Undeva la Colibita

Hulită și adulată,
România, lungă, lată,
Continuă să mă uimească
Cu codri să mă răcorească,
Sălbatici și neatinși,
Maiestuoși și nepătrunși,
Cu oameni simpli, primitori,
De toate celea vorbitori,
Cu ape-n care se îngrămădește
Lumina, ca într-o poveste,

Cum este-n Colibita un lac
Unde păstrăvii-și fac de cap –
Din ape sar scânteietori,
Si de pescari netemători.

La Fishermans am poposit
Cu-al meu suspicios iubit,

Dar suspiciunea-ntr-un minut

S-a spulberat și-a rămas mut

Când priveliștea l-a izbit
Cu claritatea ei de mit,
Cu ale ei curate plaje,
Cu bărci, cu vile și baraje,
Cu verdele pe ape-ntins,
Cu luciul lor de necuprins.

Vacanța a fost inc-o dovadă
Că-n România e rost de promenadă,
E rost și de vâslit pe lacuri
Și cel mai important, iubi al meu,
In timp ce ridica un zmeu,
A trebuit să recunoască, nesilit,
Că România-i totuși de neprețuit.

Multe alte destinații pur românești
Pe Momondo ai să găsești;
Tot ei mi-au dat prilej de poezie
Și să dezvălui o așa minunăție
De loc, pe care-oricând l-aș regăsi
Cu un fior ce-ndat’ m-ar răscoli.

Dar ca să-i fac pe plac și lui,
O destinație mai de hai hui
Voi alege pentru acest concurs –
Să fie Barcelona, să-i dăm curs.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Comentarii

comments