe la duș,

Cu ursulețul gri de pluș

Plasat deja prin așternut-

Să-l lăsăm acasă nu s-a putut.

La Hotel Miorița Neptun

Hainele de vacanță mi le pun

Prin foișoare și la terasa de la bar

Ne-om relaxa, și n-om avea habar

De toate câte-n urmă le-am lăsat,

Griji, grafice, program de învățat,

Un hotel cu tradiție-am ales

Dar renovat din temelii și dres,

Cu așternuturile curate,

Cu saltele noi și draperii-nflorate,

Cu camerele frumos decorate,

Cu aer condiționat dotate.

De la balcon, inflexiuni de apă

Albastră voi admira de-ndată.

Și-apoi să nu uităm nici de mâncare,

Căci mi se face poftă la mare

De un ice coffee cu bucăți de ciocolată,

De pești și midii, dar și de-o salată.

Dar se-ngrijesc cei de la hotel

De trei mese pe zi, fel după fel,

Așa încât nu ne mai rămâne

Decât să profităm pe bune

De un sejur la mare de poveste

Și ce-i mai tare este

Că vom avea plaja aproape,

Cu soare blând lucind pe ape.

Dar hai că m-am luat cu visul la vacanță

Și pân’ la vară mai e ceva distanță.

 

miorita

 

 Cam așa ar arăta o mică baladă care să îmi aducă și mai aproape dorul de mare, de vacanță, de lenevit pe șezlong, de petrecut cu cei mai dragi ai mei. N-am fost niciodată genul de turist explorator, cu busola la mână, mereu cu un nou obiectiv de vizitat. Sunt mai degrabă turistul senzorial, cel pe care îl face fericit atingerea unui val răcoros, mângâierea brizei pe piele, savoarea unei mâncări aburinde. Senzații, senzații, despre asta e vacanța, senzații peste senzații care, ca un puzzle, creează fericirea.

1

Aș alege litoralul românesc și în special cazare la un anumit hotel din Neptun. Iată de ce:

…oricât de bine aș vorbi engleza, gândesc și mă exprim mult mai bine în română și prefer oricând să aud în jur frânturi de conversație pe românește și să pot lega două vorbe fără să mă întreb dacă am făcut bine acordurile. Plus că aici mă simt ca acasă, cu bune și cu rele, cu micile paradoxuri cotidiene, care ne fac să zâmbim. Mai mult, micuței noastre îi va fi mai ușor să se împrietenească pe românește cu ceilalți copii din hotel.

…lucrurile s-au schimbat în ultimii ani și condițiile și serviciile sunt din ce în ce mai bune, mai ales dacă alegi cazare la Neptun, o stațiune liniștită, perfectă pentru o vacanță cu familia. La hotel Miorița ne putem răsfăța la umbra foișorului sau a terasei, ne putem bălăci în voie în piscina noastră, de adulți. Cea mică are și ea parte de o piscină pentru copii sau dacă Doamne ferește prindem o zi mai ploioasă, se poate distra la locul de joacă interior pentru diferite activități creative. Aflat în partea nordică a stațiunii Neptun într-o vegetație bogată, la 150 m de centrul stațiunii și 700 m de plajă, hotelul ne asigură acces rapid la distracție și cumpărături.

…nu știu cum sunt alții, dar în familia noastră fiecare are poftă de altceva. La hotel Miorița ai parte de trei mese pe zi, mic dejun, prânz și cină, tip bufet suedez, cu un mix de mâncare ideal pentru orice moment al zilei. Așa încât ne alegem fiecare câte ceva pe gustul și pe sufletul nostru.

…un loc care reprezintă un mix între tradiție și noutate, hotelul Miorița a renăscut începând cu 2018, când s-a redeschis sub un nou management, cu o nouă viziune, care pune accent pe oaspeții săi, pe felul în care se simt și se răsfață.  Veți găsi un hotel împrospătat și renovat, cu alternative de petrecere a timpului pe orice fel de vreme.  Și cum am explicat mai sus că sunt genul de turist senzorial, cel mai important la acest hotel este că îți lasă senzația de ospitalitate. O senzație care rămâne cu tine tot sejurul, ba și mai mult. Îți face chef să stai și să mai vii.

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

nep

 

 

 

 

 

 

 

 

 


27 Mar

Un el și o ea, gata povestea

Un el și o ea, suficient

Pentru ca povestea să-nceapă fervent,

Ca orice poveste de dragoste

De-ți vine să zici bogdaproste

Că ți s-a-ntâmplat tocmai ție

În viață o asemenea minunăție.

Sau, dimpotrivă, te poți trezi

Afurisind spre miazăzi

Și spre miazănoapte deopotrivă

Că astrele ți s-au pus împotrivă,

Că dragostea din nou te-a trădat,

Că omul iubit te-a lăsat.

Sau că l-ai lăsat tu pe el,

Ca Aurora, într-un exces de zel,

Pe inginerul Runcan, un personaj

Cu care a tot intrat ea la filaj,

Ironic, masculin și cu chimie

‘Ntre ei, de-ai fi zis că pe vecie

Ei doi vor fi, dar vezi că în final

Pe altul l-a ales, dusă de val.

Și soțul meu aduce cu Runcan

Și asta nu o zic după un an

Căci îl cunosc de o decadă

Și mi-e drag cu-a lui tiradă

Mai ironică, mai caldă,

Punctată cu glume fine

Care mă topesc pe mine.

“Ca la ședință, bravo, ca la ședință”

Îmi șoptește și el cu biruință

Când pe fata noastră o educ

Cu pedanterie coborâtă din nuc

“Ca la partid, așa, ca la partid”,

Îmi aruncă pe un un ton acid,

De câte ori încerc să îl conving,

Cu forța rezistența să i-o-nving.

Că am dreptate eu, aceeași eu,

Că pot fi și mielușea, dar pot fi zmeu.

O Aurora Serafim, aterizată

În era noastră tehnologizată.

Iar soțul meu, Runcanul meu cel drag,

Îmi pune mereu exagerării prag,

Căci știe el, cu logică de inginer,

Să-mi taie macaroana, cu mână de fier,

Dar eu, cu intuiția de fată

Ripostez mereu, încă o dată.

Se știe doar, că intuiția feminină

Bate orice logică masculină.

Și când în rânduri scrise cu dichis

Găsești aceeași dialectică, precum în vis,

Sidonia Drăgușanu e autoarea

Care găsea în dragoste savoarea

Ce pare imposibil de descris

Dar nu și când ai pană de artist.

Dacă aș fi fost o Aurora fragedă,

L-aș fi ales pe Runcan, fără tăgadă,

Mai bine un bărbat prezent și cald,

Decât o dragoste rescormonită, cu gust fad.

Dar pârghiile-s altele, căci protagonista

Are-un destin al ei, de artistă,

Și-ntruchipeaza femeia, sfâșiată

Între alegeri, ca o cruciată

Într-un război al dragostei

Și al vârstei.

Jurnalul-Aurorei_2018-ok-669x1024
Mă voi avânta puțin și pe teritoriul prozei, în încercarea de a detalia mai mult decât aș putea să o fac printr-un poem, resorturile subtile care fac să semene relația descrisă în Jurnal cu relația mea actuală. Un bărbat îmblânzit, care la un moment nu mai credea că i s-ar mai putea întâmpla lui, tocmai lui, dragostea. Ce lucrare poate fi mai frumoasă, când vine din partea unei femei, și ea ciuntită dintr-o relație abuzivă? Asta a reușit să facă Aurora Serafim cu inima înjumătățită a inginerului Runcan. Asta am reușit să fac și eu cu inima soțului meu, pe care nu l-am luat văduv, dar care ieșise cu inima ciuntită dintr-o relație, în care ea l-a părăsit. L-am vindecat? Nu cred. S-a vindecat singur.  Pur și simplu am apărut și s-a risipit ceața. Ok, lăsând gluma la o parte, soțul meu seamănă mult cu Liviu Runcan din  „Jurnalul Aurorei Serafim”, și nu doar pentru că și el este inginer. Și prin felul lui de a fi, voit cerebral, cu replici șfichiuitoare, care lasă totuși să se întrevadă patima ce mocnește în el. Felul în care s-a înfiripat iubirea dintre Aurora si Liviu, cu același schimb de replici, cu aceleași așteptări, îndoieli și scântei seamănă mult cu începuturile noastre.

O altă asemănare: relația dintre mine și soțul meu a fost, cel puțin la început, “de modă veche”, semănând cu jocul de a face curte din anii ’50. Și nu mi-e rușine să o recunosc. Prefer oricând acest mod de a se înfiripa relații decât un început abrupt de tipul: “și tu? de unde ai răsărit în viața mea?.”

De ce Aurora a evitat să între mai adânc în povestea cu Runcan? De ce a lăsat totul pentru o dragoste prăfuită, pe care era atât de convinsă că o va reactiva? Ține de însăși esența feminină, de deciziile pe care le luăm de cele mai multe ori sub imperiul intuiției. La fel, am fost la un moment dat în situația de a-l alege pe el , sau o veche iubire,  care-mi dădea târcoale, părand că este felul destinului de a-mi transmite ceva. Eu am ales insă prezentul, căldura, apropierea, în schimbul unei reactivări care cuprindea mult prea multe necunoscute în ecuație. Dar asta sunt eu.  Sunt sigură că nenumărate alte femei și-au citit parcă propria poveste de dragoste în Jurnalul Aurorei Serafim. 

 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 

 

 

 

 


21 Mar

Cum să-ți faci o casă premium (abordarea out of the box)

Casa mea ce bine-ar da

În Tăuți, pe undeva

Lângă orașul cel mare

Cluj-Napoca, cel mai tare

Când e rost să te distrezi;

Dar de vrei să te așezi

Sătucul mai sus numit

E perfect, că e pitit

După coama unui deal

Și-are-un avantaj real:

Aerul proaspăt, de pădure,

Liniștea de mânăstire.

Acolo mi-aș face casă

Cu tencuială aleasă

De la Weber, silicată,

Cu fațadă vată bazaltică,

Pentru afară aș alege,

Ca frumusețea să fie lege,

Pavaj Terra Toscana caramel,

Să fie o nuanță mai caldă nițel

Pe interior, montată,

Gresie porțelanată,

Parchet triplustratificat din nuc.

Și să va mai zic un truc

Nu luați de la producător

Dacă bugetului nu vreți să-i dați omor.

Mergeți pe mâna unor intermediari

Și fiți voi cei temerari

Care nu se mai spetesc

Cu manipulatori, ci găsesc

Marfa toată-n șantier

Calitate-giuvaer,

Prețuri mai avantajoase

Și texturi mai arătoase.

Plus, rămâi cu mai mult timp,

Iară în acest răstimp

Te răsfeți și tu un pic

În familie sau c-un amic.

Dar ce este cel mai tare

E că o casă premium are

Toate-alegerile tale

De la brandurile reale

Adunate laolaltă

Că să-ți fie casa oablă.

Premium e pentru mine

Acolo unde mi-e bine,

Unde să-mi placă ce văd

Și să nu fie prăpăd

După ce anii au trecut.
Că materialele cu densitate,

Cu textură, calitate,

Să reziste mult și bine

Și să zici: mamă, cât ține

Casa asta, e ca nouă!

Nu contează că-i vânt și plouă,

 

Mai ales cu o pergolă retractiă

Să ne-acopere docilă.

 

Cam așa ar arăta o casă cu adevărat premium pentru mine. O casă în care să mă refugiez după o zi de muncă și unde să mă simt ca într-un culcuș intim, în care familia mea să se bucure de tot confortul, și făcut întrutotul după ideile mele, mă rog, ale noastre, de la tocul ușii până la materialul stâlpilor de la terasă. O casă în care să-mi fie drag să-mi invit prietenii, o casă care să reziste mai multe generații, să se bucure de ea și nepoții. Alegerile mele, în ce privește materialele, toate de la branduri de renume, ar merge pe: țiglă metalică Mat Ice Viking Pruszynski,, apoi un sistem pluvial Inguri Impro, tencuială decorativă Top Dry Weber, gard WPC (lemn compozit), pardoseală WPC, decking WPC. Ferestrele creează conectivitatea interior-exterior, așa încât sunt esențiale pentru un spațiu luminos și aerisit. Voi alege tâmplărie PVC Salamander fereastră ADF, pentru a beneficia de întreaga rezistentă și confort pe care le garantează acest brand. Pentru dormitor, aș alege tapet Zambaiti Parati, pentru a spori senzația de profunzime a spațiului. Și și câte și câte aș mai alege, mai ales că aș avea totul “de-a gata”, ar trebui doar să navighez pe vindem-ieftin.ro, să-mi aleg materialele premium, urmând să-mi vină toate la locația stabilită, fără să mă mai complic cu costurile legate de depozitare, manipulare și incă un transport care s-ar regăsi în prețul produsului la depozitele clasice. Este un concept unic, pe site nefigurând prețurile produselor, pentru că prețurile variază în funcție de cantitătile comandate și, cu cât cantitătile sunt mai mari, cu atât se pot negocia cu furnizorii. Per total, vei avea parte de o economie de 10-20% la achiziții, la un necesar ce include produse din mai multe categorii.

Este un concept unic în România: cei de la vindem-ieftin.ro tratează fiecare client în funcție de ce vrea să cumpere, scurtând drumul de la producător / importator / distribuitor la clientul final, marfa ajungând de la aceștia direct la tine sau pe șantierul clientului. În calitate de revanzători, ei au posibilitatea de a contracta prețuri mai bune, negociate periodic, iar adaosul lor nu nu cuprinde cheltuielile unui depozit sau hypermarket (15-20%).

Cum livrarea e rapidă și perfectă, materialele fiind ambalate și livrate în deplină siguranță, și tu ai parte de exact ce-ți dorești, fără niciun fel de compromis la calitate. Pentru cei mai suspicioși dintre voi, e de ajuns să înțelegeți că riscul la achiziție este zero că să va faceți o idee ce diferență e între o achiziție de acest tip și una clasică.

Am dat deja târcoale prin Tăuti și am pus ochii pe câteva case premium, dar majoritatea au fost construite cu materiale de la producător, în ideea că așa sigur ieși mai ieftin, fără să te complici cu hypermarket-urile. În realitate, asta a implicat un timp de construcție și amenajare mult mai mare și un cost pe măsură. Eu voi gândi out of the box și voi alege intermedierea, așa încât să beneficiez de un preț mai bun și să economisesc timp prețios. Mă bucur că s-a inventat acest concept, și sunt sigură că va câștiga teren într-o lume în care oamenii se orientează din ce în ce mai mult în oaze de confort, create cu materiale premium, în care să se retragă din rtimul amețitor al vieții urbane.

 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019

 

 


19 Mar

Dacă e vineri

Când trăiești în România

Prețuiești prietenia

Și subiecte-ai la tot pasul

Să tot stai să diseci cazul

Cu ai tăi amici grozavi

Mai vajnici sau mai firavi,

Însă toți surâzători

Vinerea, când nerăbdători

Să mai povestiți ceva

La terasă, undeva,

Mai la umbră, sub cireș,

V-adunați și fără stres

Depănați la amintiri,

Glumite și uneltiri,

Dar nevinovate-n fond

Pân-amicul tău cel blond

Strigă către toți ceilalți:

Dau o pizza, vă băgați?

Ne băgam, cum nu, măi Tică,

Facem cinste c-o berică

Și-uite-așa sărbătorim

Vinerea, că o iubim,

Din birouri evadăm

Ca masa s-o ocupăm.

Mica noastră sărbătoare

Că e vinerea în floare

Că weekendul a-nceput

Și că viața ne-a-ncăput.

Iar când pizza caldă vine

Și miroase-așa de bine

Cu brânzeturi fine presărată,

Cu măsline negre-ornată,

Cu ciuperci, cu ton sau șuncă

Cu sosuri savuroase și încă

Câteva ingrediente

Picante și excelente

Dacă Dodo pizza-ai comandat,

La pachet au îndesat

Foarte multă voie bună

Și-un concept deschis ce-adună

Bucătăria la vedere

Oricui e curios s-adere

La o afacere deschisă

De oameni faini intreprinsă,

Camere web transmit live

Al bucătăriei vibe,

Cu ingrediente, tot tacâmul,

Ca să pătrunzi pe tărâmul

Unde pizza se pregătește

Și aburindă pornește

Către noi, corporatiștii,

Nebunaticii și-artiștii

Ca să fie Vinerea

O sărbătoare sadea.

Cât despre vara toridă,

O sacadăm c-o repriză

De răcorire instant

Că să nu rămâi restant

La capitolul berici

Tu și-ai tăi prieteni magici.

03-1

Ieșirea noastră de vineri seară are deja și o denumire: “vinerea clasică”, și o pregătim încă de dimineață, când ne călcăm ținutele, căci nu de puține ori se lasă cu o seară dansantă, după ce ne răsfățam cu pizza și bere la terasa noastră de sub cireș. E în zona centrală, dar nu foarte la vedere, ascunsă într-un gang ce dă într-o curte cu cireși bătrâni. Perfectă pentru noi, mai ales că ne știm cu chelnerițele, așa că n-au nimic de obiectat dacă ne comandăm pizza din altă parte.

E mica noastră evadare din săptămâna de muncă, din circuitul serviciu-serial-somn, dar cel mai mult prețuim faptul că ne adunăm cu toții, cei cinci vechi prieteni. Vineri egal sărbătoarea prieteniei noastre. Poate părea puțin pentru alții, dar pentru noi e ceva. Se mai întâmplă ca unul dintre noi să lipsească, întotdeauna motivat, dar recuperează vinerea viitoare. Unul dintre noi, prin rotație, comanda pizza și așa începe numărătoarea inversă. De multe ori luăm de la Dodo. Ne place că sunt IT-iști, ca noi, și că merg pe conceptul de open kitchen. Dacă cineva dorește, poate oricând să verifice ingredientele, termenele de valabilitate, igiena și standardele de funcționare chiar de pe site, căci au camere web care transmit live. Poți urmări online cum se prepară chiar pizza ta. La fel de deschiși sunt și pe partea de business. Iar în ce privește promptitudinea, se revanșează băieții. Livrare pizza se face în 45 minute și, dacă întârzie, oferă o pizza gratis. Momentul când vine pizza ne găsește, nu știu cum se face, pe toți flămânzi. Se face tăcere deodată și înfulecăm toți feliile calde, ca niște copii care au primit undă verde la platoul cu prăjituri. In câteva minute pizza dispare, de parcă nici n-ar fi fost.

Așa arată seara noastră de vineri. Și dacă mai e și vreme de terasă, nu ne-am mai da duși. Petalele florilor de cireș se aștern rânduri-rânduri pe masa masivă, de lemn. Noi tot acolo, sporovăind. Muzica vine din toate cele patru colțuri ale terasei, de la boxele pătrățoase, învăluind în ritmurile ei rarele momente de tăcere.

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.