Taguri

Articole Asemanatoare

Da Un Share !

Seară cu iele

Era o seară ca oricare alta. Atâta doar că vara se insinuase atât de adânc în păduri, încât verdele întunecat al frunzelor și ierburilor făcea ca greu să poți distinge un luminiș printre copaci. Noroc cu nasul de copoi bătrân al lui Otto, golden retrieverul meu cu ochii ca două bile de ciocolată, care-și găsea oricând drum prin orice desiș.

Realizat cu Giphy.com

-Hai, Otto, hai că ne-am cam întins. Uite, aproape s-a lăsat noaptea și noi tot prin păduri hălăduim.

Otto grăbi pasul, parcă înțelegându-mă, măturând cu blana lui de culoarea mierii firele de iarbă, și mușchii, și crengile căzute.

La câțiva pasi în față, un luminiș ce părea scăldat într-o ceață strălucitoare. Îndepărtai cu vârful bocancului o creangă uscată, să nu fac zgomot când calc pe ea pentru că, prin ceața din luminiș mi se păru că văd…. dar ce zic eu, chiar văd niște iele, făcând horă în jurul unui stejar bătrân.

Să vezi că am nimerit într-o poveste, îmi zic. Mi se pare că visez, mă uit la Otto, care s-a oprit și el cu un picior în aer, ca hipnotizat. Ielele își continuau neobosite dansul, ținându-se de mâini și alternând piciorul pe care-și lăsau greutatea. O fi vreun ritual de-al lor, îmi zic. Pe când mă uit eu așa la ele, ca hipnotizata, numai ce-o văd pe una dintre iele că se desprinde din horă și se îndreaptă spre mine și spre Otto.

-Vă așteptam, mă luă ea în primire, dându-și o șuviță rebelă, deranjată de dans, după ureche. Haideți, cu îndrăzneală, pășiți în luminiș.

Ne apropiarăm toți trei de adunătura de iele, care se așezaseră acum la baza stejarului și preparau un decoct în ulcele de lut.

-Pot să văd și eu ce preparați? le întreb curioasă.

-Sigur, e un amestec de plante, o cremă cu care ne protejăm tenul în sezonul rece, care va veni.

-A, deci ăsta e secretul tenului vostru, alb ca spuma laptelui, fraged și luminos, fac eu, ca să le intru în grații. Mai ales că nu mă îndepărtam prea mult de adevăr, ielele erau deosebit de frumoase, așa naturale cum erau, fară pic de machiaj.

Invocă puterea naturii, e atât de simplu! Așa vei învăța și tu, pe pielea ta, ce mult contează să te folosești de ingrediente de origine naturală. Te ajută să îți protejezi organismul, și implicit tenul, de efectele intruzive ale frigului, îți aperi ce ai mai scump, armata de bacterii bune, microbiomul, așa încât să ieși din iarnă cu tenul nevătămat, radios și sănătos.

-Dar… mai e mult până la iarnă, o întrerup eu încurcată.

-Adevărat, dar plantele acuma sunt în floare. Au și ele sezonul lor, în care pot fi culese, așa încât puterea lor să fie maximă. Uite, noi am cules de dimineața plantele miraculoase, acum le tocăm în mojar, urmând să extragem substanța și să le combinam apoi cu un emolient, pentru a obține crema.

-Tot respectul pentru munca voastră, încep. Dar știți, în lumea din care vin eu, eu și Otto, există un Booster vitalitate și strălucire creat pe bază de extractele din Semințe de Castan, rizomi de ghimpe pădureț, frunze de viță de vie și frunze de hamamelis și frunze de brusture. De fapt, e o întreagă gamă de produse cosmetice marca Gerovital Plant, de la demachiant până la crema hidratantă, creată cu ingrediente de origine naturală. Singurul meu efort e să deschid cutia, să îmi ung fata și gata, efectul e uimitor.

Imagine via Farmec.ro

-Chiar, ai serul la tine? se apropiară ielele curioase.

Mă simțeam ca un antropolog care nimerește în mijlocul unui trib de sălbatici și își desface cadourile. Desfac și eu tacticos cutiuța boosterului și le invit pe iele să îl încerce. Le văd făcând fețe-fețe, când încântate, când neîncrezătoare, așa că le explic mai departe.

-Serul acesta ajută la reechilibrarea microbiomului pielii, așa încât tenul dobândește un aspect mai tânăr, revitalizat și strălucitor. Doar 4% din ingrediente sunt pentru a asigura o bună conservare a formulei, restul de 96% fiind extracte din plante, săruri minerale și vitamine.

Imagine via Farmec.ro


Mă uit în jos și îl văd pe Otto, care se făcuse colac la picioarele mele. Mai avea puțin și adormea. Luna se etala acum toată în luminiș, ceața se ridicase și noaptea se instaurase în toată puterea cuvântului. Imi iau așadar rămas bun de la iele, și le mulțumesc pentru lecția pe care mi-au dat-o despre puterea naturii.

-Sunteți perfecte pentru a întruchipa puterea naturii, le zic. Dacă aș fi auzit de la un hipster de oraș, proaspăt coborât dintr-o mașină despre puterea plantelor, cu siguranță n-aș fi dat doi bani. dar așa, de la voi, ființe ale pădurii și ale nopții, totul capătă sens. Râd în sinea mea: tocmai am folosit cuvântul “sens” într-o discuție cu niște… iele.

Ne strângem mâinile și mă îndepărtez cu Otto, ieșim din luminiș înapoi în desișul pădurii, apoi, după câteva sute de metri ghidate exclusiv de minunatul exemplar canin, suntem la șosea. Față în față cu luminile civilizației, stau și mă întreb dacă nu cumva am ațipit în pădure și am visat totul. Mă uit în geantă, scot Boosterul, număr fiolele și constat că una e aproape goală, și îi lipsește căpăcelul de sticlă. Așa pătești când îți caută ielele-n seruri, fac eu ridicând din umeri, și pornim mai departe, înapoi spre casă.

Articol scris pentru SuperBlog 2019.

Comentarii

comments