Au fost două luni care m-au scos puțin din atmosfera “minunăției” ăsteia de an, mi-au adus valuri după valuri de adrenalină, F5-uri care mi-au tocit tastatura, briefuri citite de câteva ori, și înțeles altceva de fiecare dată, câțiva prieteni, multe premii și multe bloguri pe care am început să le citesc.
N-o să vă ascund faptul că SuperBlogul mi s-a părut puțin intimidant la început. A fost a treia ediție la care am participat, așa că între timp mi-am făcut o grămadă de mituri (șase), care în ediția aceasta s-au dovedit a fi fost nu mai mult decât niște simple mituri.
Dar să le iau pe rând:
1. Cu sponsorul cutare pur și simplu nu rezonez. Ba rezonezi!
Asta o spun de obicei bloggerii care participă la cel puțin două ediții de SuperBlog. Știți senzația aceea că, oricât te-ai strădui, pe anumiți sponsori pur și simplu nu pari să-i încânți. Așa credeam și eu cu Farmec, până când, anul acesta s-a întâmplat de am rezonat! Am luat la recitit articolele pe care le scrisesem edițiile trecute pentru acest sponsor și ce să vezi? Obiectivarea pe care mi-a dat-o distanța aceasta de timp m-a făcut să admit că nu erau, de fapt, pe atât de bune pe cât îmi imaginam eu la vremea respectivă. Deci nu există nu rezonez. Rezonezi, trebuie doar să-ți iasă un articol cu adevărat bun.
2. Contestațiile SuperBlog trebuie să-mi aducă neapărat o mărire. Fals.
Asta cu folositul contestațiilor când și unde trebuie e o mare artă. Apoi, contează și cum le scrii. Nu te apuci să pui în ele toată frustrarea ta la cald de blogger nedreptățit. Nu, lași să treacă o vreme, timp în care nervii se vor fi domolit, apoi te apuci să scrii contestația. În cazul meu, la două din trei constații nu am primit mărire, și după ce am stat și am analizat mi-am dat seama că nici nu prea meritam, la drept vorbind 😛
3. Competiția de la SuperBlog e o luptă acerbă. Da și nu.
Ei, aici e punctul forte al oricărei ediții de SuperBlog: comunitatea. La prima ediție nici măcar nu știam de grupul de Facebook ce s-a format de-a lungul atâtor ediții. Da, știu, acuma ziceți: ok, boomer! La prima ediție la care am participat așteptam pur și simplu să apară probele, apoi notele pe website, a fost mai mult o cursă solitară. Ei, dar de la a doua ediție, de când am descoperit grupul de pe Facebook, totul a devenit mult mai antrenant. Am descoperit oameni care, deși concurau direct, se ajutau intre ei. Atât la chestii tehnice, cât și cu o vorbă bună, o încurajare, orice. Oameni care s-au împrietenit, care au inside jokes, care iubesc cărțile, și filmele, și pisicile, și viața.
4. Mergi înainte cu stilul tău de scris și vor apărea rezultatele
Dacă ești blogger, ți-ai format deja o anumită scriitură, pe care cititorii, ba chiar și jurații, o recunosc, fară să mai citească numele blogului. Dar ghici ce: nu te poți baza numai pe asta. Trăim într-o eră a imaginii, așa că vizualurile sunt la fel de importante ca și conceptul. Pentru mine, fiecare ediție e o școală de blogging, așa că am furat, încă o dată, meserie. Că a fost vorba de un vizual drăguț, de tehnici ce țin de SEO, de structura articolelor, toate astea mi-au îmbunătățit aspectul articolelor.
5. Rețeta câștigătoare in SuperBlog e că …nu există o rețetă universal valabilă
Unii ar fi tentați să spună că documentarea e totul. Alții că vizualurile. Alții că felul în care transmiți emoția. Alții că înțelegerea briefului. Eu zic că tre’ să te transformi puțin într-un alchimist al cuvintelor, și al imaginilor, și al intuițiilor, ca să reușești. De fapt e simplu, nu există o rețetă universal valabilă, tot ce trebuie să faci e să te adaptezi, că de aia ești om. Eu ediția asta m-am documentat mai puțin și am mers mai mult pe intuiție, pe emoție, am analizat brieful pe toate părțile și l-am abordat cât de creativ mi-a ieșit.
6. În online nu e același feeling. Ei, ba uite că a ieșit bine și Gala SuperBlog, deși s-a ținut online
Știți că se zice că online-ul nu bate niciodată realitatea. Ei, asta n-am cum s-o combat, dar gala a ieșit neașteptat de bine. Aici e meritul oamenilor care fac să fie memorabilă fiecare ediție SuperBlog: Claudia și Albert. Nu știu ce dozare de suflet, minte și bun simț au oamenii aceștia, cert este că reușesc să facă echilibristică între noi, concurenții, și ei, sponsorii, și asta cu grație și tehnicitate, în măsura perfectă. Chapeau pentru ei, munca lor e bucuria noastră din fiecare primăvara și toamnă!
Citeste si: Lectii de echitatie bazate pe inovatie
Cam așa s-a văzut ediția de toamnă 2020 a SuperBlogului prin ochii mei. La sfârșit am rămas cu o comunitate în care sunt fericită că am intrat, cu lecții de blogging învățate, cu premii care au început deja să sosească și, mai ales, cu nerăbdare să ne vedem și la anul.
Vă las cu un montaj genial, marca Marius Mandache:
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.
De acord, e despre a-ti depasi limitele, si asta nu te poate face decat sa evoluezi.
Felicitări, Mara! Ai sintetizat foarte bine aceste mituri despre SuperBlog. Totuși, SuperBlog este o luptă acerbă cu tine, cu fricile, cu îndoielile și cu limitările tale. Și ce fain este când le depășești una câte una…
Sau, când îți dai seama că poți să faci lucruri la care nici nu te-ai gândit înainte ori ți se păreau imposibile.
Felicitări și mult succes mai departe!