S-au scris multe povești despre democrație, dar povestea pe care urmează să o scriu nu s-a scris încă. A fost odată ca niciodată o fată tânără, pe nume Democrația. Bine, avea 30 de ani și mergea pe 31 – unii vor strâmba din nas și vor spune că nu era tocmai la prima tinerețe. Dar cum în regatul ei se trăia în medie o sută de ani, era considerată tânără și promițătoare. Avea multe verișoare cu același nume răspândite prin alte regate, dar ele erau cu mult mai bătrâne și mai experimentate, și adesea îi erau date ca exemplu de bună creștere. “Dacă la ei se poate, se poate și la noi”, îi spuneau. “Trebuie doar să prinzi putere, să înveți, să nu te lași.”
Democrația avea o soră mai mică, pe nume Petiția Online, extrem de sociabilă și curioasă din fire, și un frate, mai mic și el, Referendum. Acesta din urmă asculta pe îndelete părerile semenilor lui, și abia după îndelungi deliberări se pronunța și el, pe o temă sau alta. Pentru aceste calități, era prețuit de mai marii regatului, și în situații în care se cerea decisă soarta poporului, era chemat la curte și consultat.
Făcea așadar parte dintr-o familie bună, modernă, de vechi intelectuali. Se spune că strămoșii strămoșilor ei veneau tocmai din însorita Grecie, un tărâm liber și plin de înțelepți. Părinții ei se pripășiseră pe meleagurile noastre chiar înainte să se nască ea, după un război crâncen, în care s-a vărsat sânge și s-au articulat imnuri și crezuri noi. Democrația, așezată pe covor alături de frații ei, asculta deseori povestea aceasta, depre lupta ce s-a dat înainte să se nască ea. “Ești o ființă aleasă”, îi spunea mama ei. “pentru ca tu să exiști, s-au dat lupte crâncene, s-a lăsat cu vărsare de sânge. Vei avea un destin aparte, tocmai pentru că atât de multă lume se uită la tine cu speranță. Înainte de tine eram un regat închis, în care abia dacă ne era îngăduit să ne uităm peste gard, la vecini. Acum ne putem mișca liber, și asta înseamnă enorm”.
Democrația își răsucea o buclă pe după deget și își aminti de poporul ei drag. Îi plăcea să se piardă în mulțime, să se lase dusă de pași pe drumuri neștiute, să cunoască oameni și situații.
Cum era de când se știa o vajnică apărătoare a dreptății, poporul o iubea și făcea din ea un stindard uneori: luptau în numele ei, dădeau cu pumnul în masă în numele ei. Era deseori copleșită de atâta iubire, de atâta putere. Era încă tânără și plăpândă, influențabilă, adesea năzuroasă. Poporul îi simțea slăbiciunile, uneori o lua în derâdere, dar în adâncul sufletului, oamenii o iubeau nemărginit și erau oricând gata să lupte din nou pentru ea, dacă ar fi fost cazul. Alteori, apelau la soră-sa mai mică, Petiția Online, ori de câte ori vroiau să ceară ceva de la marii dregători ai țării. Ce nu înțelegeau oamenii însă, era că puterea se afla în EI. Că schimbarea începea cu EI. Că nu le va pica nimic din cer. Că împreună au o putere covârșitoare. Împreună.
Gândindu-se la toate acestea, se îmbrăcă în cămașa ei imaculată, cu detalii florale, cusute de bunica ei, și se porni spre târgul din inima regatului. Se pierdu, ca de obicei, printre negustori și mireni, salutându-i cu un zâmbet pieziș.
-Bine c-ai apărut, duduie, o luă deoparte un negustor cu pomeții inalți și cu sprâncenele oblice. Credeam că nu mai vii. Știam că exiști pe undeva, prin regat, dar nu credeam c-o să apuc să te-ntâlnesc vreodată.
-Sunt aici de când mă știu, zâmbi fata. Dar care ți-i necazul, omule?
-Eh, am eu multe pe cap. Dar ce mă doare cel mai tare e faptul că nu pot să-mi vând marfa în regatul vecin. Am bătut palma cu un neguțător de acolo, am căruțe să trasport mătăsurile, am tot, mai am nevoie doar de consințământul celor mari dregători. Care mă tot amână de luni de zile. Am ajuns să dorm în fața ușii lor, pentru ca dimineața să mă împingă cu piciorul, ca pe un câine înfrigurat.
-Și cum e să tot stai și s-aștepți să se întâmple ceva? îl întrerupse fata.
-E groaznic, zău că-mi vine să mă iau și să mă duc în lume! Dregătorii cei mari își îngroașă burțile și nu se grijesc de popor. Am bătut de atâtea ori deja la poarta lor, încât când îmi văd chipul, se uită în pământ și se fac că își caută de lucru în altă parte.
-Ești om, făcu ea.
-Așa, și?
-Ești om între oameni. Nu te-ai gândit niciodată să te asociezi cu alți oameni care au problema ta?
-Stiu câțiva negustori care se plâng de aceeași problemă, ce-i drept.
-Vezi? E-atât de simplu. Strângeți-vă cât mai mulți și cererea voastră va avea o altă greutate.
Îl privi în ochi. O sclipire intensă îi traversa irișii, ca o străfulgerare.
Omul îi sărută mâna și se îndepărtă cu pași hotărâți.
-Poți să amintești de mine, îi strigă ea.
-Cum te numești, duduie? se întoarse omul.
-Democrația.
Dacă și tu vrei să iei atitudine, să te implici în viața comunității, ai la dispoziție o platformă creată special pentru cei ca tine, Democracy Mania. Poți lua atitudine prin semnarea petițiilor menite să dezbată probleme de actualitate, să votezi în cadrul referendumurilor sau să dezbați pe forum teme de real interes, poți să te implici în același timp și în donații si evenimente caritabile. Arată că îți pasă!
Articol scris pentru SuperBlog 2019.
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.