Iris era bălaie și curioasă. De când se făcuse de-o șchioapă, avea din ce în ce mai multe întrebări de întrebat, se scărpina din ce în ce mai des la ceafă, deranjându-și zulufii aurii, după care începea pe glasul ei cântat:
-Dal bine, mamă, dal de ce… Și de aici povestea putea continua la nesfârșit.
Cel mai greu era seara, când lui Iris nu-i trecea nici prin cap să se culce pur și simplu. Neh, mintea ei iscoditoare părea să fie mai activă ca oricând, scormonind în fiecare cotlon după câte o explicație, după încă o poveste.
Așa s-a întâmplat și în seara asta, când Iris, stând în lotus în așternuturile ei cu ponei albaștri, m-a întrebat:
-Mami, nu-i așa că îmi zici și în seala asta o poveste flumoaaasă?
-Bine, fac eu oftând, ți-o zic pe aia cu frații porcușori, vrei?
-Nuuu, aia o știu pe dinafală. Nu vleau nici polcușoli, nici scufițe, nici Hansel cu solă-sa! Vreau o poveste nou-nouțăăă, bătu ea din picior.
-Uff, crezi că așa, pe loc, se fabrică poveștile? Cărțile cu povești le-am epuizat de mult. Presupun că nu-mi rămâne decât…să-mi pun mintea la contribuție. Poate-poate adormi și tu odată, zic în sinea mea.
Trag aer în piept și încep pe un ton egal, molcom:
-Erau odată un împărat și o împărăteasă. Erau tineri și frumoși, și trăiau într-un regat îndepărtat de lumea dezlănțuită, pe un vârf de munte, lângă un lac în care se reflectau soarele și luna, și pădurea de brazi care împungea cerul.
-Mamă, dal de ce s-au izolat așa de lume? mă întrerupse Iris curioasă. Ei nu tlebuiau să mai mealgă la magazin după una-alta?
-Ba da, pișpirico. Mergeau și la magazin, sau mă rog, făceau troc cu gheonoaia sau cum și-or fi procurând oamenii de-ale gurii pe vremea aceea. dar mergeau cu calul. Asta urma să-ți spun, cei doi împărați aveau o mârțoagă de cal, care însă mânca din când în când jăratec, și să te ții atunci pe el viteză ce prindea și cum îi mai ducea pe cei doi în spinare, de ziceai că zbura cu ei, nu alta!
-Degeaba, că ela un singur cal putele, făcu Iris îngândurată.
-Povestea nu s-a terminat aici, îi zic din ce în ce mai încurcată. Cei doi împărați, după ce ani mulți se bucuraseră unul de altul și de peisajul superb în care își întemeiaseră împărăția, se întâmplă de făcură un fecior. Ei, de aici lucrurile au început să se schimbe radical pentru cei doi. Liniștea, care înainte se abătea peste lac și păduri netulburată, fu sfâșiată de urletele celui mic, care răcnea din toți rărunchii că vrea de mâncare aia și aia, că vrea jucăria aia și aialaltă, că vrea să viziteze regatul vecin, și câte și mai câte nu-i trebuiau micului fecior de împărat. Bieții părinți se uitau unul la altul și căutau în disperare soluții, căci vezi, băiatul le era drag ca lumina ochilor. Problema era că mârțoaga lor îmbătrânise de-acum, de-abia își mai târa picoarele, darămite să mai care și caleașca cu trei fețe de împărat. Mai mânca el jăratec din când în când ce-i drept, ca în tinerețe, dar efectul ținea tot mai puțin, iar viteza maximă pe care o putea atinge îl făcea pe cel mic să bată din picior și să spună: “Calul ăsta merge ca fânul! Faceți ceva să meargă mai repede”.
-Spel că n-au biciuit bietul căluț…făcu Iris îngrijorată.
-Nu, încerc eu să vin cu o soluție salvatoare. Împărații au făcut ce-au făcut și au cumpărat o mașină.
-Daaa, foalte bine au făcut, bătu Iris din palme. Fix la fel aș fi făcut și eu, căluțul l-aș fi ținut pentlu joacă.
-Împăratul a dat sfoară-n țară: “Regatul meu pentru un CV-R Hybrid“. Vezi tu, expresia era “Dau regatul meu pentru un cal”, dar împăratul își dorea mai mult decât atât. Și unde nu mi se adunară cei mai de soi ingineri din regat și din regatele vecine, și din mințile lor luminate a ieșit o minunăție de mașină, de i se dusese vestea peste mări și țări. Si se dovedi că nici măcar nu trebuia să dea regatul la schimb, ci doar câteva din comorile lui adunate, căci mașina nu era atât de scumpă.
O mașină de poveste – CR-V Hybrid
Ei, și mașina asta avea nu unul, ci 184 de cai putere, cât ditamai herghelia, și prindea o viteză de până la 180 de kilometri pe oră, și avea un portbagaj încăpător, de-și putea pune în el feciorul de împărat toate jucăriile și straturile de mantii strălucitoare cu care se prezenta în fața curtenilor, plus că mai încăpeau și proviziile de mâncare și băutură pentru călătoriile lungi, până-n regatul vecin. Avea un spațiu generos pentru picioare și o capacitate mare de încărcare, de până la 1.700 litri. Mai mult, mașina asta se descurca de minune pe drumuri de munte, căci se bucura de tehnologia Honda Hybrid, care îmbină un motor ultra-eficient de 2.0 litri pe benzină i-VTEC cu două motoare electrice de mare putere.
Logo Honda via Hondatrading.ro
E lesne de înțeles că feciorul de împărat era acum în culmea fericirii, toate distanțele și așteptarea lui au fost reduse la minim, de când mașina aceasta, pe numele ei Honda CR-V Hybrid, intrase năvalnic în viața lor. Nici împăratul cel bătrân nu era însă mai puțin încântat de achiziție. Fiind singurul cu permis de conducere, își vizita acum mult mai des supușii din toate colțurile regatului, ba făcea chiar și drumuri lungi, la regatele vecine, cu tot familionul la bord, bucurându-se de un condus dinamic și silențios, cu emisii și consum reduse, toate fără opriri și fără cabluri de încărcare.
-Și nu-i dulea spatele la dlumurile lungi? întrebă Iris. Mai ales pe împălatul ăl bătrân.
-Nici măcar. Interiorul mașinii ăsteia minunate era îmbrăcat în inserții din piele și materiale de calitate înaltă, așa cum numai la curțile împărătești a fost dat să se vadă. Sistemul climatic cu două zone, scaunele frontale încălzite și reglabile electronic în 12 puncte pentru șofer și 4 puncte pentru pasager era mai mult decât confortabil pentru toată familia împărătească. Unde mai pui că mașina aceasta fusese creată de mințile cele mai luminate de pe o arie de șapte regate, cu ideea de a scoate la lumină mașina perfectă pentru familie, nu numai prin spațiul mai mult decât încăpător, pentru familii mai numeroase decât a împăraților, dar și prin siguranța deplină pe care o oferea. Sistemul revoluționar Honda SENSING permite detectarea pericolelor ce ar putea fi trecute cu vederea în timpul deplasării, cum ar fi colizuni iminente sau părăsiri de bandă și carosabil care, odată detectate, sistemul va interveni cu semnale audio-vizuale de alertă și măsuri de corectare a traiectoriei și vitezei. Cum împărăteasa era atrasă de tot ce e frumos, când și-au ales mașina s-au uitat și la detaliile estetice, la fiecare dintre liniile sale fluide şi sofisticate, de la aripile robuste ale roților, până la capota frumos sculptată.
Un vis – CR-V Hybrid
Îi arunc o privire lui Iris și văd că s-a cuibărit în așternuturi și, după felul în care respiră egal, cu ochii închiși, îmi dau seama că adormise de mult și că eram, de fapt, în propria poveste. Se vede că micuța nu era prea interesată de detaliile tehnice, dar eu eram! De câteva luni bune m-am tot documentat despre ofertele Honda și am ajuns la concluzia că CR-V se potrivește cel mai bine familiei noastre. Perfectă pentru drumuri lungi, cum stăm la câțiva kilometri de oraș și naveta e, vrem nu vrem, parte din viața noastră, sigură și încăpătoare, perfectă atât pentru vacanțe, dar și pentru drumurile zilnice la și de la grădiniță, mașina aceasta se potrivește ca o mănușă familiei noastre. Eu și soțul nu ne-am mai ciondăni la fiecare curbă, el atenționându-mă că am virat prea strâns, eu cerându-i să nu accelereze prea mult, ca să nu se zdruncine mașina din toate încheieturile. Dimpotrivă, singurul motiv pentru care am putea ajunge să ne certăm ar fi… cine să conducă minunăția asta de mașină. Sunt sigură că ne-am certa pe volan, destul de des.
Și cum suntem o familie plimbăreață, mereu curioși să vedem cel mai strălucitor târg de Crăciun, cea mai populată gradină zoologică, cel mai înalt observator astronomic, mașina va fi cu noi la drum, mai mereu.
Vechi vs. nou. Rosinanta vs. CR-V Hybrid
Cât despre vechea noastră mașină, precum calul din poveste, începea să dea semne vizibile de oboseală. Mai deunăzi, Iris mă întrebase, pe tonul ei cântat:
-Mami, cine e Losinanta?
-Rosinanta e o mârțoagă obosită, ce abia se mai târâie. De ce mă-ntrebi?
-Pentlu că așa îi zic copiii din bloc mașinii noastle, îmi zise pe cel mai inocent ton din lume.
După un asemenea schimb de replici, ideea de a schimba cât mai repede mașina familiei cu ceva net superior nu mi-a dat pace. Mai ales că acest model Honda consumă doar 7.3 litri la suta de kilometri, așa încât nu trebuia să dispui de o împărăție ca să o alimentezi ori de câte ori ai nevoie.
Cu gândul la CR-V Hybrid și la liniile lui fluide, mă îndepărtez cu pași moi de patul micuței. O să visez frumos la noapte, îmi spun.
Articol scris pentru SuperBlog 2019.
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.