“Mami, pot să văd și eu telefonul tău nou?”
Astea sunt cuvintele care îmi declanșează o alertă internă instant. Mai ales că telefonul “nou” nu e chiar al meu – e ultima achiziție a soțului meu, omul care nu se uită la filme, ci la review-uri de gadgeturi. În fiecare seară. Pe repeat. Cu notițe.
Sunt ardeleancă – înceată din fire, dar cumva viața mea e un maraton permanent. Cafeaua o beau rece pentru că o uit peste tot prin casă, task-urile se înmulțesc singure, și am un copil de patru ani, Iris, care are un talent înnăscut pentru a distruge lucruri scumpe. Preferabil cele cu ecran.
Soțul meu știe câți pixeli are fiecare display, se emoționează la unboxing-uri ca alții la finale de campionat, și ține gadgeturile ca pe niște relicve. Când a venit acasă cu ultimul telefon, îl ținea cu vârful degetelor, de parcă orice atingere ar fi stricat ceva.
-Uite, iubito, are ecran Gorilla Glass 7! E practic indestructibil!
Aha. Sigur.
La nici cinci minute după discursul ăsta pasionat, apare Iris cu ochii ei mari și nevinovați.
-Tati, pot să văd și eu telefonul care știe să vorbească?
-Nu, pui, doar ce l-am scos din cutie.
-Doar puțin! Promit că nu-l scap…
Spoiler alert: nu l-a scăpat exact, dar a făcut ceva mai rău. Micile ei degete lipicioase au apucat telefonul și l-au transformat în pistă de curse pentru căruța cu prințese – cea cu roți din plastic dur care lasă urme peste tot. Inclusiv pe ecranul “indestructibil”. Zgârieturi reale, vizibile, pe diagonală. Invizibile pentru mine (eu văd doar că merge telefonul), dar catastrofale pentru un tată care tocmai și-a văzut visul zgâriat la propriu de o căruță Disney.
-NUUU! a zis el cu vocea unui om care tocmai a asistat la o tragedie în direct.
-Dragă, e doar o zgârietură. Nu s-a crăpat ecranul.
-Doar o zgârietură? Așa începe sfârșitul.
Am râs. El nu.
Realitatea e că, într-o casă cu copii, gadgeturile trăiesc periculos. Sucuri vărsate, jucării zburătoare, degete permanent lipicioase – orice ecran e o țintă mișcătoare. Eu am acceptat demult că haosul vine la pachet cu Iris. Soțul meu încă trăia în negare.
Până într-o zi când, în timp ce încercam să gătesc și să răspund la un call simultan (multitasking level: mamă ardeleancă), Iris a decis că telefonul ar putea deveni o scenă pe care să sară poneii cu copite metalice. Cu rezultate… vizibile.
Atunci am știut: trebuie să facem ceva. Ceva real, nu doar să ne rugăm și să sperăm că Iris va deveni brusc conștienta de valoarea lucrurilor.
Duragon by NOVUS e ceea ce ar trebui să vină la pachet cu orice gadget introdus într-o casă cu copii. E o folie românească, tăiată milimetric, care nu doar protejează ecranul, ci se și regenerează singură de zgârieturi. Serios. Zgârieturile superficiale dispar. Nu e magie, e chimie, dar mie îmi convine și magie.
Soțul meu a aplicat folia cu concentrarea unui chirurg în sala de operație. Eu, realistă din fire, mă pregăteam mental pentru dezastru – bule, praful prins dedesubt, durerea de cap.
Dar când am văzut rezultatul, chiar am fost impresionată. Fără bule, fără reflexii ciudate, doar un ecran perfect neted. Și la prima “testare” accidentală de către Iris (tradus: deget mic dar devastator), nici o urmă. Zgârietura dispăruse de parcă nu existase niciodată.
-Nu se poate! a zis soțul, analizând cu lupa.
-Ba se poate. Se cheamă Duragon. Și cred că e mai rezistentă decât nervii mei.
De atunci, tot ce are ecran în casa noastră primește armură. Telefoane, tabletă, chiar și bordul digital al mașinii. Da, și acolo – pentru că, în cuvintele soțului meu, “nicio zgârietură nu va strica frumusețea acestui piano black”.
Adevărul e că trăim într-o lume plină de touchscreen-uri fragile. Și oricât te-ai convinge că “nu se întâmplă nimic”, se va întâmpla. Fie o cheie în buzunar, fie unghiuțele curioase ale unui copil de patru ani – universul are simțul umorului, chiar dacă noi nu.
Nu știu dacă există soluție pentru toate dezastrele mici din viața cu copii. Probabil că nu. Dar știu că există soluție pentru zgârieturi. Trăim într-o lume înconjurată de ecrane. Telefon, tabletă, laptop, mașină, căci au în portofoliu și folii auto de interior. Toate sclipesc frumos… până le atinge un copil. Și atunci, sclipiciul se transformă în amprente, zgârieturi și urme de biscuiți, fără protecție ecran adecvată.
Soțul e fericit că gadgeturile arată ca noi, Iris e fericită că poate explora fără să primească predici despre îngrijirea lucrurilor scumpe, iar eu… eu am cu câteva griji mai puține.
Așa că dacă vrei să faci kid-proofing adevărat, nu te opri la prize și colțuri de mobilă. Protejează-ți ecranele cu o folie de protecție regenerabilă – pentru că, între noi fie vorba, o zgârietură mică poate declanșa o dramă mare în casă. Și Duragon e singura folie care nu doar că o previne, ci o și vindecă.
Ceea ce, sincer, e mai mult decât fac eu când îmi zgârii mașina la parcare.
Articol scris pentru SuperBlog, ediția de toamnă 2025.
Sponsor:
comments
Bun găsit din nou pe aici! Dacă ați citit blogul meu în ultimii ani, probabil…
📌 Cuprins Intro: O excursie fără gelato scump Lecția italiană de stil și viață Descoperirea…
Se spune că timpul schimbă totul. Dar uneori, timpul doar scoate la lumină ceea ce…
Când eram copilă, vacanțele nu însemnau city break-uri sau bilete la concerte (pe bune, nici…
Dragă mai tânără eu, Cu ochi mari și vise fără de hotare, Îți scriu din…
Ok, trebuie să vă împărtășesc ceva care mă face să mor de rușine de fiecare…