E de ajuns să aduci vorba într-un grup de mămici despre scutece și fiecare va sări cu o poveste, fie ea comică, dramatică, emoționantă sau, de ce nu, horror. S-ar putea face adevărate scurt metraje despre mame schimbând scutece. E o activitate care, dacă ar sta cineva s-o contorizeze, ne-ar ocupa ore lungi din viață.
Partea bună este că, odată cu trecerea vremii, vine și îndemânarea, iar frica aceea de la început se transformă în rapiditate și siguranță. Fiecare cred că a trecut, la primul copil, în primele zile, prin clipele acelea când ți se părea că odrasla, deși e a ta, e atât de fragilă încât ți-e nu știu cum să o întorci, s-o sucești, să-i lipești lateralele scutecului, pe urmă, după puțină vreme, să o iei de la capăt.
Noroc cu asistentele de la maternitate, care în doi timpi și trei mișcări au rezolvat problema. Se mișcau atât de repede încât chiar dacă mi-am pus în gând să fur meserie, n-am prea reușit să prind mare lucru.
O pățanie în care un scutec e personajul principal
Într-una dintre sesiunile mele de schimbat rapid scutecul: întins odrasla pe masa de înfășat, desfăcut piciorușele, schimbat scutecul, îmbrăcat copila, așezat în marsupiu, ieșit val-vartej din casă.
Ajung în stația de autobuz și văd că se uită lumea ciudat la mine, mai exact la marsupiu. Nu l-am închis regulamentar pesemne, îmi zic. Pipăi cu mâna partea din față a marsupiului și… ce să vezi? De scai era agățat un scutec care se unduia în bătaia vântului.
Carevasăzică m-am plimbat așa, cu un scutec agățat de mine. Frumos îmi șade. Am râs în sinea mea, am scăpat de scutec care, ca norocul, era curat, căci am desfăcut din grabă încă unul pe masa de înfășat. Așa că am urcat în autobuz cu capul sus.
Scutecele sintetice și vara, o combinație nefericită
Fetița mea se apropie de 2 ani, dar la scutec n-a renunțat și nici nu dă semne că ar face-o curând, deși am încercat vreo trei modele de oliță, care mai de care mai apropiate de jucării. A sfârșit prin a se uita la desenele de pe ele încântată și cam atât.
Am încercat chiar și metodă drastică de a o lăsa fără scutec prin casă timp de câteva ore. Pe urmă fugi cu mopul, dă cu cârpa, și tot așa. Nici asta n-a dezobișnuit-o de scutec.
Și acum, de când vara și-a intrat în drepturi pe deplin, scutecele comerciale, pe care le-am tot schimbat de la un pachet la altul, o irită atât fizic, cât și psihic.
N-aș putea să spun ce anume conțin, dar cert este că fetita mea are urme vizibile uneori de la ele, plus că de multe ori încearcă să și le desfacă singură, atât de mult o enervează când îi e cald.
Vara se văd cel mai bine efectele materialelor sintetice asupra pielii, atât când e vorba de haine, cât și de scutece.
Așa că voi schimba macazul. Spre cel mai bune scutec. Și românesc
Copilul merită să aibă parte de îngrijire premium, așa că mă voi orienta spre scutece create din fibrele de bambus 100% naturale din compoziție și celuloza din lemn sustenabil certificată FSC, cum sunt scutecele de la Zuluff.
Interiorul scutecelor este din gel absorbant, benzile sunt super elastice și lipsa oricăror tratamente chimice va face diferența, neiritându-i pielea.
Plus că sunt românești, iar acum e momentul cel mai bun să sprijinim producătorii români. Mai ales când e vorba de un brand de o calitate înaltă.
Scutece naturale găsești așadar pe Zuluff.ro , dar mai au și alte minunății pentru cei mici, cum ar fi jucării de dentiție, museline moi pentru bebe și hăinuțe de bebeluși.
Voi? Aveți vreo marcă de scutece care să nu vă fi dezamăgit?
Redescopera MODA, MODUL de-a fi senin si MODELUL preferat de pe catwalk.