Dodo Pizza felie

Lungul drum de la un blog neobișnuit la proză

  “Muab’dib știa că orice experiență poartă cu sine o lecție.”
Frank Herbert – Dune

 

Să găsești din când în când ceva care să te inspire. Ce poate fi mai uman de atâta, mai fascinant și mai motivant? Cum simțim că ne cresc aripi de câte ori ne însuflețește un vis! Cum luăm bucățică cu bucățică din inspirația care ne alimentează visul și o păstrăm o clipă în căușul palmelor, atenți să n-o strivim.

Ce mă inspiră?

Ce altceva ar putea să mă inspire dacă nu oamenii? Că doar nu-s un Sadoveanu, să mă inspire peisajele. Oameni care, la rândul lor, au pus un pariu cu ei înșiși. Pizzeria neobișnuită, pusă pe roate de o echipă de entuziaști, Dodo Pizza livrează în 45 de minute, iar dacă se întâmplă să întârzie, regula e să ofere o pizza gratis! La prima vedere ai zice că e o simplă strategie de marketing. Dar nu, regula nu este valabilă doar o anumită perioadă de timp sau doar într-o anumită pizzerie. ci întotdeauna. Că pizza este cea mai bună în primele 45 de minute, fiind, evident, fierbinte, nu este un secret pentru nimeni. Cei de la Dodo Pizza știu asta foarte bine și, cu costuri enorme uneori, au reușit să nu-și încalce regula. Determinare care mă inspiră și pe mine să-mi păstrez promisiunea față de mine însămi și deadline-urile pe care mi le-am fixat.

Cei de la Dodo Pizza gândesc out of the box. Și nu numai pe partea de business propriu-zis, ci și pe partea de backstage. Iată de ce, vor lansa un blog neobișnuit, un blog Dodo Pizza așadar, intitulat Pizzeria Neobisnuită, în care vor povesti absolut toate nebuniile care se intamplă în interiorul companiei. De la succes la eșec, de la cifre concrete la furturi și trădări.

Livrare Dodo pizza

Pariu cu mine însămi

Anul a început de ceva vreme, și nu degeaba, de data asta. După ce anul trecut s-au întâmplat multe, mai multe decât mi s-au întâmplat într-o viață întreagă (căsătorie, mutat la casă nouă, născut o fetiță zurlie), anul acesta am nevoie de timp să procesez toate aceste schimbări. Anul trecut s-a întâmplat totul atât de repede încât n-am avut timp să rumeg totul pe toate părțile, așa cum fac de obicei. De aici, pariul cu mine însămi, pe care l-am luat încă din întâi ianuarie. Să scriu.

Mai multe despre pariu
Nu l-am dezvăluit nimănui, ca să nu pun o presiune exterioară pe mine. Acum, însă, după ce a trecut mai bine de un sfert de an, nu mă mai împiedică nimic să vi-l împărtășesc. Pariul sună așa: voi scrie despre experiențele care mi-au schimbat viața, sub forma unor proze scurte. Așa mă voi și descărca, va fi un fe de jurnal stilizat, și voi și pune, încet-încet, de o carte de povestiri.

 

Dodo Pizza shelf

 

Să nu credeți că a fost doar o toană de revelion, după un pahar în plus. M-am organizat ca la carte (căci deh, urmează să scriu o carte), mi-am fixat și deadline-uri. Ideea era ca la fiecare 2 săptămâni să scriu câte o povestire. Până acum m-am ținut de pariu. Dar drumul până la o carte întreagă e lung.

Obișnuită să scriu de când cu blogul, acest exercițiu nu mi s-a părut un efort supraomenesc. Mai degrabă o descărcare a ceea ce zăcea în suflet de ceva vreme și se cerea scris. De la un blog va ieși o poveste frumoasă, sper eu. Așa că le prevăd și celor de la Dodo Pizza o poveste frumoasă pornind de la blogul pe care il lansează. De la un astfel de blog se poate coagula o comunitate, și de aici se poate naște orice.

 

Pizza making

 

Parteneriatul e aur

Să ai alături pe drumul pe care mergi un partener de încredere e esențial în orice demers de viață. Oamenii de la Dodo Pizza, cei care m-au inspirat, au un astfel de parteneriat cu cei de la Microsoft. Povestea de succes a acestei colaborări dintre Dodo Pizza și Microsoft a început încă din 2011, când noul și încă necunoscutul startup a participat la programul BizSpark. Timp de trei ani, BizSpark a asigurat acces gratuit la serverele Azure startup-ului Dodo Pizza, incluzând partea de software și platformele pentru Dodo IS development. Povestea acestui parteneriat a continuat de-a lungul anilor, iar Dodo Pizza a crescut de la un mic startup la o companie cu magazine în nouă țări, din România în Kazakhstan, din US în China. La un astfel de parteneriat visez și eu, un parteneriat care să mă scoată din conul de umbră și care să crească an după an. În care să dau și să primesc. Sunt optimistă din fire, așa că sunt sigură că va apărea ceva la orizont și pentru mine. Și simplul fapt că am scris pentru prima dată despre acest pariu poate să fie începutul a ceva frumos.

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 

Cu marea-n gând

Cum dă vara pe-o ulucă,

Cum îmi vine dor de ducă;

Betoanele din orașu-ncins

Mă sufocă și mă-ndrept întins

Spre răcoarea valului,

Spre briza litoralului.

Soțul mi-l iau de mână

Că dacă mă mai amână

Cu planul de vacanță

Mă fac brusc o babă cloanță.

Așa că știe bietul

Că eu, ca tineretul,

Vreau doar să mă distrez,

Și să mă relaxez.

Concediul pentru mine

E rost de trăit bine,

Trântită pe șezlong,

Cu vântul vagabond,

Prin plete să îmi bată

Pe pielea mai bronzată.

Fetița o să zburde

Când de mare aude.

Cum am ajuns la mare

Și-am ieșit din parcare,

Spre piscină mă-ndrept

Și iau apa în piept,

Doamne, ce răcoare,

Ce binecuvântare!

După drumul cel lung

Canicula o alung

Cu un cocktail cu gheață,

Pe urmă mă duc ață

Camera s-o inspectez,

La hotel cu piscină mă cazez

Cu cei doi dragi ai mei

Mișunând ca niște zmei

Prin cameră sau pe la duș,

Cu ursulețul gri de pluș

Plasat deja prin așternut-

Să-l lăsăm acasă nu s-a putut.

La Hotel Miorița Neptun

Hainele de vacanță mi le pun

Prin foișoare și la terasa de la bar

Ne-om relaxa, și n-om avea habar

De toate câte-n urmă le-am lăsat,

Griji, grafice, program de învățat,

Un hotel cu tradiție-am ales

Dar renovat din temelii și dres,

Cu așternuturile curate,

Cu saltele noi și draperii-nflorate,

Cu camerele frumos decorate,

Cu aer condiționat dotate.

De la balcon, inflexiuni de apă

Albastră voi admira de-ndată.

Și-apoi să nu uităm nici de mâncare,

Căci mi se face poftă la mare

De un ice coffee cu bucăți de ciocolată,

De pești și midii, dar și de-o salată.

Dar se-ngrijesc cei de la hotel

De trei mese pe zi, fel după fel,

Așa încât nu ne mai rămâne

Decât să profităm pe bune

De un sejur la mare de poveste

Și ce-i mai tare este

Că vom avea plaja aproape,

Cu soare blând lucind pe ape.

Dar hai că m-am luat cu visul la vacanță

Și pân’ la vară mai e ceva distanță.

 

miorita

 

 Cam așa ar arăta o mică baladă care să îmi aducă și mai aproape dorul de mare, de vacanță, de lenevit pe șezlong, de petrecut cu cei mai dragi ai mei. N-am fost niciodată genul de turist explorator, cu busola la mână, mereu cu un nou obiectiv de vizitat. Sunt mai degrabă turistul senzorial, cel pe care îl face fericit atingerea unui val răcoros, mângâierea brizei pe piele, savoarea unei mâncări aburinde. Senzații, senzații, despre asta e vacanța, senzații peste senzații care, ca un puzzle, creează fericirea.

1

Aș alege litoralul românesc și în special cazare la un anumit hotel din Neptun. Iată de ce:

…oricât de bine aș vorbi engleza, gândesc și mă exprim mult mai bine în română și prefer oricând să aud în jur frânturi de conversație pe românește și să pot lega două vorbe fără să mă întreb dacă am făcut bine acordurile. Plus că aici mă simt ca acasă, cu bune și cu rele, cu micile paradoxuri cotidiene, care ne fac să zâmbim. Mai mult, micuței noastre îi va fi mai ușor să se împrietenească pe românește cu ceilalți copii din hotel.

…lucrurile s-au schimbat în ultimii ani și condițiile și serviciile sunt din ce în ce mai bune, mai ales dacă alegi cazare la Neptun, o stațiune liniștită, perfectă pentru o vacanță cu familia. La hotel Miorița ne putem răsfăța la umbra foișorului sau a terasei, ne putem bălăci în voie în piscina noastră, de adulți. Cea mică are și ea parte de o piscină pentru copii sau dacă Doamne ferește prindem o zi mai ploioasă, se poate distra la locul de joacă interior pentru diferite activități creative. Aflat în partea nordică a stațiunii Neptun într-o vegetație bogată, la 150 m de centrul stațiunii și 700 m de plajă, hotelul ne asigură acces rapid la distracție și cumpărături.

…nu știu cum sunt alții, dar în familia noastră fiecare are poftă de altceva. La hotel Miorița ai parte de trei mese pe zi, mic dejun, prânz și cină, tip bufet suedez, cu un mix de mâncare ideal pentru orice moment al zilei. Așa încât ne alegem fiecare câte ceva pe gustul și pe sufletul nostru.

…un loc care reprezintă un mix între tradiție și noutate, hotelul Miorița a renăscut începând cu 2018, când s-a redeschis sub un nou management, cu o nouă viziune, care pune accent pe oaspeții săi, pe felul în care se simt și se răsfață.  Veți găsi un hotel împrospătat și renovat, cu alternative de petrecere a timpului pe orice fel de vreme.  Și cum am explicat mai sus că sunt genul de turist senzorial, cel mai important la acest hotel este că îți lasă senzația de ospitalitate. O senzație care rămâne cu tine tot sejurul, ba și mai mult. Îți face chef să stai și să mai vii.

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

nep

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gata, am găsit dieta perfectă pentru mine

N-am avut niciodată probleme cu greutatea. Sunt din familie de “slabi”, n-am fost nevoită de când mă știu să îmi înlocuiesc hainele din dulap pe motive de kilograme în plus, nici să încep vreo dietă. Le tot vedeam pe prietenele mele că se luptă să intre în formă, de cele mai multe ori le apuca odată ce mijea primăvara prin copaci. Bucuria că au dat jos câteva kilograme, apoi frustrarea că le-au pus la loc. O luptă în toată regulă, ce mai! Ei, eu am fost norocoasa care îmi etalam aceeași talie de silfidă, aceleași forme nici prea lucrate, nici prea voluptoase, nici prea “șnur”.

Toate aveau să se schimbe însă. Când a apărut ea. Fetița. Monstrulețul. Minunea. A dus atât de multe în viața mea, inclusiv câteva kilograme pe cât de nedorite, pe atât de încăpățânate. E ca și cum corpul mea s-ar fi obișnuit bine mersi cu noua greutate și, orice aș încerca, rămâne la fel. Ei, dar lucrurile nu vor rămâne așa.

Iubesc să fiu slabă, iată de ce:

…am libertatea de mișcare pe care ți-o dă greutatea ideală, te simți ca un fulg, ai mobilitate și grație. Nu sunt o fire sportivă, dar sunt extrem de mobilă. Să mă țină cineva închisă în casă câteva zile și s-a dus toată joie de vivre. Să parcurg kilometri, să iau la pas cartierul, orașul, parcul, asta da, mă ține în viață!

…hainele mele dragi, achiziționate pe măsura mea de acu’ câțiva ani rămân mereu acolo, gata de a fi purtate și indiferent dacă ies din modă la anu’, eu pot să fiu și puțin demodată, dacă vor mușchii mei, dar la fel de suplă și grațioasă. Oricum, demodată nu voi fi, asta e clar, atâta timp cât am cât de cât imaginație să adaug accesorii la modă hainelor din șifonier.

…par mai tânără când sunt slabă. Asta în cazul în care evit extremele, în care slăbesc prea mult și carnea din obraji pare să fi fugit undeva, o greutate ideală mă face să fentez câțiva ani. Tinerețe fără bătrânețe, cine nu și-o dorește? Mai ales că, pentru o vreme, pare atât de simplu să faci asta, să rămâi slab.

…când sunt slabă, am mai multe premise să fiu sănătoasă. Kilogramele în plus aduc în cârca organismului predispoziții la o mulțime de boli, care mai de care mai apăsătoare. O dietă sănătoasă e ceea ce-mi doresc în momentul acesta, având în vedere că în ultimele opt luni am fost nevoită să fiu mai mult sedentară, eu cu micuța pe canapea, ore după ore, zile după zile. Ieșirile afară au fost plimbări la pas mărunt, cu bebelușa în cărucior sau în marsupiu, deci nimic care să-mi solicite prea mult musculatura picioarelor.

Am frunzărit câteva dintre dietele inventate de umanitate de-a lungul ultimilor ani. Și nu sunt puține. Am eliminat însă cele mai multe dintre ele pentru că îmi doream o dietă care să nu aibă efectul yoyo. M-am oprit la Smart Diet, ceva cu care să slăbești ușor, fără să te cramponezi de gramaje, cumpărături și calcule de calorii. Într-o lume în care totul e smart, de la telefon până la televizor și clădiri, nu trebuia să lipseaca o dietă smart. Și n-o zic cu ironie. Lumea s-a schimbat, oamenii au tot mai puțin timp să calculeze calorii și gramaje, să ducă un stil de viață sănătos în mod susținut. Iată de ce un meniu sănătos care să-ți vină acasă e perfect intr-o lume mereu pe fugă.

Smart Diet este un serviciu de livrare la domiciliu a unor diete atent concepute de către nutriționiști pentru pierderea în greutate. Smart Diet livrează doar mâncare gătită, iar un pachet Smart Diet conține mâncarea necesară unei singure persoane pentru 7 zile și poate fi comandat oriunde în România.

logo-final1Sunt trei tipuri de pachete disponibile: White, Purple și Green, ce conțin meniuri zilnice formate din 3 mese principale și o gustare, pentru câte o săptămană. Vei avea disponibilă întreagă alimentatie pentru toată săptămâna fără a mai fi nevoie să gătesti. Pachetele sunt adresate celor care vor să slăbească într-un mod ușor, dar sănătos – fără înfometare, cu trei mese principale pe zi plus o gustare, oferindu-le meniuri săptămânale cu mâncare gătită „in casă”.
Mai nou gătesc diferit pentru două, sau chiar pentru trei persoane. Cea mică e cu meniul ei de piureuri de legume-fructe. Soțul e  pe tradiționale, carnea dacă se poate să nu-i lipsească de pe masă, supele mai cu rântaș, fripturile mai în grăsime. Cu așa meniu, vă dați seama că șansele mele de a scăpa de kilograme în pus se duc spre zero.  Eu, pe de altă parte, sunt mai mult pe mâncăruri light, cu ingrediente din bucătăriile mediteraneene și exotice. Un pachet Smart Diet (l-aș alege pe cel White, cu preparate precum paste bolognesse, supă cu găluște condimentată, pui în sos de vin cu mazăre și ciuperci sau pui tikka masala) m-ar salva de la o tură de gătit, plus m-ar ajuta să slăbesc sănătos și eficient. Mai mult timp pentru mine e tot ce-mi doresc în perioada asta, în conditiile in care dușul zilnic e o mare realizare :P, atât de strâmtorată sunt la capitolul ăsta. Deci da, dacă e să-mi gătească niște bucătari pricepuți mâncăruri sănătoase și care să mă ajute să dau jos câteva kilograme afurisite, I’d go for it! 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

Smart-Diet-Experience-7Smart-Diet-Experience-9

 

E primavara, e rost de alergat

I-am tot vazut pe vecinii de cartier alergand cu fularul pe gura toata iarna. N-am fost la fel de curajoasa, asa ca am stat pitita si am asteptat primavara ca sa ies la alergat. Mi-am downloadat aplicatia de alergat pe iPhone si am purces la marathon training in toata puterea cuvantului. Anii trecuti obisnuiam sa alerg cu o prietena, dar m-am mutat si am ramas singurica pe traseu. Am avut emotii ca nu voi ramane motivata along the way, dar statisticile din aplicatie m-au motivat sa merg mereu mai mult, mai departe, sa-mi depasesc propriile recorduri.

Deocamdata alerg in jurul parcului din cartier, dar incet-incet planuiesc sa trec granita cartierului si sa alerg si eu prin ditamai parcul central, ca profesionistii. Va tin la curent cu progresul!

stopwatch-259303_1920

Un el și o ea, gata povestea

Un el și o ea, suficient

Pentru ca povestea să-nceapă fervent,

Ca orice poveste de dragoste

De-ți vine să zici bogdaproste

Că ți s-a-ntâmplat tocmai ție

În viață o asemenea minunăție.

Sau, dimpotrivă, te poți trezi

Afurisind spre miazăzi

Și spre miazănoapte deopotrivă

Că astrele ți s-au pus împotrivă,

Că dragostea din nou te-a trădat,

Că omul iubit te-a lăsat.

Sau că l-ai lăsat tu pe el,

Ca Aurora, într-un exces de zel,

Pe inginerul Runcan, un personaj

Cu care a tot intrat ea la filaj,

Ironic, masculin și cu chimie

‘Ntre ei, de-ai fi zis că pe vecie

Ei doi vor fi, dar vezi că în final

Pe altul l-a ales, dusă de val.

Și soțul meu aduce cu Runcan

Și asta nu o zic după un an

Căci îl cunosc de o decadă

Și mi-e drag cu-a lui tiradă

Mai ironică, mai caldă,

Punctată cu glume fine

Care mă topesc pe mine.

“Ca la ședință, bravo, ca la ședință”

Îmi șoptește și el cu biruință

Când pe fata noastră o educ

Cu pedanterie coborâtă din nuc

“Ca la partid, așa, ca la partid”,

Îmi aruncă pe un un ton acid,

De câte ori încerc să îl conving,

Cu forța rezistența să i-o-nving.

Că am dreptate eu, aceeași eu,

Că pot fi și mielușea, dar pot fi zmeu.

O Aurora Serafim, aterizată

În era noastră tehnologizată.

Iar soțul meu, Runcanul meu cel drag,

Îmi pune mereu exagerării prag,

Căci știe el, cu logică de inginer,

Să-mi taie macaroana, cu mână de fier,

Dar eu, cu intuiția de fată

Ripostez mereu, încă o dată.

Se știe doar, că intuiția feminină

Bate orice logică masculină.

Și când în rânduri scrise cu dichis

Găsești aceeași dialectică, precum în vis,

Sidonia Drăgușanu e autoarea

Care găsea în dragoste savoarea

Ce pare imposibil de descris

Dar nu și când ai pană de artist.

Dacă aș fi fost o Aurora fragedă,

L-aș fi ales pe Runcan, fără tăgadă,

Mai bine un bărbat prezent și cald,

Decât o dragoste rescormonită, cu gust fad.

Dar pârghiile-s altele, căci protagonista

Are-un destin al ei, de artistă,

Și-ntruchipeaza femeia, sfâșiată

Între alegeri, ca o cruciată

Într-un război al dragostei

Și al vârstei.

Jurnalul-Aurorei_2018-ok-669x1024
Mă voi avânta puțin și pe teritoriul prozei, în încercarea de a detalia mai mult decât aș putea să o fac printr-un poem, resorturile subtile care fac să semene relația descrisă în Jurnal cu relația mea actuală. Un bărbat îmblânzit, care la un moment nu mai credea că i s-ar mai putea întâmpla lui, tocmai lui, dragostea. Ce lucrare poate fi mai frumoasă, când vine din partea unei femei, și ea ciuntită dintr-o relație abuzivă? Asta a reușit să facă Aurora Serafim cu inima înjumătățită a inginerului Runcan. Asta am reușit să fac și eu cu inima soțului meu, pe care nu l-am luat văduv, dar care ieșise cu inima ciuntită dintr-o relație, în care ea l-a părăsit. L-am vindecat? Nu cred. S-a vindecat singur.  Pur și simplu am apărut și s-a risipit ceața. Ok, lăsând gluma la o parte, soțul meu seamănă mult cu Liviu Runcan din  „Jurnalul Aurorei Serafim”, și nu doar pentru că și el este inginer. Și prin felul lui de a fi, voit cerebral, cu replici șfichiuitoare, care lasă totuși să se întrevadă patima ce mocnește în el. Felul în care s-a înfiripat iubirea dintre Aurora si Liviu, cu același schimb de replici, cu aceleași așteptări, îndoieli și scântei seamănă mult cu începuturile noastre.

O altă asemănare: relația dintre mine și soțul meu a fost, cel puțin la început, “de modă veche”, semănând cu jocul de a face curte din anii ’50. Și nu mi-e rușine să o recunosc. Prefer oricând acest mod de a se înfiripa relații decât un început abrupt de tipul: “și tu? de unde ai răsărit în viața mea?.”

De ce Aurora a evitat să între mai adânc în povestea cu Runcan? De ce a lăsat totul pentru o dragoste prăfuită, pe care era atât de convinsă că o va reactiva? Ține de însăși esența feminină, de deciziile pe care le luăm de cele mai multe ori sub imperiul intuiției. La fel, am fost la un moment dat în situația de a-l alege pe el , sau o veche iubire,  care-mi dădea târcoale, părand că este felul destinului de a-mi transmite ceva. Eu am ales insă prezentul, căldura, apropierea, în schimbul unei reactivări care cuprindea mult prea multe necunoscute în ecuație. Dar asta sunt eu.  Sunt sigură că nenumărate alte femei și-au citit parcă propria poveste de dragoste în Jurnalul Aurorei Serafim. 

 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 

 

 

 

 

Cum să-ți faci o casă premium (abordarea out of the box)

Casa mea ce bine-ar da

În Tăuți, pe undeva

Lângă orașul cel mare

Cluj-Napoca, cel mai tare

Când e rost să te distrezi;

Dar de vrei să te așezi

Sătucul mai sus numit

E perfect, că e pitit

După coama unui deal

Și-are-un avantaj real:

Aerul proaspăt, de pădure,

Liniștea de mânăstire.

Acolo mi-aș face casă

Cu tencuială aleasă

De la Weber, silicată,

Cu fațadă vată bazaltică,

Pentru afară aș alege,

Ca frumusețea să fie lege,

Pavaj Terra Toscana caramel,

Să fie o nuanță mai caldă nițel

Pe interior, montată,

Gresie porțelanată,

Parchet triplustratificat din nuc.

Și să va mai zic un truc

Nu luați de la producător

Dacă bugetului nu vreți să-i dați omor.

Mergeți pe mâna unor intermediari

Și fiți voi cei temerari

Care nu se mai spetesc

Cu manipulatori, ci găsesc

Marfa toată-n șantier

Calitate-giuvaer,

Prețuri mai avantajoase

Și texturi mai arătoase.

Plus, rămâi cu mai mult timp,

Iară în acest răstimp

Te răsfeți și tu un pic

În familie sau c-un amic.

Dar ce este cel mai tare

E că o casă premium are

Toate-alegerile tale

De la brandurile reale

Adunate laolaltă

Că să-ți fie casa oablă.

Premium e pentru mine

Acolo unde mi-e bine,

Unde să-mi placă ce văd

Și să nu fie prăpăd

După ce anii au trecut.
Că materialele cu densitate,

Cu textură, calitate,

Să reziste mult și bine

Și să zici: mamă, cât ține

Casa asta, e ca nouă!

Nu contează că-i vânt și plouă,

 

Mai ales cu o pergolă retractiă

Să ne-acopere docilă.

 

pergole-retractabile-ikahfjkahn

 

 

Cam așa ar arăta o casă cu adevărat premium pentru mine. O casă în care să mă refugiez după o zi de muncă și unde să mă simt ca într-un culcuș intim, în care familia mea să se bucure de tot confortul, și făcut întrutotul după ideile mele, mă rog, ale noastre, de la tocul ușii până la materialul stâlpilor de la terasă. O casă în care să-mi fie drag să-mi invit prietenii, o casă care să reziste mai multe generații, să se bucure de ea și nepoții. Alegerile mele, în ce privește materialele, toate de la branduri de renume, ar merge pe: țiglă metalică Mat Ice Viking Pruszynski,, apoi un sistem pluvial Inguri Impro, tencuială decorativă Top Dry Weber, gard WPC (lemn compozit), pardoseală WPC, decking WPC. Ferestrele creează conectivitatea interior-exterior, așa încât sunt esențiale pentru un spațiu luminos și aerisit. Voi alege tâmplărie PVC Salamander fereastră ADF, pentru a beneficia de întreaga rezistentă și confort pe care le garantează acest brand. Pentru dormitor, aș alege tapet Zambaiti Parati, pentru a spori senzația de profunzime a spațiului. Și și câte și câte aș mai alege, mai ales că aș avea totul “de-a gata”, ar trebui doar să navighez pe vindem-ieftin.ro, să-mi aleg materialele premium, urmând să-mi vină toate la locația stabilită, fără să mă mai complic cu costurile legate de depozitare, manipulare și incă un transport care s-ar regăsi în prețul produsului la depozitele clasice. Este un concept unic, pe site nefigurând prețurile produselor, pentru că prețurile variază în funcție de cantitătile comandate și, cu cât cantitătile sunt mai mari, cu atât se pot negocia cu furnizorii. Per total, vei avea parte de o economie de 10-20% la achiziții, la un necesar ce include produse din mai multe categorii.

Este un concept unic în România: cei de la vindem-ieftin.ro tratează fiecare client în funcție de ce vrea să cumpere, scurtând drumul de la producător / importator / distribuitor la clientul final, marfa ajungând de la aceștia direct la tine sau pe șantierul clientului. În calitate de revanzători, ei au posibilitatea de a contracta prețuri mai bune, negociate periodic, iar adaosul lor nu nu cuprinde cheltuielile unui depozit sau hypermarket (15-20%).

Cum livrarea e rapidă și perfectă, materialele fiind ambalate și livrate în deplină siguranță, și tu ai parte de exact ce-ți dorești, fără niciun fel de compromis la calitate. Pentru cei mai suspicioși dintre voi, e de ajuns să înțelegeți că riscul la achiziție este zero că să va faceți o idee ce diferență e între o achiziție de acest tip și una clasică.

Am dat deja târcoale prin Tăuti și am pus ochii pe câteva case premium, dar majoritatea au fost construite cu materiale de la producător, în ideea că așa sigur ieși mai ieftin, fără să te complici cu hypermarket-urile. În realitate, asta a implicat un timp de construcție și amenajare mult mai mare și un cost pe măsură. Eu voi gândi out of the box și voi alege intermedierea, așa încât să beneficiez de un preț mai bun și să economisesc timp prețios. Mă bucur că s-a inventat acest concept, și sunt sigură că va câștiga teren într-o lume în care oamenii se orientează din ce în ce mai mult în oaze de confort, create cu materiale premium, în care să se retragă din rtimul amețitor al vieții urbane.

 

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 

Dacă e vineri

Când trăiești în România

Prețuiești prietenia

Și subiecte-ai la tot pasul

Să tot stai să diseci cazul

Cu ai tăi amici grozavi

Mai vajnici sau mai firavi,

Însă toți surâzători

Vinerea, când nerăbdători

Să mai povestiți ceva

La terasă, undeva,

Mai la umbră, sub cireș,

V-adunați și fără stres

Depănați la amintiri,

Glumite și uneltiri,

Dar nevinovate-n fond

Pân-amicul tău cel blond

Strigă către toți ceilalți:

Dau o pizza, vă băgați?

Ne băgam, cum nu, măi Tică,

Facem cinste c-o berică

Și-uite-așa sărbătorim

Vinerea, că o iubim,

Din birouri evadăm

Ca masa s-o ocupăm.

Mica noastră sărbătoare

Că e vinerea în floare

Că weekendul a-nceput

Și că viața ne-a-ncăput.

Iar când pizza caldă vine

Și miroase-așa de bine

Cu brânzeturi fine presărată,

Cu măsline negre-ornată,

Cu ciuperci, cu ton sau șuncă

Cu sosuri savuroase și încă

Câteva ingrediente

Picante și excelente

Dacă Dodo pizza-ai comandat,

La pachet au îndesat

Foarte multă voie bună

Și-un concept deschis ce-adună

Bucătăria la vedere

Oricui e curios s-adere

La o afacere deschisă

De oameni faini intreprinsă,

Camere web transmit live

Al bucătăriei vibe,

Cu ingrediente, tot tacâmul,

Ca să pătrunzi pe tărâmul

Unde pizza se pregătește

Și aburindă pornește

Către noi, corporatiștii,

Nebunaticii și-artiștii

Ca să fie Vinerea

O sărbătoare sadea.

Cât despre vara toridă,

O sacadăm c-o repriză

De răcorire instant

Că să nu rămâi restant

La capitolul berici

Tu și-ai tăi prieteni magici.

03-1

Ieșirea noastră de vineri seară are deja și o denumire: “vinerea clasică”, și o pregătim încă de dimineață, când ne călcăm ținutele, căci nu de puține ori se lasă cu o seară dansantă, după ce ne răsfățam cu pizza și bere la terasa noastră de sub cireș. E în zona centrală, dar nu foarte la vedere, ascunsă într-un gang ce dă într-o curte cu cireși bătrâni. Perfectă pentru noi, mai ales că ne știm cu chelnerițele, așa că n-au nimic de obiectat dacă ne comandăm pizza din altă parte.

E mica noastră evadare din săptămâna de muncă, din circuitul serviciu-serial-somn, dar cel mai mult prețuim faptul că ne adunăm cu toții, cei cinci vechi prieteni. Vineri egal sărbătoarea prieteniei noastre. Poate părea puțin pentru alții, dar pentru noi e ceva. Se mai întâmplă ca unul dintre noi să lipsească, întotdeauna motivat, dar recuperează vinerea viitoare. Unul dintre noi, prin rotație, comanda pizza și așa începe numărătoarea inversă. De multe ori luăm de la Dodo. Ne place că sunt IT-iști, ca noi, și că merg pe conceptul de open kitchen. Dacă cineva dorește, poate oricând să verifice ingredientele, termenele de valabilitate, igiena și standardele de funcționare chiar de pe site, căci au camere web care transmit live. Poți urmări online cum se prepară chiar pizza ta. La fel de deschiși sunt și pe partea de business. Iar în ce privește promptitudinea, se revanșează băieții. Livrare pizza se face în 45 minute și, dacă întârzie, oferă o pizza gratis. Momentul când vine pizza ne găsește, nu știu cum se face, pe toți flămânzi. Se face tăcere deodată și înfulecăm toți feliile calde, ca niște copii care au primit undă verde la platoul cu prăjituri. In câteva minute pizza dispare, de parcă nici n-ar fi fost.

Așa arată seara noastră de vineri. Și dacă mai e și vreme de terasă, nu ne-am mai da duși. Petalele florilor de cireș se aștern rânduri-rânduri pe masa masivă, de lemn. Noi tot acolo, sporovăind. Muzica vine din toate cele patru colțuri ale terasei, de la boxele pătrățoase, învăluind în ritmurile ei rarele momente de tăcere.

*Acest articol participă la campania Spring Super Blog 2019.

Mai activ într-o casă activă

Să tot trăiești, neneacă, așa

Într-o casă mai departe de șosea,

Activă și luminoasă,

Nou-nouță, călduroasă,

Renovată-n toate cele,

Pe care, ca niște iele,

Eu și fiica mea bălaie

O vom bântui n straie

Străvezii, din in țesute

Și-om povesti vrute și nevrute,

Desculțe pe pardoseală,

Că e cald, și lăfăială,

În după-masa asta cu vânt,

Dar n-ai zice, căci cu cânt

Și cu chef de petrecere,

Vremea rea n-are trecere.

Fie vremea cât de rea,

Tot n-am stres în casa mea-

Ast-ar fi o parafrază

Care bate pe o rază

De-o sută metri pătrați,

Cam cât e casa, cititori fârtați,

Casa pe care-o iubim

Ăștia trei de-o locuim.

Soțu-i super încântat

De-acoperișul înclinat,

De planul bine ticluit

Al casei care ne-a vrăjit.

Noi, fetele, suntem pe spate,

Când prin ferestre mari și late

Pe Pufy cel lățos îl urmărim

Cum dă ture, și-l primim

Și înăuntru uneori

Până când face iar furori

Printre pernele de pe canapea.

Covoare n-avem, de ce-am avea

Când nu vine frig din podea.

Conectivitate, frate,

Se numește, când ai vizibilitate,

Dinăuntr-nspre afară

În orice sezon, iară și iară,

Când vezi cum frunza tresare

În copacul de lângă parcare.

Musafirii se tot miră

Cum casa parcă respiră

Și noi le spunem că da,

Oxigen, etcetera,

Că dormim mai bine

Cât perna ne ține,

Că parcă altfel gândim

Când creierul l-aerisim,

Că-i ventilația gândită,

Și pe-ndelete ticluită,

De-o gașcă de ingineri

Ce gândesc altfel decât ieri,

Și viitorul ni-l aduc în case

Active, și lumina caldă totodată

Ca energia s-o stocheze toată.

Casa dinspre miazăzi

Ne bucură zi după zi

Și când facturile le-adun.

Ies pe zero de acum.

Dar hai că am visat destul,

Si am tot marșat cu versul

S-o ardem puțin pe proză

Să luăm de realitate-o doză.

logo80

Cam așa îmi imaginez traiul într-o casă activă, în care noi, ăștia trei colocatari, eu, fetița și soțul, ne-am bucura de toate avantajele pe care le oferă o casa eficienta energetic. Fără facturi, fără mochete, fără insomnii, fără umidificatoare și dezumidificatoare, fără aer condiționat. Banii pe care i-am fi prădat pe toate cele enumerate i-am cheltui pe chestii mult mai plăcute, cum ar fi ieșirile de weekend sau un videoproiector pe care am pus ochii. Vom pune de-un mini cinema, așa încât musafirii, care oricum ne vizitează des și se simt super bine în casa activă, se pot delecta cu câte-un un film din când în când.

Dar hai să vedem mai bine ce au așa special aceste case, și de ce au șanse mari să devină casele viitorului.

Care sunt stâlpii conceptuali ai unei case active de tip nZEB

ENERGIA- Contribuie pozitiv la balanța energetică a clădirii
O casă activă este eficientă energetic și toată energia necesară este asigurată de surse de energie regenerabilă integrate în clădire sau din sistemul energetic din proximitate.

CLIMATUL INTERIOR – Creează un trai mai plăcut pentru cei care locuiesc într-o astfel de casă
O casă activă creează condiții mai sănătoase și mai confortabile pentru locuitorii clădirii iar locuința asigură lumina zilei și aer curat în cantități generoase. Materialele folosite au un impact pozitiv asupra confortului și asupra climatului interior.

Mai mult, toți parametrii unei case cu consum aproape zero sunt controlabili de la distanță, se stochează și analizează permanent.

MEDIUL – Are un impact pozitiv asupra mediului
O casă activă interacționează pozitiv cu mediul înconjurător, o astfel de casă fiind perfect integrată în contextul local, focusată pe utilizarea resurselor și prin impactul general asupra mediului de-a lungul duratei de exploatare a imobilului. Trăind în astfel de case active, vom trăi implicit într-o lume mai curată, mai sănătoasă și mai sigură.

Casa pasivă vs. casa activă


După cum sugerează și numele, este o evoluție de la conceptul de casă pasivă, care se bazează pe clădiri care consumă energie puțină. Dezvoltatorii de case active au vrut să ducă mai departe această filosofie. În timp ce casele pasive pun impactul asupra mediului înconjurător în prim plan, casele active adaugă confortul ca o prioritate absolută, devenind mult mai marchetabile. O casă activă ar trebui să fie neconsumatoare de energie, cu impact minor asupra mediului și grozavă de locuit.

Afară & Înăuntru

Când vorbim de construcția unei asemenea case active de tip nZEB (cu consum aproape de zero), perspectiva vine din două direcții. Pe de o parte avem exteriorul clădirii, aici sunt importante materialele de anvelopare, care sunt dezvoltate special pentru acest tip de casă cu cosum aproape zero făcând ca pierderile să fie aproape zero (aproximativ 2%) pe toată durată de exploatare a imobilului.

Pe de altă parte, pe zona de interior, avem de-a face cu un sistem de ventilație gândit pe principiul circulației aerului în natură. Consumul unei asemenea case e optimizat folosind instalații special concepute și calibrate după calcule elaborate, cu proiecte case atent implementate de cei mai buni ingineri din domeniu. Lumina caldă joacă un rol esențial, la fel unghiul și materialul acoperișului.

Ce aduce nou o casă activă
Este o viziune holistică a ceea ce poate fi o casă sustenabilă energetic. Experiența celor care o locuiesc este mereu pusă în prim plan, împreună cu eficiența energetică și performanța soluțiilor și a tehnologiilor folosite. Această abordare face ca astfel de case să fie mult mai accesibile oamenilor, iar companii din întreaga lume au prins ideea și au început să construiască masiv. Avem nevoie de astfel de idei pentru a populariza casele sustenabile energetic, pentru a le face dezirabile pentru oricine, nu doar pentru entuziaști și ecologisti. Si într-o zi, nici nu vom mai avea măcar nevoie de astfel de denumiri: case active, case sustenabile energetic, case nZEB. Va fi normal să construiești așa. Standardul va fi acesta. Vor fi doar case.

*Articolul participă  la campania Spring Super Blog 2019

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

E-mobility pândește dincolo de norul de fum

Cu Go Green în mânecă,

Se făcu-ntr-o duminică

All electric peisajul,

Vehiculelor, în siajul,

Unei ere-ntregi în care

Mașinile din dotare

Și-au făcut kilometrajul

Și și-au erodat ambreiajul

Uneori pe motorină,

Mai adesea pe benzină,

Dar cum era a apus,

Și cum noxele s-au dus

Un aer mai respirabil,

Și-a făcut loc, inefabil,

Și bolile de plămâni

Au dispărut în săptămâni,

În luni, în ani, s-au eradicat,

Tranzacțiile cu case de vacanțe au încetat

Căci ce nevoie-ai mai avea

Să-ți umpli plămânii undeva

Cu aerul curat de munte,

Când în orașe chiar e punte

Pentru curenți de aer bun

De respirat, ca-ntr-un cătun,

Căci noxele s-au dus demult

Și le-au luat locul un tumult

De parcuri, pâlcuri de copaci,

Și-n locul șoferilor opaci,

Nervoși în trafic și grăbiți,

Au venit cei cu creierul oxigenat,

Mai calmi, c-un zâmbet creionat

Pe chipul din ai cărui pori

Nu tăbărăsc toxine-n zori,

Cu inimile mai puternice

Bătând în piepturi, tonice,

Iar cozile de la-ncărcat

Bateriile, automat

S-au împuținat când într-o zi

Unuia o idee îi veni

Și inventă un algoritm

Să-și încarce oamenii într-un alt ritm

Mașinile la un aparat

Dintr-un SF parcă scăpat.

Pe bandă rulantă încărca, pe loc

Așa că bârfa de la bloc

Se lungi mult, și căpătă

Proporții mitice, se stă

Mult la cafea, căci timp era,

Și trenul aspru șuiera

Cu viteză-adevărată,

Se deplasa încă o dată.

Și-orașele le cutreierau,

Autobuze electrice treceau

Cu interioare noi,

Cu tapițerii curate, moi,

Cu caroserii solide,

Cu formele lor fluide.

Mobilitate mai era

În lumea asta, se trăia,

Mai bine decât în vechime,

Până și transportul școlar

Se organiza dup-un nou tipar,

Copiii, regulamentar,

Urcau, de noxe n-aveau habar,

Fără zgomot de fond, de-acum

Cântecele lor se-auzeam oricum,

Fără să fie perturbate

De motoarele turbate.

Benzinăriile, deșarte,

O vreme, se transformară-n galerii de arte

Moderne, unde șoferii poposeau

Și ochii și mintea-și încărcau

Cu liniile frânte, drepte,

Din decadențele curente.

Stații noi de încărcare

Răsăreau colorate-n orice parcare,

Trotuarele eliberate

De vechile mașini parcate

Ar fi acuma străbătute

De trotinete ce-și fac rute

Electrice și ele, parțial,

Alunecând pe-acest fundal

Al unui oraș mai deștept

Al e-mobility adept.

Așa ar putea fi, de-acum

În 25 de ani, iar Auto Schunn,

Aflat la ceas aniversar

Mi-a dat prilejul să presar

Câteva din scenariile mele

În versuri, să-nghesui în ele,

Idei nici măcar SF, căci vezi,

Lumea ușor o recreezi

La nivel de tehnologie

Când inginerii-s pe felie.

Când Mercedes-Benz la vară va fi lansat,

Un SUV 100% electric propulsat,

Din familia EQ primul membru,

Electric, modern și integru,

Când lumea se schimbă-ntr-un ritm

Ce sfidează orice algoritm.

Mercedes-Benz-EQC-Auto-Schunn-1024x433

Așa ar arăta viitorul, nu foarte îndepărtat, în care e-mobility ar face ce face și acum, adică ar merge mai departe nestingherit, lăsând în urmă ca un nor de fum urât mirositor epoca automobilelor clasice. O eră în care se întrevăd vanzari auto la scară mare, vorbim de vehicule electrice, desigur. În care și alte branduri, în afară de Mercedes-Benz EQC, își vor lansa automobile, și familii întregi de vehicule, propulsate eminamente electric. Ne apropiem cu pași repezi, sau mai bine zis cu viteză maximă, spre o astfel de lume pe care omul o merită de mult.

Fără emisii de carbon, fără poluare și fără atâta zgomot provocat de motoarele forjate, am avea mai multă disponibilitate să ne auzim între noi, să auzim muzica din mașini, fără a trebui să investim în sisteme audio puternice. Aerul mai curat ar spori și mai mult speranța de viață, iar oamenii n-ar mai fi nevoiți să fugă din marile orașe pentru a-și lasă răgaz să respire măcar în weekend un aer nepoluat. Copiii oamenilor n-ar mai fi expuși din fașă, de la ieșirea din maternitate, la aerul îngreunat de gaze de eșapament, n-ar mai trebui să se refugieze în parcuri, și ele înconjurate de artere străbătute de aceleași mașini toxice.
Pe lângă argumentul Eco, ce cântărește enorm, mai e și confortul, noutatea. O lume plină de vehicule electrice ar fi, în prima fază cel puțin, o lume din care mașinile vechi, super forjate, ar dispărea, luându-le locul vehiculele ultra moderne, confortabile și cu design inovativ.
Parte deja a acestui viitor, care nu numai că sună bine, dar nu sună măcar a zgomot de motor asurzitor, sunt cei de la Auto Schunn, pe care ii salut, partener autorizat Mercedes-Benz, la cei 25 de ani de activitate.

*Articolul face parte din campania Spring Super Blog 2019.

 

 

 

O lume văzută de aproape

Imaginația nu are

Frontiere, și o stare

De visare îți induce

Și povești frumoase-aduce.

Să ne imaginăm, așadar,

O lume fără habar

De mica publicitate.

Să vezi totul mai de-aproape,

Nevoit vei fi atunci,

Dealurile la pas să le urci

Să vezi o casă de vacanță;

Sau de vrei să-ți iei faianță

Să le treci pragul unor inși,

Să discuți prețuri și inchi,

Dacă un teren dorești

Să străbați mile vânătorești,

Sau dacă deții o dronă

Să filmezi de sus în zonă,

Și să derulezi apoi

Filmarea, ca un tehnician de soi,

Că doar trăim într-o eră

În care lumea disperă

Făr-un gadget pe etajeră,

Făr’un device, până și-n seră,

Dar fără micile anunțuri,

Printre printatele enunțuri

Ne-am învârti mai mult pe loc,

Ca tuta pe lângă bloc

Căutând mereu ieșire

Dintr-o încâlceală de fire.

Harta ar fi la mare preț,

Și ca să te miști isteț,

O busolă n-ar strica,

Sau un gps, ceva.

Drumurile preliminare

O bătaie de cap mare

Ar fi, pentru cumpărător,

Până să-și vadă marfa-n ocol.

Iar pentru un vânzător,

Ar fi ca un film horror

Marfa să și-o etaleze

Făr-un site pe metereze,

Făr’ a urca poze și text,

Făr’ de-a netului context.

Chiar de pare neînsemnat

Anunțul e adunat

Din a oamenilor viață

Și-i aduce față-n față

După ce pe-online se-ntrețese

O vânzare, o poveste,

Cu imagini fel de fel,

Cu descrieri, cu apel,

Cu negocieri încinse,

Cu tranzacții ce par desprinse

Din a filmelor scenarii.

Și a online-ului poveste

Înainte mult mai este

Ca-ntr-un SF, să vezi trai,

Realitarea virtuală va fi pe cai,

Și din orice unghi obiectul

Îl vei putea privi, conceptul

Și designul vor face legea

Și totul va fi aievea.

log-2486076_1920

O lume din care ar dispărea anunțurile de mică publicitate. Ce trist ar fi! Ce plictisitor. Să nu ai adunate laolatlă anunțurile pe categorii, pe filtre de preț sau de vechime, relevanță, etc. Să nu poți naviga pur și simplu, sau, de ce nu, răsfoi, pagini și pagini cu produse de fel și chip, care să te facă să-ți imaginezi cum ar arăta la tine în sufragerie. Ce efort imens, pe de altă parte, pentru ca oamenii să-și promoveze marfa sau pentru ca cei aflați de cealaltă parte să ajungă să vizualizeze produsele pe care și le doresc!

Să ne oprim doar la o imagine ce mie îmi aduce a chinul nesfârșit al lui Sisif. Plănuiești să-ți iei o casă de vacanță, ai bugetul necesar achiziționării, ai în plan poienița de munte, bârnele masive, terasa în care să-ți bei cafeaua privind soarele cum se ridica de peste păduri. Frumoos. Mai ales că e super pe val să îți iei casă de vacanță,  tara e deja plina de ele. Un străin s-a gândit deja la asta ca la o afacere, și a început să construiască astfel de case lângă Brașov. Eu nu-mi doresc aa ceva. Să zicem că îmi doresc o casă, o singură casă, în care să mă retrag cu ai mei din când în când și să-mi încarc bateriile și plămânii cu aer curat.

Ce opțiuni aș avea, dacă mica publicitate nu s-ar fi inventat? Aș auzi să zicem de la o cunoștință că o altă cunoștință are o casă de vânzare în zona pe care o vizez. Aș merge până acolo, că de, nu se face să dai banu’ fără să vezi marfa, mai ales când e vorba de o casă. Asta ar însemna timp, bani și nervi. Pentru că tot pe drumurile țării ar trebui să hălăduiesc, ceea ce nu-i puțin lucru. Ceea ce ar însemna mai multe fire cărunte, mai ales dacă la fața locului aș detecta oarecari defecte peste care nu aș putea să trec și ar fi ca și cum am urcat muntele degeaba, că palma tot n-am bătut-o. Sau, dacă vânzătorul ar deține niscaiva aparatură, ar pune la dispoziție o filmare, pe care ar trebui să o primesc prin curier sau prin poșta română, să o vizualizez, să dau cumva de el și să ne întâlnim pentru negocieri. Asta ar însemna, într-adevăr, mai multe interacțiuni între oameni, dar când sunt și bani la mijloc, astfel de interacțiuni nu sunt întotdeauna plăcute. Oricum ai lua-o, lumea ar arăta mult mai puțin colorată și cu mult mai puține vise frumoase fără anunțurile de mică publicitate. Eu una nu mi-aș dori să trăiesc într-o asemenea lume, mi-e foarte bine așa.

*Articolul a fost scris pentru Spring SuperBlog 2019.